ICCJ. Decizia nr. 2052/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2052/2008
Dosar nr. 5312/100/2006
Şedinţa publică din 10 iunie 2008
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1726 din 4 iunie 2007, Tribunalul Maramureş, secţia comercială, a admis acţiunea precizată formulată de reclamanţii A.M.R. şi SC O. SRL în contradictor cu pârâţii O.D.G. şi N.V. şi, în consecinţă, a constatat nulitatea absolută a actului adiţional al societăţii reclamante din 6 octombrie 2005 şi a încheierii nr. 5348 din 14 octombrie 2005 a Judecătorului delegat la O.R.C. Maramureş cu dispunerea restabilirii situaţiei anterioare întocmirii lor. Prin aceeaşi hotărâre s-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâtul N.V..
Instanţa de fond a reţinut modificarea actului constitutiv cu încălcarea dispoziţiilor art. 204 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, fără a exista o hotărâre a asociaţilor de modificare, context în care a fost dată şi încheierea judecătorului delegat nr. 5348 din 11 octombrie 2005.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, prin Decizia nr. 218 din 21 noiembrie 2007 a admis apelul declarat de pârâţii N.V. şi O.D.G. împotriva sentinţei menţionate pe care a schimbat-o în sensul că a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţi, a constatat nulitatea actului adiţional din 6 octombrie 2005 respingând cererea vizând nulitatea absolută a încheierii judecătorului delegat. A respins cererea reconvenţională formulată de pârâtul N.V. menţinând restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
Instanţa de control judiciar, a reţinut că nulitatea încheierii judecătorului delegat nu poate fi verificată în cadrul procesului ce vizează nulitatea unui act adiţional întrucât pentru nulitatea unei hotărâri judecătoreşti legiuitorul a prevăzut o procedură specială şi care trebuie urmată.
Au fost respinse criticile apelanţilor cu privire la adoptarea unei hotărâri A.G.A. în data de 6 octombrie 2005, în lipsa unor dovezi în acest sens, actul de cesiune încheiat la 1 ianuarie 2002, neputând fi considerat ca o adunare totalitară în sensul art. 121 din Legea nr. 31/1990, ca şi criticile cu privire la validitatea actului adiţional din 6 octombrie 2005 faţă de faptul că acesta nu a fost semnat de intimatul - reclamant.
Au fost respinse, de asemenea, criticile cu privire la încuviinţarea probelor care se administrează dacă judecătorul apreciază că pot duce la dezlegarea pricinii şi criticile cu privire la calitatea de reclamantă a societăţii.
Critica cu privire la cererea reconvenţională a fost respinsă deoarece pentru admisibilitatea acesteia legea impune existenţa unei legături între aceasta şi cererea principală iar în cauză nu rezultă că pretenţiile din cererea reconvenţională izvorăsc din acelaşi raport juridic cu cele din cererea principală, în sensul art. 7205 C. proc. civ.
În contra deciziei menţionate au declarat recurs pârâţii N.V. şi O.D.G. pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul - pârât N.V. în dezvoltare critică Decizia pentru:
- reţinerea greşită a cauzei de nulitate pentru convenţia de cesiune deoarece intimatul - reclamant a semnat-o la 10 februarie 2006, când s-a întocmit şi un proces - verbal depus la dosar;
- greşita aplicare a prevederilor art. 7205 C. proc. civ., acţiunea şi cererea reconvenţională derivă din acelaşi raport juridic şi anume cesiunea capitalului social al SC O. SRL cu consecinţa dobândirii calităţii de asociat şi respectiv a pierderii ei, actul adiţional şi contractul de cesiune având acelaşi obiect.
Recurentul - pârât O.D.G. evocă criticile care urmează:
- nereţinerea tardivităţii cererii de chemare în judecată înregistrată la 3 august 2006 după expirarea termenului de 15 zile stipulat la art. 196 din Legea nr. 31/1990, republicată;
- actul adiţional încheiat la 6 octombrie 2005 este o completare a hotărârii A.G.A. materializată în convenţia de vânzare părţi sociale din 2002 şi în baza căreia au fost operate modificările de asociaţi;
- greşit a fost respinsă cererea reconvenţională ca inadmisibilă întrucât între aceasta şi cererea principală exista o legătură indiscutabilă;
Intimaţii - reclamanţi nu au depus întâmpinare la dosar.
Recursurile sunt fondate pentru considerentele care urmează:
1. În faţa instanţei de fond pârâtul recurent N.V. a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat să se constate valabilitatea convenţiei de vânzare - cumpărare părţi sociale, încheiată cu pârâtul recurent O.D.G. având ca obiect vânzarea de către acesta a 12 părţi sociale pe care le-a dobândit.
Instanţa de fond, prin dispozitivul sentinţei a respins cererea reconvenţională, fără a preciza cum anume, în considerentele sentinţei ea nefiind analizată nici sub aspectul admisibilităţii şi nici al temeiniciei.
Prin dispozitivul deciziei atacate instanţa de apel, urmare a admiterii apelului declarat de pârât se pronunţă din nou în sensul respingerii cererii reconvenţionale, cu motivarea, de această dată, că cererea este inadmisibilă întrucât nu derivă din acelaşi raport juridic cu obiectul cererii principale.
Reţinând că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat să se constate nulitatea aceluiaşi act juridic, capăt de cerere la care nu a renunţat prin precizarea la acţiune depusă pentru termenul din 19 martie 2007, Înalta Curte constată că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 7205 C. proc. civ., raportul juridic generator de obligaţii fiind acelaşi atât pentru cererea reconvenţională cât şi pentru acţiunea principală.
Aşa fiind, Înalta Curte va admite recursurile declarate în raport de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi casând în parte Decizia atacată va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea pe fond a cererii reconvenţionale menţinând restul dispoziţiilor deciziei.
2. Criticile cu privire la tardivitatea acţiunii formulate de recurentul - pârât O.D.G. nu pot fi primite întrucât acţiunea în nulitatea unor acte juridice este imprescriptibilă, conform art. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâţii N.V. şi O.D.G. împotriva deciziei nr. 258 din 21 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează în parte Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea pe fond a cererii reconvenţionale.
Menţine restul dispoziţiilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2049/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2054/2008. Comercial → |
|---|
