ICCJ. Decizia nr. 2339/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2339/2008
Dosar nr. 15/45/2007
Şedinţa publică din 26 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi la data de 15 ianuarie 2007 sub nr. 15/45/2007 contestatorul V.M. în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. Bucureşti a formulat în temeiul dispoziţiilor art. 399-4042 C. proc. civ. contestaţia la executare împotriva procesului verbal de sechestru nr. 52355 din 27 noiembrie 2006 emis de intimată şi comunicat la 30 decembrie 2006 precum şi împotriva executării silite începută prin somaţia nr. 52355 din 19 decembrie 2005 solicitând să se constate perimarea executării silite care face obiectul dosarului nr. 52355 al A.V.A.S. şi anularea tuturor actelor de urmărire; anularea procesului-verbal de aplicare a sechestrului nr. 52355 din 27 noiembrie 2006.
În motivarea contestaţiei contestatorul a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 389 alin. (1) C. proc. civ. executarea s-a perimat de drept, întrucât de la data emiterii somaţiei nr. 52355 din 19 decembrie 2005 şi data întocmirii procesului verbal de sechestru din 27 noiembrie 2006 au trecut aproape 12 luni, că procesul verbal de aplicare a sechestrului este lovit de nulitate deoarece împotriva debitoarei SC C. SA Tomeşti deschizându-se procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, contestatorul nu este debitorul intimatei, deoarece contractul de cesiune de creanţă nr. 930200 din 2 decembrie 1999 dintre Banca A. SA şi A.V.A.S. nu i-a fost comunicat potrivit dispoziţiilor art. 1393 C. civ. pentru a-i fi opozabil şi de asemeni procesul-verbal de sechestru este nul întrucât îi lipseşte obiectul, apartamentul fiind bun comun al contestatorului cu soţia sa.
Prin sentinţa comercială nr. 1 din 12 februarie 2007, Curtea de Apel Iaşi, în baza dispoziţiilor art. 45 din OUG nr. 51/1998 republicată a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Iaşi şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
La Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, cauza a fost înregistrată la data de 27 februarie 2007, sub nr. 15/45/2007.
Intimata prin întâmpinarea depusă la dosar a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei în raport de dispoziţiile art. 401 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.
Prin încheierea pronunţată la data de 4 iunie 2007 Curtea a respins excepţia tardivităţii ca neîntemeiată având în vedere precizarea contestatorului că a formulat contestaţia la executare numai împotriva procesului verbal de aplicare a sechestrului din data de 27 noiembrie 2006 care i-a fost comunicat prin poştă la data de 30 decembrie 2006 iar contestaţia a fost înregistrată la 12 ianuarie 2007, deci în termenul prevăzut de art. 401 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 143 din 25 iunie 2007 a respins ca neîntemeiate excepţia perimării executării silite şi contestaţia la executare formulată de contestatorul V.M.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă, că prin înregistrarea contestaţiei la executare la data de 15 ianuarie 2007 pe rolul Curţii de Apel Iaşi, termenul de perimare prevăzut de art. 389 alin. (1) C. proc. civ. a fost întrerupt potrivit dispoziţiilor art. 249 C. proc. civ.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că prin contractul de cesiune de creanţă nr. 930200 din 2 decembrie 1999 încheiat între Banca A. în calitate de cedent şi A.V.A.S. în calitate de cesionar, A.V.A.S. în baza dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din OUG nr. 51/1998 republicată a trecut la valorificarea creanţei în valoare de 3.001.427,17 dolari SUA pe care Banca A. o avea împotriva debitorului cedat SC C. Tomeşti, contestatorul având calitatea de garant potrivit contractului de cauţiune încheiat la data de 1 august 1995 între contestator şi Banca A. pentru un credit de 4.000.000.000 lei plus dobânzile aferente acordat de bancă debitorului SC C. Tomeşti SA.
Contestatorul potrivit art. 2 din contract, s-a obligat să garanteze obligaţia solidar cu debitorul, cu întregul său patrimoniu prezent şi viitor, fiind de acord ca executarea garanţiei să se facă ori de câte ori debitorul nu-şi va executa la termen obligaţiile (art. 4).
În termen legal, împotriva sentinţei contestatorul V.M. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.
Prin motivele de recurs invocate, recurentul a arătat că instanţa a dispus în mod nelegal respingerea excepţiei perimării executării silite începută de intimata A.V.A.S., argumentând că înştiinţarea prealabilă este un element esenţial al procedurii pornirii executării silite şi totodată un act de la împlinirea căruia începe să curgă termenul de 6 luni necesar intervenirii sancţiunii perimării executării, astfel că în raport de aceste împrejurări, instanţa avea obligaţia să constate că în prezenta cauză a operat perimarea de drept a executării silite şi în consecinţă să dispună anularea tuturor actelor de executare efectuate de A.V.A.S.
Recurentul a mai arătat că pe fondul cauzei litigiul a fost soluţionat greşit întrucât instanţa a respins argumentul său cu privire la faptul că procesul-verbal de aplicare a sechestrului este nul, deoarece acest act de urmărire a vizat un bun aflat în coproprietate devălmaşă, fără ca în prealabil creditorul să fi solicitat partajarea acestuia.
În drept recurentul şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei atacate în sensul admiterii contestaţiei la executare.
La termenul de judecată a recursului stabilit azi 26 iunie 2008, recurentul V.M. prin avocat a depus la dosar sentinţa comercială nr. 191 din 15 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială prin care s-a admis contestaţia la executare, au fost anulate formele de executare efectuate de A.V.A.S. în cauză şi obligată intimata la 6.146,5 lei cheltuieli de judecată către contestator cât şi certificatul de grefă privind soluţia pronunţată în recursul declarat de către A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei anterior menţionată, care prin Decizia nr. 2004 din 6 iunie 2008 a fost respins ca nefondat.
Având în vedere actele depuse, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei în parte în sensul constatării ca fiind fără obiect contestaţia la executare şi obligarea intimatei la cheltuieli de judecată la fond şi în recurs.
Analizând înscrisurile depuse la dosar şi anume sentinţa comercială nr. 191 din 15 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, irevocabilă prin respingerea recursului declarat de A.V.A.S. Bucureşti prin Decizia nr. 2004 din 6 iunie 2008 pronunţată în dosarul nr. 10946/1/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Înalta Curte constată ca fiind rămasă fără obiect contestaţia la executare.
În consecinţă, recursul declarat de contestator urmează să fie admis, modificată sentinţa constatând ca fiind rămasă fără obiect contestaţia la executare şi obligată intimata la 9.229 lei cheltuieli de judecată în fond şi recurs către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatorul V.M. împotriva sentinţei comerciale nr. 143 din 25 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Modifică sentinţa constatând ca fiind rămasă fără obiect contestaţia la executare.
Obligă intimata A.V.A.S. Bucureşti la 9.229 lei cheltuieli de judecată în fond şi recurs către recurent.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 26 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2338/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2340/2008. Comercial → |
|---|
