ICCJ. Decizia nr. 2111/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2111/2008
Dosar nr. 407/1259/2007
Şedinţa publică de la 12 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 6 martie 2007 reclamanta SC C.M.M. SRL cheamă în judecată pe pârâta C.A.S. Argeş solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună emiterea unei ordonanţe care să conţină somarea pârâtei-debitoare la plata sumei de 618.468,18 lei reprezentând contravaloarea serviciilor medicale efectuate în luna decembrie 2006 şi nedecontată.
Prin cererea depusă la 19 aprilie 2007 reclamanta modifică obiectul acţiunii iniţiale în sensul că solicită obligarea pârâtei la achitarea debitului pe calea acţiunii în pretenţii contractuale potrivit dreptului comun, iar prin completarea acţiunii din 25 mai 2007 reclamanta solicită obligarea pârâtei şi la plata sumei de 50.000 lei reprezentând penalităţi de întârziere în raport de data scadentă a facturilor emise pentru lunile decembrie 2006 şi ianuarie 2007.
Prin întâmpinare pârâta invocă excepţia necompetenţei materiale a instanţei faţă de dispoziţiile art. 20 din contractul încheiat cu reclamanta în temeiul H.G. nr. 52/2006 pentru aprobarea Contractului - cadru privind condiţiile acordări asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, respectiv al H.G. nr. 374/2006 privind prelungirea aplicării H.G. nr. 52/2006, al H.G. nr. 706/2006 şi al Ordinului nr. 681/243 din 13 iunie 2006 emis de M.S.P. şi preşedintele C.N.A.S., precum şi faţă de dispoziţiile art. 159 pct. 1 C. proc. civ. coroborat cu art. 3434 C. proc. civ. ca şi faţă de dispoziţiile art. 298-300 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, pârâta invocând, de asemenea, şi dispoziţiile art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006.
Prin sentinţa comercială nr. 711/C din 21 iulie 2007 Tribunalul Comercial Argeş admite acţiunea reclamantei şi obligă pe pârâtă să plătească reclamantei cu titlu de pretenţii contractuale suma de 767.385,16 lei şi suma de 50.000 lei penalităţi de întârziere, cu 15.107 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei şi respinge cererea de disjungere formulată de pârâtă cu privire la cererea pentru contravaloarea unei facturi emise de reclamantă pentru anul 2007.
Reţine instanţa - pentru a decide astfel - că potrivit art. 6 lit. c) şi h) din contractul din 17 mai 2006, având ca obiect furnizarea serviciilor de asistenţă medicală de specialitate din ambulatoriu pentru specialităţile paraclinice conform contractului - cadru, pârâta s-a obligat să deconteze la termenele prevăzute contravaloarea serviciilor contractate, efectuate şi raportate pe baza facturilor şi a desfăşurătoarelor privind activitatea realizată şi, de asemeni, să deconteze furnizorilor de servicii medicale paraclinice întreaga activitate desfăşurată pentru asiguraţi, indiferent de C.A.S. la care este luat în evidenţă asiguratul, acceptarea punctului de vedere al pârâtei de a se deconta serviciile prestate numai în limita contractuală angajată conducând la o limitare a asiguraţilor pe furnizor de servicii medicale, precum şi o încălcare gravă a drepturilor asiguraţilor de a beneficia de serviciile medicale din pachetul de bază, drepturi garantate de Legea nr. 95/2006, din interpretarea contractului dintre părţi şi dispoziţiile legale evocate rezultând că pârâta are obligaţia legală de a plăti contravaloarea serviciilor medicale prestate.
Prin Decizia nr. 4/Ap din 14 ianuarie 2008 Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, investită în urma strămutării cauzei de la Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Încheierea nr. 3608 din 9 noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie-Secţia comercială, admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei instanţei de fond pe care o anulează şi trimite cauza spre rejudecare în primă instanţă Tribunalului Braşov, secţia civilă, reţinând, în acest sens, că prestarea de servicii medicale către populaţie nu este o intreprindere de furnitură în sensul art. 3 pct. 5 C. com., întrucât medicii exercită o profesie liberală, străină de orice speculă comercială şi nu fac un act de comerţ, nefiind incidente deci dispoziţiile C. com., natura civilă a relaţiilor dintre C.A.S. şi furnizorii de servicii medicale rezultând expres din dispoziţiile art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, lege specială în raport şi de dispoziţiile O.U.G. nr. 119/2007 care definesc şi contractul comercial, neincidente în speţă.
Împotriva deciziei de mai sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe şi arătând, în fundamentarea recursului său, că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a legii în condiţiile în care recurenta este o societate comercială şi conform art. 56 C. com. contractele încheiate de ea urmează a fi supuse legii comerciale, fiind incidente şi dispoziţiile art. 4 C. com. coroborate cu ale art. 3, 7 C. com. şi art. 945 C. com., dispoziţiile art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 urmărind doar să scoată contractele de furnizare de servicii medicale încheiate cu casele de asigurări de sănătate din sfera contractelor administrative, acestea putând fi calificate drept contracte de natură civilă dacă furnizorii de servicii medicale nu ar fi societăţi comerciale, ci cabinete medicale individuale, asociate, grupate, ori societăţi civile medicale.
Recursul reclamantei recurente nu este fondat.
Potrivit art. 4 C. com. „sunt calificate ca fapte de comerţ, pe lângă faptele obiective de comerţ enumerate de art. 3 C. com., şi celelalte contracte şi obligaţii ale unui comerciant dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul”, or, potrivit art. 246 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, „relaţiile dintre furnizorii de servicii medicale (medicamente şi dispozitive medicale) şi casele de asigurări sunt de natură civilă, se stabilesc şi se desfăşoară pe bază de contract care se încheie anual”, fiind calificaţi ca furnizori de servicii medicale - conform art. 245 lit. c) din Legea nr. 95/2006 - pe lângă unităţile sanitare publice sau private şi „alte persoane fizice şi juridice care furnizează servicii medicale”, recurenta - societate comercială, deci comerciant conform art. 7 C. com. - fiind o astfel de persoană juridică vizată de legea specială evocată. În speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 56 C. com. care vizează ipoteza în care „un act este comercial numai pentru una dintre părţi”, or în cauza de faţă şi pentru societatea comercială recurentă actul este de natură civilă, ca şi pentru cocontractanta sa.
Astfel fiind, decizia recurată fiind legală şi temeinică, pronunţată cu respectarea prevederilor legale în vigoare evocate, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat de reclamanta recurentă urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.M.M. SRL Bucureşti împotriva Deciziei nr. 4/Ap din 24 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 12 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2100/2008. Comercial. Contestaţie la... | ICCJ. Decizia nr. 2129/2008. Comercial. Acţiune în anulare a... → |
|---|
