ICCJ. Decizia nr. 2340/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2340/2008
Dosar nr. 225/86/2007
Şedinţa publică din 26 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 24 mai 2006 reclamanta S.L. cheamă în judecată pe pârâţii SC C.S. SRL Câmpulung Moldovenesc şi C.N. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să oblige pe pârâţi în solidar să-i pună la dispoziţie, în stare de funcţionare, autoturismul, proprietatea sa, marca Alfa Romeo cu număr de înmatriculare SV-06-PLR şi să-i oblige la daune cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere începând cu data comunicării citaţiei şi până la îndeplinirea obligaţiei.
Prin sentinţa civilă nr. 962 din 6 iulie 2006 Judecătoria Câmpulung Moldovenesc admite acţiunea reclamantei şi obligă pârâţii în solidar să-i predea reclamantei autoturismul menţionat, în stare de funcţionare, obligă pârâţii la plata unor daune cominatorii către reclamantă în sumă de 10 lei/zi începând cu data de 21 iunie 2006 şi până la executarea obligaţiei, cu 1.550 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâţilor.
Reţine instanţa, pentru a decide astfel, că, potrivit chitanţei intitulată „audit", convenţia reclamantei s-a încheiat cu pârâtul în calitate de patron al pârâtei şi că, ulterior, prin procesul verbal de constatare a contravenţiei nr. 131/690 din 17 aprilie 2006 A.N.P.C. a aplicat pârâtei amendă tocmai pentru faptele reclamate de reclamantă, proces verbal împotriva căruia pârâta a formulat plângere în instanţă.
Prin Decizia nr. 176 din 1 noiembrie 2006 Tribunalul Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, admite recursul formulat de pârâţi împotriva sentinţei de mai sus pe care o casează şi reţine cauza spre soluţionare, reţinând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., litigiul fiind comercial şi având ca obiect obligaţia de a face, deci neevaluabil în bani.
Prin sentinţa nr. 2576 din 28 iunie 2007 Tribunalul Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, respinge ca nefondată acţiunea reclamantei şi respinge şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, invocată de aceasta, reţinând, în acest sens, că între pârâtă şi titularul obligaţiei asumate prin convenţia dedusă analizei există identitate, precum şi că, exprimându-şi disponibilitatea de a preda reclamantei autoturismul, sub condiţia achitării de către aceasta a sumelor reprezentând contravaloarea reparaţiilor efectuate, pârâtul nu a încălcat prevederile art. 969 C. civ. şi a respectat convenţia încheiată cu reclamanta, care nu a dovedit că pârâta nu a verificat sau pregătit autoturismul în litigiu pentru vânzare.
Prin Decizia nr. 79 din 24 septembrie 2007 Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă împotriva sentinţei de mai sus, reţinând că din înscrisul intitulat „audit", încheiat între părţi, nu rezultă că pârâtul şi-ar fi asumat obligaţia de a efectua reparaţiile necesare în vederea aducerii în stare de funcţionare a autoturismului în litigiu, reparaţii pentru efectuarea cărora nici nu este calificat, că starea extrem de proastă a autoturismului nu s-a depreciat ulterior datei predării, că pârâtul şi-a exprimat disponibilitatea de a-i preda reclamantei apelante autoturismul sub condiţia achitării sumei de 685 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate, respectiv constatare, remorcare, demontat, remontat motor, revizie motor la banc, silicon, benzină pentru remorcare, gaz lichefiat pentru alimentare Alfa Romeo, reparat componentă electronică, apelanta fiind cea care a refuzat ridicarea autoturismului, astfel că nu a fost dovedită vreo culpă contractuală sau delictuală a pârâţilor intimaţi.
Împotriva deciziei evocate reclamanta declară recurs reluând doar relatarea situaţiei de fapt şi solicitând admiterea acestuia, fără însă a invoca un temei de drept.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâţii solicită respingerea recursului ca nefondat, subliniind că în nici o fază procesuală recurenta reclamantă nu a propus probe şi nu a formulat apărări.
Examinând recursul recurentei reclamante sub aspectul regularităţii sale se constată că acesta, cu încălcarea dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor sau menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; mai mult, dezvoltările cuprinse în cererea de recurs, care vizează exclusiv situaţii de fapt, nu fac posibilă încadrarea lor într-unul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. şi nu pot fi calificate nici motive de ordine publică spre a se putea da eficienţă dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Astfel fiind, cu aplicarea dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c), coroborate cu ale art. 306 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva deciziei instanţei de apel urmează a fi constatat nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanta S.L. împotriva deciziei nr. 79 din 24 septembrie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 26 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2339/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2341/2008. Comercial → |
|---|
