ICCJ. Decizia nr. 2048/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2048/2008
Dosar nr. 1332/1/2008
Şedinţa publică din 10 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul Consiliul Local al Municipiului Timişoara a învestit Tribunalul Timiş cu o cerere de întoarcere a executării prin restabilirea situaţiei anterioare în senul obligării SC R. SRL la restituirea sumei de 7.060.575.383 lei reactualizată, urmare desfiinţării titlului executoriu prin Decizia nr. 4378 din 30 septembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 4041 şi art. 2 C. proc. civ.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, investită cu soluţionarea conflictului de competenţă dintre Tribunalul Timiş care a pronunţat sentinţa de declinare nr. 112/PI din 10 februarie 2006 către Judecătoria Timişoara şi această instanţă care a pronunţat sentinţa nr. 4379 din 25 aprilie 2006, prin sentinţa nr. 11 din 20 iunie 2006 a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.
Procedând la soluţionarea recursului declarat împotriva acestei ultime hotărâri de pârâta SC R. SRL Timişoara, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 3258 din 27 octombrie 2006 admiţându-l, a modificat hotărârea atacată în sensul că a stabilit competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Timiş.
Astfel investit, Tribunalul Timiş prin sentinţa nr. 604 din 16 martie 2007 a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi a dispus întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare în sensul obligării SC R. SRL la restituirea sumei de 7.060.575,383 lei reactualizată la data executării efective.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut desfiinţarea titlului executoriu constituit de sentinţa civilă nr. 889/PI din 29 martie 2004 a Tribunalului Timiş prin Decizia nr. 4378 din 30 septembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 4041, art. 404 pct. 2 şi 3 C. proc. civ.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia nr. 282 din 7 decembrie 2007 a respins apelul declarat de pârâta SC R. SRL împotriva sentinţei nr. 604 din 16 martie 2007 a Tribunalului Timiş confirmând soluţia şi motivarea acestei instanţe.
În contra acestei decizii a declarat recurs pârâta SC R. SRL Timişoara pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 3, 8 şi 9 C. proc. civ. solicitând, în principal, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa competentă, respectiv la judecătorie şi, în subsidiar, modificarea acesteia şi respingerea acţiunii ca prematură, constatându-se neîndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art. 7201 C. proc. civ.
Dezvoltând susţinerile invocate, recurenta arată că:
- întoarcerea executării este opusul executării care potrivit legii cade în competenţa Judecătoriei, fiind firesc ca instanţa competentă, să o judece să fie tot Judecătoria;
- excepţia prematurităţii a fost greşit respinsă de către instanţa de apel întrucât art. 7201 C. proc. civ. se aplică indiferent de izvorul obligaţiei pecuniare.
Intimatul Consiliul Local al Municipiului Timişoara a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate ca legală, arătând că din suma datorată a fost executată 300.000 lei.
La termenul din 10 iunie 2008, Înalta Curte a invocat ca motiv de ordine publică în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., nelegalitatea căii de atac a apelului în speţă şi, deci, necompetenţa sa de a soluţiona pe fond recursul.
Motivul de ordine publică invocat este întemeiat.
Instanţa de fond, a cărei competenţă a fost decisă irevocabil prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sus menţionată, aşa încât critica recurentei întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ. nu are obiect în raport de art. 315 C. proc. civ., a fost investită cu o cerere de întoarcere a executării în temeiul art. 4041 şi art. 4042 alin. (3) C. proc. civ.
Instituţia întoarcerii executării este plasată în cartea V „Despre executarea silită" a Codului de procedură civilă, secţia a VII-a.
Potrivit art. 4041 alin. (1) C. proc. civ. „În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia".
Conform art. 4042 alin. (3) C. proc. civ. „Dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare în condiţiile alin. (1) şi (2), cel îndreptăţit o va putea cere instanţei judecătoreşti competente potrivit legii".
Rezultă din textele de lege enunţate fără echivoc că:
- cererea de întoarcere a executării este o cerere ce ţine de faza procesuală a executării, subsecventă fazei procesuale de soluţionare irevocabilă a fondului litigiului;
- că dispoziţiile legale aplicabile cu privire la instanţa competentă şi căile de atac sunt cele prevăzute în acest capitol pentru executare şi respectiv contestaţie la executare;
- stabilindu-se o procedură judiciară contradictorie pentru soluţionarea întoarcerii executării, reglementată subsecvent contestaţiei la executare, acesteia îi sunt aplicabile procedura de soluţionare şi căile de atac prevăzute pentru contestaţia la executare – instituţia cadru, generală, în raport cu procedura specială a întoarcerii executării, care reprezintă o contestaţie specială la executare.
- drept urmare, făcând aplicarea art. 402 alin. (2) C. proc. civ. incident în speţă, hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie se dă fără drept de apel, nefiind în situaţiile exceptate prevăzute de art. 4001 şi art. 401 alin. (2) C. proc. civ.
Drept urmare hotărârea pronunţată pe fond în speţa de faţă era supusă numai recursului iar nu şi căii de atac a apelului.
Procedând la judecarea căii de atac a apelului Curtea de Apel a pronunţat o hotărâre nelegală, pe care, în consecinţă, Înalta Curte o va casa cu trimiterea cauzei la aceiaşi Curte de Apel pentru a soluţiona calea de atac a recursului în compunerea şi cu procedura reglementate pentru această cale de atac.
Cât priveşte critica recurentei cu privire la competenţa instanţei de a soluţiona pe fond întoarcerea executării este de observat că, determinarea acesteia a fost hotărâtă irevocabil în primul ciclu procesual, nemaiputând fi pusă în discuţie în raport de art. 315 C. proc. civ., în acest proces, iar în ce priveşte incidenţa art. 7201 C. proc. civ. critica este neîntemeiată deoarece procedura concilierii directe este prealabilă introducerii cererii de chemare în judecată, de soluţionare a litigiului pe fond, primei faze judiciare, iar nu fazei executării, ulterioară soluţionării irevocabile a fondului, în care se circumscrie şi întoarcerea executării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC R. SRL Timişoara împotriva deciziei nr. 282 din 7 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, pe care o casează şi trimite cauza la Curtea de Apel Timişoara pentru soluţionarea căii de atac a recursului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2045/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2049/2008. Comercial → |
|---|
