ICCJ. Decizia nr. 2054/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2054/2008
Dosar nr. 41015/3/2006
Şedinţa publică din 10 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 2418 din 23 februarie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, respinge ca neîntemeiată excepţia de necompetenţă materială a instanţei invocată de pârâtă.
Admite excepţia inadmisibilităţii cu privire la capetele de cerere privind constatarea.
Admite excepţia prematurităţii cu privire la capătul de cerere referitor la repararea prejudiciului.
Respinge ca inadmisibile capetele de cerere din acţiune, astfel cum a fost precizată, privind constatarea şi ca prematur introdus capătul de cerere referitor la repararea prejudiciului, formulate de reclamanta SC M.M. SRL cu sediul ales la SCA D.A., din Bucureşti, sector 2, în contradictoriu cu pârâta S.E., cu domiciliul în Bucureşti, sector 1.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 17 C. proc. civ. cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală.
În opinia Tribunalului capetele de cerere din acţiunea promovată de reclamantă privind constatarea, au caracter principal, capătul doi de cerere, evaluabil în bani, având un caracter accesoriu.
În aceste condiţii, raportat la dispoziţiile art. 17 C. proc. civ., ţinând seama şi de principiul „accesorium sequitur principale", instanţa consideră că, în cauza de faţă, competenţa este stabilită în funcţie de capetele de cerere principale.
Aşa fiind, având în vedere caracterul neevaluabil în bani al acţiunilor în constatare, faţă de dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., competenţa teritorială aparţine Tribunalului.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. 111 C. proc. civ., partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.
Astfel, cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, susţinerile părţilor, aspectele legate de intervenirea subrogaţiei legale şi deţinerea dreptului de folosinţă, au constituit apărări de fond ale reclamantei SC M.M. SRL în cadrul dosarului nr. 11671/2004 în cadrul căruia a fost pronunţată sentinţa comercială nr. 1385 din 28 martie 2005 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Împotriva acestei decizii a fost formulat apel, ce a fost respins ca nefondat prin Decizia comercială nr. 325 din 29 mai 2006, fiind promovat şi recurs de către pârâtă.
Prin sentinţa comercială nr. 1385 din 28 martie 2005 a fost admisă în parte acţiunea reclamantei S.E., dispunându-se şi evacuarea pârâtei SC M.M. SRL din spaţiul situat în Bucureşti.
În aceste condiţii, Tribunalul apreciază că cererea este inadmisibilă faţă de dispoziţiile art. 111 teza a II-a, întrucât reclamanta poate cere realizarea dreptului având la îndemână calea de atac a recursului iar în situaţia admiterii acestuia, calea prevăzută de art. 4041 şi art. 4042 C. proc. civ. referitoare la întoarcerea executării. În situaţia în care reclamanta consideră că a intervenit subrogaţia legală, în temeiul art. 14 din Legea nr. 10/2001, calitatea de titular în cadrul contractului de asociere transferându-se către pârâta S.E., partea are la îndemână o acţiune vizând executarea obligaţiilor derivând din convenţia menţionată referitoare la respectarea dreptului de folosinţă asupra imobilului în litigiu.
Referitor la excepţia prematurităţii, Tribunalul reţine că potrivit art. 7201 alin. (1) C. proc. civ. în procesele şi cererile evaluabile în bani, în materie comercială, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte, în acest scop urmând a fi transmisă convocarea care să menţioneze în scris, pretenţiile, temeiul lor legal, actele doveditoare [alin. (2)].
Reclamanta, după cum ea însăşi a recunoscut, nu a parcurs această procedură, astfel încât capătul de cerere evaluabil în bani urmează a fi respins ca prematur.
Împotriva acestei sentinţe reclamanta a declarat apel precizând că va dezvolta motivele de apel până la primul termen de judecată.
Prin încheierea din 13 iunie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, suspendă judecata cererii de apel formulată de apelanta SC M.M. SRL cu sediul în Bucureşti, sector 1, împotriva sentinţei comerciale nr. 2418 din data de 23 februarie 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 41015/3/2006, în contradictoriu cu intimata S.E. domiciliată în Bucureşti, sector 1, pentru lipsa părţilor, conform art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut următoarele:
În legătură cu cererea apelantei de amânare a cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului său, constată că din extrasul ataşat cererii, nu rezultă imposibilitatea de prezentare pentru data şedinţei de judecată 13 iunie 2007, ci pentru data de 15 iunie 2007, motiv pentru care s-a respins cererea.
Faţă de împrejurarea că părţilor nu au solicitat judecarea cauzei şi în lipsa lor, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. se suspendă judecata cauzei pentru lipsa părţilor.
Prin Decizia comercială nr. 55 din 30 ianuarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, constată perimat apelul declarat de apelanta SC M.M. SRL Bucureşti, sector 1, împotriva sentinţei comerciale nr. 2418 din 23 februarie 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 41015/3/2006, în contradictoriu cu intimata S.E., cu domiciliul în Bucureşti, sector 1.
Instanţa de apel a reţinut că în şedinţa publică din data de 13 iunie 2007 s-a dispus în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. suspendarea judecăţii cauzei pentru lipsa părţilor.
Cauza a fost repusă pe rol din oficiu pentru a se verifica incidentul perimării în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (3) C. proc. civ.
Potrivit art. 248 alin. (3) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, în materie comercială se perimă dacă a rămas în nelucrare termen de 6 ani, din vina părţilor.
În speţă, cauza a fost suspendată la data de 13 iunie 2007 iar în termenul de 6 luni prevăzut de art. 248 alin. (3) C. proc. civ. nu a fost îndeplinit niciun act de procedură în vederea judecării procesului pentru a duce la întreruperea termenului de perimare în condiţiile art. 249 C. proc. civ. şi nici nu a intervenit o cauză de suspendare a termenului de perimare în condiţiile art. 250 C. proc. civ.
Împotriva încheierii din 13 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a declarat recurs reclamanta SC M.M. SRL Bucureşti susţinând că la termenul de judecată din data de 13 iunie 2007, instanţa de apel, în mod nejustificat a suspendat judecata, pentru lipsa părţilor, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Recurenta precizează că pentru acest termen de judecată, prin apărător, a depus la dosar cererea de amânare a judecării cauzei pentru imposibilitatea de prezentare a apărătorului ales, fiind plecat din ţară, potrivit biletului de avion anexat cererii.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte analizând încheierea recurată, înscrisurile dosarului şi dispoziţiile incidente constată următoarele: în şedinţa publică din data de 13 iunie 2007, niciuna din părţi nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii, deşi conform art. 153 C. proc. civ. au avut termenul în cunoştinţă, şi nici nu s-a cerut, de către cel puţin una dintre acestea, judecarea în lipsă, iar dovada imposibilităţii de prezentare a apărătorului era pentru data de 15 iunie 2007, fiind astfel corect aplicate dispoziţiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Recursul formulat de SC M.M. SRL la data de 29 ianuarie 2008 împotriva încheierii din data de 13 iunie 2007 nu reprezintă un act de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare întrucât recursul a fost declarat după împlinirea termenului de perimare prevăzut de art. 248 alin. (3) C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul declarat de reclamanta SC M.M. SRL Bucureşti împotriva încheierii din 13 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC M.M. SRL Bucureşti împotriva încheierii din 13 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2052/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2056/2008. Comercial → |
|---|
