ICCJ. Decizia nr. 2168/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2168/2008
Dosar nr. 17397/3/200.
Şedinţa publică din 17 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin acţiunea formulată la 6.05.2006, reclamanta SC R.C. SRL Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, solicitând instanţei ca prin hotărârea care se va pronunţa să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 200.572,14 lei, rest de plată la factura fiscală nr. 5595975 din 17 iulie 2003, emisă în baza centralizatorului de producţie şi lichidare financiară a contractului nr. 1188/1999, reprezentând valoarea actualizată a sumelor, conform art. 11.5 din contract.
În susţinerea acţiunii reclamanta a invocat contractul de executare de lucrări nr. 1188/1999, în temeiul căruia a executat în calitate de antreprenor general pentru pârâtă lucrări de construcţii la Blocul 56 Ansamblul Olteniţa Nord - Bucureşti.
Situaţiile de plată definitive au fost verificate şi acceptate de pârâtă, după care s-a întocmit factura fiscală nr. 5595975 din 17 iulie 2003 în valoare de 2.062.605.651 lei, achitată parţial, astfel că s-a refuzat nejustificat la plata suma de 200.572,14 lei la plată căreia a cerut obligarea pârâtei.
Pârâta a formulat cerere de chemare în garanţie împotriva Ministerului transporturilor, Construcţiilor şi Turismului solicitând ca, în cazul admiterii acţiunii, să fie obligată chemata în garanţie la plata preţului lucrurilor.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 1835 din 13 februarie 2007 a admis acţiunea astfel cum a fost formulată faţă de pârâtă şi a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanţie.
în pronunţarea hotărârii, instanţa a reţinut că refuzul pârâtei beneficiare pentru plata lucrurilor, reactualizate cu indicele de inflaţie, este nejustificat, atât timp cât lucrurile au fost acceptate, însuşite inclusiv de dirigintele de şantier, dar achitate parţial.
Cu privire la chemarea în garanţie, s-a reţinut că această cerere s-a întemeiat pe OG nr. 19/1994 şi Normele Metodologice de aplicare ale OG nr. 19/1994 numai că pârâta nu a formulat o cerere pentru acordarea subvenţiilor pentru investiţiile efectuate, conform obligaţiei impusă prin art. 10 alin. (5) din HG nr. 950/2002.
Împotriva sentinţei menţionate pârâta a declarat apel, care a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 384 din 20 septembrie 2007.
S-a reţinut că hotărârea de obligare la plata lucrurilor executate de reclamantă este întemeiată, cât timp acestea nu au fost contestate şi situaţiile de plată au fost acceptate fără obiecţiuni.
Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ., formulând următoarele critici:
- întemeiat s-a efectuat plata lucrărilor numai parţial, întrucât acestea deşi au fost acceptate de Direcţia de Investiţii, nu au primit şi avizul de Control Financiar Preventiv al Direcţiei Financiară Contabilitate;
- greşit s-a respins chemarea în garanţie, întrucât subvenţiile pe anii anteriori au fost acordate fără alte diligente, astfel că nu pe acest motiv s-au acordat fondurile necesare.
Recursul este nefondat.
Obiectul litigiului priveşte plata lucrărilor de construcţii executate de reclamantă în beneficiul pârâtei, refuzate parţial la plată.
Instanţele de fond şi apel au reţinut întemeiat că, atât timp cât constructorul a făcut dovada îndeplinirii obligaţiilor sale iar beneficiarul a primit şi a semnat situaţiile de lucrări, situaţiile de plată şi factura emisă de executant, refuzul parţial de plată nu-şi are temei.
Criticile recurentei nu se încadrează în prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., întrucât se invocă neprimirea avizului pentru plată şi din partea Controlului Financiar Preventiv.
Aceste susţineri nu pot fi primite şi nu se pot opune constructorului pentru amânarea plăţilor, astfel că întemeiat instanţa a reţinut că pentru o întârziere mai mare de 30 zile, beneficiarul datorează preţul reactualizat cu indicele de inflaţie.
Sunt fără temei şi criticile recurentei în sensul respingerii nejustificate a cererii de chemare în garanţie întrucât atât timp cât a contractat lucrările de construcţii, obligaţia plăţii revine pârâtei beneficiară şi această plată nu poate fi condiţionată de subvenţiile acordate de la bugetul de stat.
Aşa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică şi legală, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei nr. 384 din 20 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2165/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2170/2008. Comercial → |
|---|
