ICCJ. Decizia nr. 2049/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2049/2008
Dosar nr. 36829/3/2005
Şedinţa publică din 10 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din lucrările cauzei şi înscrisurile depuse la dosar, constată:
Prin cererea înregistrată, reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pârâta Asociaţia T.P., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la daune interese în cuantum de 2.425.485.000 rol şi 17.235 dolari S.U.A. penalităţi de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că, părţile au încheiat contractul de vânzare - cumpărare acţiuni din 30 octombrie 1995, prin care reclamanta, a transmis dreptul de proprietate asupra pachetului de acţiuni, reprezentând 40% din capitalul social al SC T. SA Panciu, către pârâtă, care nu a înţeles să achite ratele contractuale nr. 4 -7 scadente în perioada 30 aprilie 2002 – 30 octombrie 2003.
Cum contractul a fost desfiinţat de drept ca urmare a operării pactului comisoriu, reclamanta, a solicitat despăgubirile şi penalităţile ce se cuvin, conform precizării făcute la termenul de 13 octombrie 2006 şi anume: 2.425.485.000 rol reprezentând penalităţi calculate conform actelor adiţionale semnate la data de 20 decembrie 1999 şi respectiv la data de 27 decembrie 2001; la 429.140.384 rol reprezentând dobândă aferentă ratelor 4 - 8; la 371.420.000 ron reprezentând dividende cuvenite A.V.A.S. aferente anilor 1995 – 2001; la 5.989,00 ron reprezentând alte prejudicii datorate conform art. 21 alin. (3) din OG nr. 25/2002 şi 1.000 ron reprezentând onorariu expert.
Pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că preţul de 29.797,38 lei pentru o acţiune a fost un preţ exagerat, fapt pentru care nu a putut respecta obligaţiile contractuale.
Cum reclamanta, a reţinut sumele achitate de Asociaţie, iar pe de altă parte a procedat la executarea gajului în totalitate, reclamanta nu mai este îndreptăţită şi la daune - interese.
În cauză s-au administrat probe cu înscrisuri şi s-a efectuat o expertiză contabilă pentru stabilirea pretenţiilor solicitate de reclamantă.
Analizând materialul probator, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 3291 din 9 martie 2007 a admis în parte cererea, obligând pârâta la plata către reclamantă a sumelor 242.548,50 ron şi 17.235 dolari S.U.A. în echivalent lei la cursul B.N.R. de la data plăţii, reprezentând penalităţi, 42.914,03 ron reprezentând dobândă, 37.142 ron reprezentând contravaloare dividende.
S-a respins capătul de cerere referitor la plata sumei de 5.989 ron, reprezentând alte prejudicii ca neîntemeiat, pârâta fiind obligată la plata sumei de 984 ron reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă Tribunalul a reţinut:
La data de 30 octombrie 1995, între reclamanta A.V.A.S., în calitate de vânzător şi pârâta Asociaţia T.P. s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra unui număr de 124.172 acţiuni reprezentând 40% din capitalul social al SC T. SA Panciu.
În conformitate cu prevederile art. 4 din contract, cumpărătorul s-a obligat să plătească diferenţa de preţ în valoare de 2.960.000.000 lei (80% din preţul contractului) în 19 rate eşalonat astfel: câte 94.000.000 primele 2 rate, câte 163.000.000 lei ratele 3 - 18, rata nr. 19 fiind în cuantum de 164.000.000 lei [scadenţa fiind prevăzută la art. 4 alin. (1) lit. b)].
Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (2) – (5) din convenţia intervenită între cele două părţi dobânda pentru plata sumei de 2.960.000.000 lei este de 6,0% pe an şi se plăteşte numai la data scadenţei de plată a fiecărei rate, inclusiv în cazul unor plăţi anticipate în contul ratelor efectuate conform pct. 4 lit. b), alin. ultim. Dobânda se calculează de la data semnării contractului. În cazul în care suma virată de cumpărător la data scadenţei nu acoperă rata plus dobânda datorată, plata este considerată a fi făcută cu prioritate în contul dobânzilor. În caz de neplată a unei rate la scadenţă, cumpărătorul va plăti vânzătorului, pe perioada dintre data scadenţei şi data plăţii efective, o penalizare de 0,3% din valoarea ratei neachitate pentru fiecare zi de întârziere. Cumpărătorul este de drept în întârziere, la împlinirea termenului (datei) de plata a fiecărei rate şi a dobânzilor aferente fără a fi necesară nicio notificare.
Prin actul adiţional din contractul de vânzare - cumpărare acţiuni din 30 octombrie 1995 părţile au stabilit altă scadenţă aferentă ratei nr. 1, iar prin actul adiţional din 20 decembrie 1999 au fost aduse modificării valorii ratelor la (pct. 1 al actului adiţional).
În conformitate cu pct. 2 al actului adiţional cumpărătorul s-a obligat să achite ca penalitate de 0,3 % pe zi din valoarea ratelor 3, 4, 5, 6 şi 7 pentru perioada cuprinsă între scadenţa acestor rate şi data semnării actului adiţional (20 decembrie 1999).
La pct. 3 al actului adiţional din 20 decembrie 1999 părţile au stipulat un pact comisoriu de gradul IV, în conformitate cu care contractul va fi desfiinţat de drept, fără nicio somaţie în situaţia în care cumpărătorul nu achită la scadenţă două acte succesive, cu reţinerea de către vânzător din sumele plătite de cumpărător a dobânzilor şi penalităţilor scadente la data desfiinţării contractului.
Prin actul adiţional din 3 iulie 2000, a fost convenită o nouă eşalonare a ratelor contractuale (art. 1), stabilindu-se calcularea dobânzii în funcţie de această eşalonare. Cumpărătorul s-a obligat ca până la data de 31 august 2000 să plătească vânzătorului o penalitate de 0,3% din suma de 163.000.000 lei (reprezentând valoarea iniţială a ratei nr. 3 care se amână) pentru fiecare zi de întârziere în perioada dintre scadenţa iniţială (30 aprilie 2000) şi data înregistrării actului adiţional. Conform art. 1 - art. 3 din convenţia încheiată la 18 decembrie 2003, părţile au stabilit că: vânzătorul renunţa la efectele pactului comisoriu prevăzut de art. 3 din contract, introdus prin actul adiţional din 20 decembrie 1999; cumpărătorul se obligă să achite vânzătorului sumele restante la data încheierii convenţiei în termen de 60 de zile de la semnarea acesteia; contractul va fi desfiinţat de plin drept fără nicio somaţie sau altă formalitate prealabilă în situaţia nerealizării obligaţiei de plată prevăzută la art. 2 fiind aplicabile dispoziţiile art. 21 din OG nr. 25/2002, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 41 din Legea nr. 137/2002.
Întrucât, astfel cum a recunoscut şi pârâta cu ocazia concilierii şi în cuprinsul întâmpinării, cumpărătorul nu a achitat ratele contractuale nr. 4 - 7, prin notificarea din 3 martie 2004, pârâta a fost înştiinţată cu privire la desfiinţarea de drept a contractului (prin aplicarea pactului comisoriu).
În aceste condiţii, având în vedere dispoziţiile art. 21 alin. (1) din OG nr. 25/2002, art. 969 şi art. 1066 C. civ., ţinând seama de valoarea ratelor şi scadenţa acestora, pârâta datorează, conform calculului efectuat de reclamantă corect în opinia instanţei şi verificat şi prin raportul de expertiză contabilă sumele de: 242.248,50 ron si 17.235 dolari S.U.A. în echivalent lei la cursul B.N.R. de la data plăţii, cu titlu de penalităţi aferente ratelor 3 - 8 calculate până la data de 6 mai 2004; 42.314,03 ron reprezentând dobânzi aferente ratelor 4 - 8 calculate până la data de 30 aprilie 2004.
În opinia Tribunalului, în mod corect au fost calculate penalităţi aferente ratelor 3 - 8 şi dobânzile pentru ratele 4 - 8, aceste rate fiind scadente anterior rezoluţiunii contractului de vânzare - cumpărare de acţiuni. Totodată, Tribunalul reţine că penalităţile şi dobânzile sunt datorate de cumpărător şi după momentul desfiinţării contractului, în conformitate cu principiul reparării integrale a prejudiciului, dispoziţiile art. 1021, art. 1073 C. civ., art. 21 din OG nr. 25/2002, răspunderea contractuală a pârâtei (întemeiată pe culpa sa constând în neîndeplinirea obligaţiei de plată a ratelor) cu privire la plata dobânzilor şi penalităţilor subzistând după data rezoluţiunii, acestea fiind menite să acopere lipsa folosinţă a sumelor de bani datorate cu titlu de preţ.
Totodată, având în vedere dispoziţiile art. 21 din OG nr. 25/2001 şi art. 969 şi art. 1073 C. civ. pârâta datorează şi suma de 37.142 ron reprezentând contravaloare dividende aferente anilor 1995 - 2001 (stabilite si prin raportul de expertiză contabilă).
În ceea ce priveşte capătul de cerere referitoare la obligarea pârâtei la plata sumei de 5.989 ron reprezentând alte prejudicii conform art. 21 alin. (3) din OG nr. 25/2002, Tribunalul reţine că reclamanta a avut în vedere calculul efectuat de expert prin raportare la indicele de inflaţie pentru perioada mai 2002 - februarie 2004. În opinia Tribunalului, acest mod de calcul are la bază actualizarea cu indicele de inflaţie a ratelor contractuale. Or, pentru fiecare rată contractuală părţile au convenit plata unei dobânzi de 6% pe an, dar şi penalităţi pentru întârzierea în executarea obligaţiei de plată a debitului principal, în aceste condiţii neputându-se obţine şi actualizarea întrucât s-ar ajunge la o dublă reparare a prejudiciului.
Părţile au introdus apel, împotriva acestei sentinţe.
Apelanta A.V.A.S. a criticat sentinţa pronunţată sub aspectul capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 5.989 ron reprezentând alte prejudicii datorate conform art. 21 alin. (3) din OUG nr. 25/2002.
Raţiunea acordării prejudiciului prin diminuarea activului net contabil rezidă în faptul că în urma desfiinţării contractului de privatizare, deşi părţile vor fi repuse în situaţia anterioară încheierii contractului, în patrimoniul A.V.A.S. vor intra acţiuni având o valoare mult diminuată faţă de momentul încheierii contractului şi care nu mai pot fi valorificare prin intermediul unei alte privatizări.
Aşa fiind în virtutea principiului repunerii părţilor în situaţia anterioară, A.V.A.S. ar trebui să i se restituie acţiuni la SC T. SA cu o valoare identică cu valoarea acelor acţiuni la momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare de acţiuni din 30 octombrie 1995.
Întrucât o astfel de restituire nu mai este posibilă, valoarea acţiunilor şi respectiv a capitalului social al SC T. SA fiind mult diminuată, consideră apelanta că este îndreptăţită la repararea prejudiciului cauzat de asociaţia cumpărătoare în perioada derulării contractului de privatizare.
În dosarul de faţă, s-a dispus efectuarea unei expertize în cadrul căreia s-a stabilit că în perioada derulării contractului de vânzare - cumpărare de acţiuni din 30 octombrie 1995 s-au produs prejudicii societăţii privatizate şi implicit A.V.A.S. care se regăseşte în situaţia revenirii în patrimoniul său a unei societăţi ale cărei acţiuni au o valoare mult mai mică.
Întrucât toate pierderile suferite de societate pe perioada derulării contractului de privatizare sunt imputabile cumpărătorului Asociaţia T.P., apelanta a solicitat admiterea apelului în conformitate cu art. 296 C. proc. civ. şi obligarea pârâtei şi la plata sumei de 5.989 ron reprezentând alte prejudicii datorate, conform articolului 21 alin. (3) din OG nr. 25/2002.
La rândul său Asociaţia T.P. Panciu, a criticat soluţia pronunţată pentru următoarele motive:
În mod greşit instanţa de fond a acordat penalităţile calculate în sumă de 242.548,5 ron, după desfiinţarea contractului, deşi legea interzice acest fapt.
În speţă, desfiinţarea contractului a survenit la data de 3 martie 2004, urmare a notificării emisă de intimată în 3 martie 2004.
Instanţa de fond, în contra dispoziţiilor legale a considerat că intimata are dreptul la plata daunelor - interese până la data de 6 mai 2005, care este data reînscrierii A.V.A.S. ca acţionar în cadrul societăţii comerciale privatizate SC T. SA, şi nu până la data de 3 martie 2004 când a intervenit desfiinţarea contractului încheiat între părţi.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză, expertul a concluzionat că perioada de calcul în stabilirea cuantumului depăşeşte data desfiinţării contractului, motiv pentru care în urma obiecţiunilor s-a concluzionat că la 3 martie 2004 s-a desfiinţat contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni, împrejurare în care penalităţile urmează a fi recalculate până la data sus menţionată şi în cuantum redus la suma de 112.674 lei şi 17.2235 dolari S.U.A., aşa cum s-a arătat prin expertiză.
Analizând temeinicia şi legalitatea sentinţei în raport de criticile formulate, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 453 din 19 octombrie 2007, pronunţată în dosarul nr. 36829/3/2005 a respins ca nefondat apelul reclamantei, şi admiţând apelul pârâtei, a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul obligării acesteia, către reclamantă la plata sumei de 112.674 ron şi 17.235 dolari S.U.A. penalităţi.
În ceea ce priveşte apelul declarat de reclamantă Curtea a apreciat că instanţa de fond a respins justificat capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 5.989 lei reprezentând alte prejudicii.
Reclamanta a avut în vedere calculul efectuat de expert prin raportare la indicele de inflaţie pentru perioada mai 2002 – februarie 2004.
Acest mod de calcul are la bază actualizarea cu indicele de inflaţie a ratelor contractuale, or pentru fiecare rată contractuală părţile au convenit plata unei dobânzi de 6% pe an, dar şi penalităţi pentru întârziere în executarea obligaţiei de plată a debitului principal.
Aşa fiind, în cauză nu se poate obţine o dublă reparare a prejudiciului atât prin indicele de inflaţie cât şi prin dobânda de 6% pe an, motiv pentru care în mod corect instanţa de fond a respins acest capăt de cerere ca nefondat.
În ceea ce priveşte apelul declarat de Asociaţia T.P. Panciu, Curtea l-a admis, întrucât calculul penalităţilor după desfiinţarea contractului şi reînscrierea A.V.A.S ca acţionar în cadrul societăţii contravine dispoziţiilor OG nr. 25/2002 precum şi principiului care guvernează desfiinţarea actului juridic civil.
Legea specială, în speţă OG nr. 25/2002, în conţinutul art. 21 alin. (1) lit. a) face precizarea că debitorul datorează daune interese constituite – sume reprezentând dobânzi şi penalităţi datorate pentru ratele scadente şi neachitate până la data desfiinţării contractului.
În cazul penalităţilor, în urma refacerii raportului de expertiză s-a constatat diminuarea acestora de la 242.485,5 lei cât s-a stabilit iniţial, la suma de 112.674 lei, cât s-a reţinut prin data scadentă din 3 martie 2004.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au introdus recurs atât reclamanta A.V.A.S. cât şi pârâta Asociaţia T.P. Panciu.
Invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamanta a dezvoltat în fapt, următoarea critică, privind Decizia atacată:
Interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 21 din OG nr. 25/2002, în ceea ce priveşte modalitatea de calcul a daunelor - interese, ignorându-se faptul că dreptul de a se solicita daune - interese, urmare desfiinţării contractului de privatizare, s-a născut la momentul în care A.V.A.S. a notificat cumpărătorul cu privire la intenţia sa de a desfiinţa contractul ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei de plată pârâtei - recurente.
Pe de altă parte, prejudiciu trebuia să cuprindă pierderea efectiv suferită, cât şi câştigul pe care creditorul nu l-a putut realiza, instanţa neanalizând critic concluziile raportului de expertiză.
În speţă, nu se pune problema dovedirii prejudiciului, deoarece întinderea acestuia este fixată de lege, în raport de art. 21 alin. (1)1 din OG nr. 25/2002, prejudiciul, putând fi cuantificat provizoriu la data introducerii cererii de chemare în judecată.
Recurenta a învederat şi că instanţa, nu a făcut şi aplicarea art. 998 – art. 999 C. civ., în ceea ce priveşte naşterea dreptului subiectiv al creditorului de a pretinde despăgubiri de la debitorul său.
Recurenta Asociaţia T.P. Panciu, fără a preciza temeiul legal, în fapt a criticat Decizia susţinând:
- instanţa a pronunţat o hotărâre cu încălcarea şi interpretarea greşită a legii, dispoziţiilor OG nr. 25/2002;
- instanţa nu s-a pronunţat asupra criticilor formulate în apel, privind lipsa calităţii procesuale active şi a necompetenţei de soluţionare a cauzei.
Analizând recursurile declarate, urmează a se reţine că recursul recurentei - reclamante este nefondat, urmând a fi respins ca atare, iar recursul pârâtei este netimbrat urmând a fi anulat ca netimbrat, pentru următoarele considerente:
Aşa cum rezultă din considerentele deciziei atacate, s-a confirmat parţial motivarea sentinţei, ca urmare a reanalizării stării de fapt, în raport de care s-a statuat în mod corespunzător că, s-au calculat greşit penalităţi şi după desfiinţarea contractului şi reînscrierea A.V.A.S. ca acţionar în cadrul societăţii.
Aprecierea instanţei de apel, este fundamentată pe dispoziţiile art. 21 alin. (1)1 conform cărora „în cazul desfiinţării contractului pe cale convenţională sau judicioasă, pentru prejudiciile cauzate Autorităţii, cumpărătorul este obligat la plata daunelor interese".
Textul explică ce sume se includ în daunele interese şi anume: dobânzi şi penalităţi pentru ratele scadente şi neachitate până la data desfiinţării contractului şi arată şi modalitatea de stabilire a întinderii acestora şi anume prin efectuarea unei expertize.
Or, instanţa de apel, făcând o corectă aplicare a art. 21 alin. (1)1 din OG nr. 25/2002, a stabilit data până la care se impune calcularea penalităţilor, respectiv până la desfiinţarea contractului şi reînscrierea A.V.A.S. ca acţionar şi a dispus, refacerea raportului de expertiză pe baza acestui obiectiv.
Aşa fiind, modalitatea de stabilire a prejudiciului, corespunde dispoziţiilor legale.
Cu privire la cuantificarea prejudiciului stabilit, urmează a se aprecia, că repunerea în discuţie a întinderii prejudiciului stabilit, tinde spre a se repune în discuţie un element de fapt, stabilit în calea devolutivă a apelului, critica vizând netemeinicia deciziei.
Or, faţă de exigenţele impuse de caracterul de cale extraordinară de atac al recursului această critică excede cadrului procesual impus, fapt pentru care nu poate fi analizată.
Faţă de cele ce preced şi cum în cauză nu s-au pus în discuţie motive de nelegalitate de ordine publică, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
În ceea ce priveşte recursul pârâtei Asociaţia T.P. Panciu, constatând că deşi a fost legal citată să achite taxa de timbru în sumă de 2.135,369 lei şi 5 lei timbru judiciar acestea nu au fost achitate până la termenul de judecată.
Aşa fiind în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, recursul urmează a fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 453 din 19 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Anulează recursul declarat de pârâta Asociaţia T.P. Panciu împotriva aceleiaşi decizii, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2048/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2052/2008. Comercial → |
|---|
