ICCJ. Decizia nr. 2331/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2331/2008
Dosar nr. 1506/3/2002
Şedinţa publică de la 26 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 566 din 15 februarie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială. a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea prin care A.V.A.S. Bucureşti a solicitat obligarea în solidar a pârâtelor SC G. B.V. Olanda, A.S. P.A.S. din SC A. SA şi C.R. la plata sumei de 1.132.224.000 lei reprezentând dezdăunări ca urmare a neîndeplinirii obligaţiilor asumate prin contractele de vânzare-cumpărare acţiuni din 23 decembrie 1998, din 30 aprilie 1997 şi din 26 septembrie 1996 în sensul de a majora capitalul social al SC A. SA cu valoarea terenului dobândit ulterior de societate.
În esenţă s-a reţinut că deşi reclamanta era îndrituită la dezdăunări, conform celor convenite cu pârâţii prin cele trei contracte de vânzare-cumpărare acţiuni şi a dispoziţiilor art. 969 C. civ., art. 1073 C. civ. şi art. 1075 C. civ., reclamanta nu a făcut dovada cuantumului despăgubirilor solicitate, cu atât mai mult cu cât nu a dovedit valoarea terenurilor ce formează obiectul clauzelor celor trei contracte şi nici pagubele suferite prin neplata acestora, cu atât mai mult cu cât fiecare dintre cei trei pârâţi, titulari cocontractanţi în trei contracte distincte, încheiate cu reclamanta, nu sunt ţinuţi solidar, dispoziţiile art. 42 C. com. nefiind aplicabile în speţă.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia comercială nr. 194 din 5 aprilie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Instanţa de apel a reţinut că prejudiciul suferit de apelanta-reclamantă nu poate fi determinat prin raportare la contravaloarea terenului ci prin raportare la valoarea acţiunilor emise ori la preţul obţinut din înstrăinarea lor şi/sau la dividendele cuvenite A.V.A.S. în considerarea acestor acţiuni, prejudiciu care - în speţă - nu este nici determinat, nici determinabil, reclamanta raportându-se la valoarea terenului.
De asemenea, faptul că reclamanta a înţeles să acţioneze cei trei pârâţi prin aceeaşi acţiune, nu atrage aplicabilitatea dispoziţiilor art. 42 C. com. privitoare la solidaritate, deoarece obligaţiilor celor trei pârâţi au izvoare diferite, din acte juridice distincte, aşa încât nu au calitatea de codebitori.
Nemulţumită de această decizie reclamanta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea primei critici recurenta apreciază că instanţa de apel a interpretat greşit actul dedus judecăţii reţinând că prejudiciul solicitat de ea nu este nici determinat şi nici determinabil.
Ori, ea a solicitat prin acţiune să fie despăgubită cu 112.322,40 lei reprezentând contravaloarea terenului în suprafaţă de 4.637,95 mp situat în, sector 2 Bucureşti cu care capitalul SC A. SA trebuia să fie majorat de către pârâţi, deveniţi acţionari ai societăţii prin contractele de vânzare-cumpărare acţiuni.
În consecinţă, instanţa de apel greşit a reţinut că prejudiciul A.V.A.S. trebuia raportat la valoarea acţiunilor emise şi nu la valoarea terenului.
Prin cea de-a doua critică, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta susţine că decizia din apel a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor contractuale şi ale art. 322 din Legea nr. 99/1999 şi art. 51 pct. 1.17 din H.G. nr. 450/1999, precum şi cu înlăturarea greşită a dispoziţiilor art. 42 C. com.
În temeiul respectivelor dispoziţii legale şi a prevederilor contractuale pârâţii trebuiau să majoreze capitalul social al societăţii ai cărei acţionari au devenit cu valoarea terenului pentru care s-a emis certificat de proprietate la 2 noiembrie 1999, abia după o asemenea operaţiune putându-se emite acţiuni.
Cum însă pârâţii nu au respectat cele convenite, mai ales că terenul în cauză a şi fost executat silit de un creditor al societăţii - SC T.S. SRL - care în baza Ordonanţei nr. 391 din 14 ianuarie 2000 a Judecătoriei sector 2 Bucureşti a şi adjudecat acest teren în contul creanţei, A.V.A.S. a fost lipsită de acţiunile ce i se cuveneau, aferente valorii terenului, aşa încât prejudiciul suferit de ea este de 112.322,40 lei, valoarea terenului.
În final recurenta critică înlăturarea solidarităţii celor trei pârâţi, respectiv a dispoziţiilor art. 42 C. com., deoarece, chiar dacă pârâţii au încheiat contracte separate, modalitatea de îndeplinire a obligaţiilor asumate independent, era comună, ei fiind cei care trebuia să convoace A.G.A. şi să decidă majorarea capitalului social, iar terenul în legătură cu care ei şi-au asumat obligaţii era acelaşi.
În cauză au fost acordate mai multe termene pentru legala citare a pârâtei cu sediul în Olanda, cât şi a pârâtei A. P.A.S. din SC A. SA, persoană juridică faţă de care s-a constatat perimarea cererii de dizolvare ce a format obiectul sesizării din 20 ianuarie 2006 în Dosar nr. 132/PJ/1995 al Judecătoriei sector 2 Bucureşti (a se vedea relaţiile depuse de recurentă la fila 92 recurs) aşa încât această asociaţie figurează în Registrul P.J.
Nici unul dintre pârâţi nu s-a prezentat în instanţă, deşi au fost legal citaţi şi nu şi-au formulat apărări.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Critica referitoare la interpretarea greşită a actului dedus judecăţii, respectiv a naturii prejudiciului cu care reclamanta a solicitat să fie dezdăunată este nefondată deoarece însăşi recurenta, în argumentarea celei de-a doua critici - a se vedea fila 6 dosar recurs, ultimul aliniat - recunoaşte că prejudiciul suferit de ea îl reprezintă valoarea terenului care i-ar fi revenit sub formă de acţiuni.
Potrivit art. 322 din Legea nr. 99/1999 şi art. 5 pct. 1.17 din H.G. nr. 450/1999 capitalul social al societăţii pentru care s-a emis ulterior titlu de proprietate pe teren se majorează de drept cu valoarea terenului respectiv, care constituie aport în natură al statului în schimbul căruia se emit acţiuni noi, cu valoare nominală egală cu cea a acţiunilor existente care revin de drept instituţiei publice implicate.
În consecinţă, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel, prejudiciul suferit de recurentă nu-l reprezintă contravaloarea terenului ci valoarea acţiunilor ce ar fi trebuit emise pentru acest aport în natură, a căror valoare nominală trebuia să fie egală cu cea a acţiunilor existente, după cum erau în vigoare reglementările.
Ori, în atare situaţie, recurenta susţine neîntemeiat că instanţa a schimbat şi interpretat greşit actul dedus judecăţii, instanţa nefăcând altceva decât să argumenteze netemeinicia cererii reclamantei care a solicitat drept despăgubiri valoarea terenului şi nicidecum valoarea acţiunilor ce i-ar fi revenit în urma aportării în natură a terenului la capitalul social al societăţii.
Cât priveşte cea de-a doua critică Curtea apreciază că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 322 din Legea nr. 99/1999 precum şi a art. 51 pct. 1.17 din H.G. nr. 450/1999, pentru argumentele deja expuse în analizarea primei critici, pe care le menţine.
Neîntemeiată este apreciată de Curte şi critica referitoare la înlăturarea dispoziţiilor art. 42 C. com. referitoare la solidaritatea codebitorilor comerciali deoarece din însăşi acţiunea reclamantei rezultă că obligaţiile celor trei pârâţi au fost distincte şi asumate prin contracte diferite, încheiate în timp.
Locul situării terenului sau modalitatea similară de îndeplinire a obligaţiilor nu atrage solidaritatea debitorilor - aşa cum greşit susţine recurenta - deoarece ei nu au dobândit în comun acţiunile, ci separat, distinct, iar obligaţia fiecăruia are izvor diferit.
În consecinţă instanţa de apel corect a reţinut că dispoziţiile art. 42 C. com. nu sunt incidente în cauză.
În considerarea acestor argumente Curtea apreciază că recursul recurentei este nefondat, motiv pentru care îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva Deciziei comerciale nr. 194 din 5 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 26 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2296/2008. Comercial. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 2354/2008. Comercial. Conflict de... → |
|---|
