ICCJ. Decizia nr. 2100/2008. Comercial. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE C.A.S.AŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2100/2008
Dosar nr. 3841/2/2007
Şedinţa publică de la 12 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, contestatoarea SC A.P. SRL a chemat în judecată pe intimata A.V.A.S. Bucureşti solicitând pe calea contestaţiei la executare anularea actelor de executare silită pentru suma de 2.043 lei, susţinând că suma este nedatorată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 14 mai 2007 a scos cauza din rol şi a trimis-o secţiei comerciale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin sentinţa nr. 189 din 12 octombrie 2007 a respins excepţiile tardivităţii formulării contestaţiei la executare şi prescripţiei dreptului la acţiune ca neîntemeiate, a admis contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC A.P. SRL Hunedoara, în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. Bucureşti şi chemaţii în garanţie C.N.A.S. Bucureşti şi C.A.S. Hunedoara - Deva şi a anulat executarea silită pornită de A.V.A.S. împotriva contestatoarei pentru creanţa de 2.043,00 lei preluată de la C.A.S. Hunedoara în baza Protocolului din 25 februarie 2004.
Prin aceeaşi sentinţă a fost anulată cererea de chemare în garanţie formulată de A.V.A.S. Bucureşti împotriva C.N.A.S. Bucureşti şi C.A.S. Hunedoara.
S-a reţinut în argumentarea acestei soluţii că excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în raport de dispoziţiile art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, excepţia prematurităţii acţiunii faţă de dispoziţiile art. 46 alin. (1) din acelaşi act normativ şi excepţia tardivităţii formulării contestaţiei sunt neîntemeiate.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că A.V.A.S. prin ordinul din 13 iunie 2006 a ordonat înfiinţarea popririi asupra sumelor existente în conturile debitoarei până la concurenţa sumei de 2.043 lei debit preluat de fostul A.V.A.S. de la C.A.S. Hunedoara prin protocolul din 25 februarie 2004; că A.V.A.S. a afişat somaţia colectivă pentru plată din 4 martie 2004, în care figurează şi contestatoarea SC A.P. SRL la C.A.S. Hunedoara, dar s-a constatat inexistenţa unui titlu executoriu pentru lipsa datelor de identificare ale SC A.P. SRL atât din înştiinţarea de plată, cât şi din somaţia colectivă de plată.
În consecinţă, Curtea de Apel Bucureşti a admis contestaţia la executare, a anulat executarea silită pornită de A.V.A.S. şi cererea de chemare în garanţie formulată de A.V.A.S. în temeiul art. 133 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva menţionatei hotărâri intimata A.V.A.S. a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ. criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea sentinţei şi respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată.
- În motivarea recursului său recurenta, reluând apărările formulate la fond a invocat greşita soluţionare de către instanţa de fond a excepţiei lipsei procedurii prealabile faţă de dispoziţiile art. 46 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 republicată, întrucât contestatoarea nu a făcut dovada că anterior promovării contestaţiei i-ar fi comunicat cererea şi actele pe care şi-a întemeiat contestaţia.
- În opinia recurentei, contestatoarea putea formula contestaţie în termen de 15 zile de la data la care s-a emis somaţia, termen stipulat în art. 401 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi pe care contestatoarea l-a depăşit, motiv pentru care consideră că instanţa trebuia să respingă contestaţia ca tardiv formulată.
- Recurenta invocă de asemenea soluţionarea greşită de Curtea de Apel Bucureşti şi a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune conform art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, republicată, întrucât termenul de prescripţie pentru acţiunile introduse împotriva A.V.A.S. se calculează de la momentul comunicării somaţiei colective de plată, respectiv de la 15 martie 2004 şi că în raport de data promovării contestaţiei la executare (aprilie 2007), acţiunea promovată este prescrisă, intervalul fiind mai mare de 6 luni.
Pe fondul cererii, recurenta apreciază că în mod eronat instanţa a anulat titlurile în raport de situaţia de fapt avându-se în vedere că A.V.A.S.-ul a preluat creanţa prin protocolul din 25 februarie 2004, ce a fost consolidată în dolari SUA, de la C.A.S. Hunedoara, cu respectarea dispoziţiilor legale, că executarea silită a fost continuată de A.V.A.S. prin comunicarea somaţiei colective de plată C.A.S. Hunedoara pentru debitorii ce figurau în evidenţele fostei A.V.A.B., transferaţi la C.A.S. Hunedoara prin protocolul menţionat; că debitoarea SC A.P. SRL nu a achitat debitul, iar A.V.A.S.-ul a ordonat înfiinţarea popririi prin ordinul din 13 iunie 2006.
Recurenta a solicitat admiterea cererilor de chemare în garanţie formulate în cauză.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, SC A.P. SRL Hunedoara a cerut respingerea recursului ca nefondat.
Recursul intimatei A.V.A.S. Bucureşti este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că în mod întemeiat instanţa de fond a respins excepţia lipsei procedurii prealabile, excepţia tardivităţii formulării contestaţiei şi pe cea a prescripţiei dreptului la acţiune, reiterate de recurentă.
Cât priveşte excepţia lipsei procedurii prealabile prevăzute de art. 46 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, republicată, se constată că, aşa cum a reţinut şi prima instanţă faţă de situaţia de fapt prin promovarea contestaţiei şi formularea apărărilor, scopul urmărit de legiuitor a fost atins.
Referitor la excepţia tardivităţii formulării contestaţiei se constată că aceasta a fost respinsă de instanţa de fond cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 401 alin. (1)1 C. proc. civ., potrivit cărora contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării titlului executoriu se poate face oricând în termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.
Potrivit art. 49 din O.U.G. nr. 51/1998, termenul de prescripţie pentru acţiunile introduse împotriva A.V.A.S. este de 6 luni şi curge de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să cunoască actul contestat dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii faptului sau încheierii actului, dacă legea nu prevede un termen mai scurt.
În cauză, faţă de textul precizat nu se poate reţine că termenul de 6 luni începe să curgă de la data de 15 martie 2004 când a fost afişată somaţia colectivă de plată la sediul C.A.S. Hunedoara avându-se în vedere nerespectarea condiţiilor legale cu privire la elementele de identificare ale SC A.P. SRL Hunedoara.
Întrucât termenul nu este strict de 6 luni, contestatorii au la îndemână posibilitatea formulării unei contestaţii la executarea silită, într-un termen care să nu depăşească 12 luni de când a cunoscut actul pe care îşi întemeiază cererea, în cauză nefiind aplicabil termenul prevăzut de art. 401 lit. c) C. proc. civ.
Întrucât ordinul de poprire A.V.A.S. atacat în speţă a fost emis la 13 iunie 2006 iar contestaţia la executare a fost înregistrată la 2 mai 2007, curtea constată că promovarea contestaţiei s-a făcut în termen reglementat de art. 49 teza finală din O.U.G. nr. 51/1998 astfel că sunt neîntemeiate excepţia tardivităţii formulării contestaţiei cât şi excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocate de recurentă.
Nici criticile formulate de recurenta intimată cu privire la soluţionarea pricinii de către prima instanţă nu sunt întemeiate.
Curtea de Apel Bucureşti constatând lipsa condiţiilor esenţiale de validitate a titlului executoriu în speţă, l-a anulat făcând aplicarea dispoziţiilor art. 404 alin. (1) C. proc. civ., dispunând şi anularea executării silite pornite de A.V.A.S. pentru creanţa de 2.043 lei preluată de la C.A.S. Hunedoara în baza protocolului din 25 februarie 2004.
Faţă de această situaţie nu se mai justifică nici analiza cererii de chemare în garanţie formulată de A.V.A.S. împotriva C.A.S. Bucureşti şi C.A.S. Hunedoara.
Aşa fiind, cum sentinţa recurată este temeinică şi legală, Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul intimatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 189 din 12 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2095/2008. Comercial. Procedură... | ICCJ. Decizia nr. 2111/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
