ICCJ. Decizia nr. 2170/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2170/2008
Dosar nr. 87/62/200.
Şedinţa publică din 17 iunie 2008
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată iniţial la Tribunalul Gorj şi apoi la Tribunalul Braşov, ca urmare a strămutării, reclamanta SC S.C. SRL Târgu Jiu a solicitat obligarea SC A.P. SA Brăila la plata următoarelor sume: 579.239.500 lei contravaloare lucrări efectuate şi neachitate, 2.553.600.000 lei penalităţi de întârziere, conform contractului nr. 37 din 21 martie 2002, 3.107.520.000 lei penalităţi de întârziere conform contractului nr. 38 din 21 martie 2002.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei să îi predea situaţiile de lucrări şi să îi plătească suma de 206.710 lei cheltuieli de judecată.
Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă să achite suma de 579.239.500 ROL reprezentând lucrări efectuate şi neachitate conform facturii nr. 06365323 din 4 mai 2005 emisă de reclamantă, a respins restul pretenţiilor, a respins cererea reconvenţională, pronunţând sentinţa nr. 2243 din 20 septembrie 2006.
Instanţa a reţinut următoarele: prin contractul nr. 37/2002 reclamanta în calitate de prestator se obliga să execute lucrările de construcţii montaj pentru „consolidare" refuncţionalizare Şcoală cu clasele I - VIII nr. 1 Motru, judeţul Gorj, valoarea contractului fiind 1.900.000.000 lei.
În baza contractului nr. 38 din 21 martie 2002 reclamanta se obliga să execute lucrările de execuţie montaj pentru consolidare-refuncţionalizare Colegiul Naţional Spiru Haret Târgu Jiu, judeţul Gorj, iar pârâta să achite 3.120.000.000 lei.
Prin actul adiţional ADENDUM încheiat la data de 23 noiembrie 2003, la contractele nr. 37 şi 38 din 21 martie 2002, s-a majorat valoarea acestora cu câte 600.000.000 lei, iar termenul de executare a fost prelungit la 15 decembrie 2002.
La data de 24 martie 2003 s-a încheiat procesul verbal de recepţie finală pentru lucrările efectuate la Şcoala nr. 1 Motru, iar la 12 decembrie 2003 s-a încheiat procesul verbal de recepţie finală pentru lucrările efectuate la Colegiul Naţional Spiru Haret, care au fost semnate fără obiecţiuni şi acceptate de beneficiar.
Reclamanta a emis factura fiscală seria GJ nr. 0636523 din 4 mai 2005 pentru lucrări efectuate şi neachitate.
Petitul referitor la plata penalităţilor a fost respins deoarece penalităţile au fost calculate la contractul nr. 37/2002 pe perioada 24 aprilie 2003 - 7 octombrie 2005, iar la contractul nr. 38/2002 de la data de 12 decembrie 2003 până la data de 7 octombrie 2005, ori penalităţile nu pot curge pentru o perioadă anterioară emiterii facturii.
Cu privire la cererea reconvenţională, instanţa a reţinut că la termenul de judecată de la 8 noiembrie 2006, reclamanta pârâtă reconvenţională a înmânat pârâtei reclamante reconvenţionale situaţia de lucrări aferentă celor două contracte, iar pentru penalităţi, din raportul de expertiză rezultă faptul că s-au efectuat lucrări suplimentare decalându-se termenul stabilit prin contract la 24 aprilie 2003 şi respectiv 12 decembrie 2003, emiţându-se note de comandă suplimentare, note de renunţări, inclusiv schimbări şi modificări de soluţii, unele lucrări nu se puteau executa decât în vacanţele elevilor.
Împotriva sentinţei au declarat apel ambele părţi.
Reclamanta a solicitat schimbarea în parte a sentinţei, în sensul obligării pârâtei la plata următoarelor sume: 427.500.000 lei penalităţi de întârziere conform contractului nr. 37/2002 şi 702.000.000 lei penalităţi de întârziere conform contractului nr. 38/2002, susţinând că instanţa de fond trebuia să admită acţiunea pentru perioada 10 mai 2005 (dată la care pârâta a primit factura) - 7 octombrie 2005 (data concilierii) şi prezintă un calcul al penalităţilor.
Pârâta a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei, respingerea acţiunii şi admiterea cererii reconvenţionale. în motivarea apelului se susţine că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că prin actul adiţional părţile au înţeles să majoreze cu câte 600.000.000 lei valoarea fiecărui contract deoarece referirea la sumele respective priveşte efectuarea de plăţi şi nu majorarea valorii contractelor, că nu au fost întocmite procese verbale de recepţie finală, factura este emisă la data de 14 mai 2005, grafic de lucrări nu există, procesele verbale de recepţie nu sunt semnate de părţile din litigiu, iar termenele menţionate în actul adiţional nu au fost modificate.
Prin Decizia nr. 224 din 13 decembrie 2007, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a admis apelul reclamantei, a admis în parte apelul pârâtei, a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei şi sumele de 42.750 lei, penalităţi de întârziere conform contractului nr. 37/2002 şi 70.200 lei penalităţi de întârziere în decontare conform contractului nr. 38/2002 pe perioada 10 mai 2005 - 7 octombrie 2005, a admis în parte cererea reconvenţională şi a obligat pe pârâta reconvenţională să plătească 206.710 lei penalităţi de întârziere în executare şi a menţinut restul dispoziţiilor instanţei.
Instanţa a reţinut că în baza clauzei stipulate la art. 9.1 din contractele nr. 37 şi 38, partea în culpă se obligă să achite penalităţi de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere, că procesele verbale de recepţie semnate de antreprenor şi beneficiar dovedesc îndeplinirea de către reclamant a obligaţiilor contractuale, în expertiza efectuată la Tribunalul Gorj data facturii a fost trecută din greşeală 14 mai 2005 în loc de 4 mai 2005, dar nu influenţează obligaţia de plată a pârâtei.
S-a mai reţinut că între situaţia de lucrări înmânată de reclamantă pârâtei, la termenul de judecată din 8 noiembrie 2006 şi expertizele efectuate în cauză nu sunt discordanţe, iar faţă de termenul de finalizare a lucrărilor, 15 decembrie 2002, cererea reconvenţională este întemeiată în parte, pentru penalităţi de întârziere.
Ambele părţi au declarat recurs împotriva deciziei nr. 224 din 13 decembrie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială.
Reclamanta SC S.C.SRL Târgu Jiu a susţinut că instanţa a reţinut greşit că termenele de execuţie a lucrărilor nu au fost prelungite după 15 decembrie 2002, acestea fiind prelungite tacit, astfel cum rezultă din procesul verbal nr. 8543 din 13 august 2003, procesul verbal încheiat la 24 aprilie 2003, nota cu probleme de rezolvat la data de 17 aprilie 2003, şi că în această situaţie, recurenta pârâtă reconvenţională nu poate fi obligată la plata penalităţilor de întârziere de 206.710 lei.
Pârâta SC A.P. SA Brăila a declarat recurs, susţinând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. că instanţa de apel nu a aplicat corect legea, prin neaplicarea dispoziţiilor legale privind compensarea de drept a datoriilor reciproce de bani şi anume, obligarea reclamantei la plata sumei de 148.786 lei (206.710 lei - 57924 lei = 148.786 lei).
Recursurile sunt nefondate.
În ceea ce priveşte recursul reclamantei pârâte reconvenţionale SC S.C. SRL Târgu Jiu se constată că din corespondenţa purtată de părţi nu rezultă prelungirea de comun acord a termenelor după data de 15 decembrie 2002.
Reclamanta reconvenţională SC A.P. SRL a atenţionat-o pe pârâta reconvenţională de nerespectarea termenului de finalizare a lucrărilor, 15 decembrie 2002, menţionând că va acţiona potrivit prevederilor contractuale şi adendumului.
Pârâta reconvenţională SC S.C. SRL avea obligaţia de a executa lucrările la cele două obiective până la data de 15 decembrie 2002, iar nerespectarea acestui termen atrage aplicarea clauzei penale şi anume plata penalităţilor de întârziere de 0,15% pe zi, începând cu data de 15 decembrie 2002, până la predarea efectivă a lucrărilor, 20 aprilie 2003 şi respectiv 12 decembrie 2003.
Se constată că nu sunt incidente motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recursul declarat de reclamanta SC S.C. SRL Târgu Jiu este nefondat şi urmează a fi respins.
Referitor la recursul declarat de pârâta SC A.P. SA Brăila, se constată că părţile nu au solicitat compensarea datoriilor reciproce, care nu sunt certe, lichide şi exigibile până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti şi, de altfel, în recurs nu se pot formula cereri noi.
Instanţa de apel a aplicat corect legea considerând că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 1091 şi art. 1143 C. civ.
Criticile formulate de SC A.P. SA Brăila, nu pot fi reţinute, recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta SC S.C. SRL Târgu Jiu şi pârâta SC A.P. SA Brăila împotriva deciziei nr. 224 din 13 decembrie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2168/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2172/2008. Comercial → |
|---|
