ICCJ. Decizia nr. 2172/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2172/2008
Dosar nr.22877/3/200.
Şedinţa publică din 17 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la 19 iunie 2007, reclamanta SC R.A.I. SA Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta SC D.A.R. SA, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să oblige pe pârâtă la plata sumei de 100.000 dolari SUA reprezentând debite restante pentru plata primelor de asigurare RNP, compuse din debite şi penalităţi contractuale începând cu 21 martie 2001 şi până în prezent, cu dobânzi în sumă de 100.000 dolari SUA.
Prin sentinţa comercială nr. 10077 din 17 septembrie 2007 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis excepţia prematurităţii invocată de pârâtă, astfel că cererea reclamantei SC R.A.I. SA în contradictoriu cu pârâta SC D.A.R. SA a fost respinsă ca prematur formulată.
In motivarea sentinţei, instanţa a reţinut în esenţă, că reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă a concilierii directe, nedepunând la dosarul cauzei dovada parcurgerii acestei proceduri, deşi prin rezoluţia de la primirea dosarului s-a pus în vedere reclamantei să depună înscrisuri doveditoare, reclamanta fiind citată cu această menţiune.
Împotriva sentinţei instanţei de fond, reclamanta a declarat apel prin care a susţinut că greşit s-a reţinut prematuritatea acţiunii, întrucât, conform dovezilor depuse, rezultă respectarea prevederilor art. 7201 C. proc. civ., privind concilierea prealabilă sesizării instanţei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 598 din 5 decembrie 2007 a admis apelul reclamantei, a desfiinţat hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
În pronunţarea acestei hotărâri, s-a reţinut că, actele noi depuse în apel fac dovada încercării de conciliere a litigiului, conform prevederilor art. 7201 C. proc. civ., astfel că greşit instanţa de fond a admis excepţia prematurităţii acţiunii.
Împotriva deciziei instanţei de apel, pârâta a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. formulând următoarele critici: - greşit s-a apreciat în apel că reclamanta a îndeplinit procedura concilierii prealabile, întrucât, aşa cum rezultă şi din procesul verbal din 25 mai 2007, pretenţiile nu au fost susţinute cu acte doveditoare, iar prin adresa 672 din 29 mai 2007 s-a pretins o sumă cu mult mai mare decât cea solicitată prin acţiunea depusă în instanţă.
La 8 aprilie 2008, reclamanta a depus sub nr. 11707 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de înfiinţare a unui sechestru asigurător, asupra a 1.561.212 acţiuni Daewo, reprezentând 51% din capitalul social al pârâtei, acţiuni în valoare de 27.336.823 lei, până la soluţionarea irevocabilă a dosarului în cauză.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că sechestrul asigurător tinde la prevenirea reducerii capitalului social de către pârâtă, până la rezolvarea irevocabilă a pretenţiilor în cauză, care privesc prime de asigurare pe perioada 31 martie 2001 şi data rezilierii contractului de asigurare, 28 iunie 2005. Fiind creditor chirografar ar putea să nu aibă de unde să se îndestuleze în eventualitatea obţinerii unui titlu.
La 16 aprilie 2008, reclamanta a înregistrat la Înalta Curte cererea de amendare a pârâtei în temeiul art. 1087 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. (amendă între 50-700 lei) pentru formularea cererii de recurs fără temei.
De asemenea, a solicitat, în temeiul art. 723 alin. (2) C. proc. civ. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în recurs, pentru reaua credinţă şi tergiversarea soluţionării cauzei pe fond.
Cu cererea precizatoare din 2 iunie 2008, reclamanta a cerut să se ia act că numele actual al pârâtei nu mai este SC D.A.R. SA ci SC F. România SA conform menţiunilor de la Registrul Comerţului.
Înalta Curte, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, reţine că recursul pârâtei SC F. România SA este nefondat:
Dovada concilierii prealabile, condiţie impusă de art. 7201 C. proc. civ., în litigiile în materie comercială, a fost depusă de reclamantă în faza apelului.
Rezultă că pârâta a fost convocată la conciliere pentru 25 mai 2007, s-a prezentat şi, prin procesul verbal din ziua respectivă, s-a prevăzut obligaţia reclamantei de a transmite până la 29 mai 2007, detalierea pretenţiilor.
Această obligaţie s-a îndeplinit cu adresa reclamantei nr. 672 din 29 mai 2007 în care s-au indicat pretenţiile privind primele de asigurare şi penalităţile de întârziere, iar în anexă s-au prevăzut perioadele pentru care au fost calculate.
Instanţa de apel a apreciat întemeiat că nu se poate reţine neîndeplinirea concilierii prealabile, determinat de faptul că reclamanta a formulat acţiunea introductivă pentru o sumă mai mică decât cea menţionată în procesul verbal de conciliere, înţelegând să solicite pretenţii pentru o perioadă mai mică.
În adevăr, suma ce formează obiectul acţiunii este cuprinsă în totalul pretenţiilor din încercarea de conciliere, dar pârâta nu a înţeles să răspundă, astfel că nu se poate reţine că cererea reclamantei era prematură, aşa încât, hotărârea instanţei de apel de trimitere a cauzei spre rejudecare în fond, este întemeiată.
Cu privire la cererile reclamantei.
Cererea de sechestru asigurător, întemeiată pe art. 591 alin. (1) este de respins nefiind întrunite condiţiile alin. (2) şi (3) ale aceluiaşi articol.
Se reţine că nu s-a făcut dovada ca pârâta a micşorat prin fapta sa capitalul social şi că s-ar afla în situaţia în care creditorii nu ar fi îndestulaţi.
De asemenea, sunt de respins şi cererile privind amendarea şi obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată, întrucât folosirea căii de atac a recursului, este un drept procedural, iar reclamanta nu a făcut dovada folosirii abuzive a acestui drept de către pârâtă.
Aşa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică şi legală recursul pârâtei urmează să fie respins.
Vor fi respinse, ca neîntemeiate, şi cererile reclamantei privind sechestrul asigurător, amendarea şi obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta F. România SA Craiova împotriva deciziei nr. 598 din 5 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Respinge cererile formulate de intimata reclamantă SC R.A.I. SA Bucureşti de amendare şi de înfiinţare sechestru asigurător.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2170/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2178/2008. Comercial → |
|---|
