ICCJ. Decizia nr. 2374/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2374/2008
Dosar nr. 2335/96/2007
Şedinţa publică din 27 iunie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17 mai 2007 pe rolul Tribunalului Harghita, secţia civilă, reclamanta SC C.T. SRL Miercurea Ciuc, a chemat în judecată pârâta SC G. SA Miercurea Ciuc, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună.
Constatarea că reclamanta este beneficiara Legii nr. 346 din 14 iulie 2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, în ceea ce priveşte posibilitatea cumpărării spaţiului comercial situat în Miercurea Ciuc, folosit drept spaţiu comercial, având suprafaţă totală de 169,31 mp.
Obligarea pârâtei să încheie contract de vânzare-cumpărare autentic cu privire la spaţiul comercial în Miercurea Ciuc, folosit drept spaţiu comercial, având suprafaţa totală de 169,31 mp prin care se transmite dreptul de proprietate asupra spaţiului comercial, iar în caz de refuz hotărârea instanţei să ţină loc de act autentic.
Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa nr. 2283 pronunţată la data de 5 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 2335/2007, s-a admis acţiunea reclamantei SC C.T. SRL Miercurea Ciuc împotriva pârâtei SC G. SA, s-a constatat că reclamanta este beneficiara Legii nr. 346/2004 în ceea ce priveşte posibilitatea cumpărării spaţiului comercial situat în Miercurea Ciuc, folosit drept spaţiu comercial, în suprafaţă totală de 169,31 mp, a fost obligată pârâta să încheie contract de vânzare-cumpărare cu reclamanta prin care să transmită dreptul de proprietate asupra spaţiului comercial de mai sus, iar în caz de refuz, hotărârea să ţină loc de contract, act autentic, a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 1040 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta deţine spaţiul în baza contractului de închiriere încheiat cu pârâta folosindu-l ca spaţiu comercial conform domeniului său de activitate. Chiar dacă pârâta este proprietara spaţiului, conform CF, acest spaţiu este folosit, utilizat de reclamantă, deci constituie activ disponibil în sensul Legii nr. 346/2004. Conform art. 13 alin. (4) din lege, pârâta avea obligaţia să întocmească lista activelor disponibile lunar, însă aceasta nu s-a conformat dispoziţiilor imperative de mai sus. Nerespectarea acestor dispoziţii a pus reclamanta în imposibilitatea de a-şi exercita dreptul de a cumpăra spaţiul, la solicitarea sa, la un preţ negociat stabilit pe baza unui raport de evaluare. Apreciind astfel, instanţa a conchis că reclamanta este beneficiară a Legii nr. 346/2004 în ceea ce priveşte posibilitatea cumpărării spaţiului comercial şi a obligat pârâta în consecinţă.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta SC G. SA solicitând schimbarea acesteia în tot şi respingerea cererii reclamantei.
Prin Decizia nr. 88 A din 26 noiembrie 2007 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul formulat de pârâta SC G. SA Miercurea Ciuc, jud.Harghita, împotriva sentinţei civile nr. 2283 din 5 septembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 2335/96/2007.
A schimbat în tot hotărârea apelată în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamanta SC C.T. SRL Miercurea Ciuc, în contradictoriu cu pârâta SC G. SA Miercurea Ciuc.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel invocate, precum şi al efectului devolutiv al acestei căi de atac, instanţa constată: pârâta SC G. SA s-a constituit prin transformarea fostei regii autonome G. Miercurea Ciuc în societate pe acţiuni, având ca unic acţionar Consiliul Local Miercurea Ciuc, în temeiul HCL nr. 145/1997. Conform statutului, unul dintre obiectele de activitate al acesteia îl constituie „închirierea şi subînchirierea bunurilor imobile". În îndeplinirea acestui scop, pârâta deţine în proprietate spaţii construite atât din fonduri proprii, după transformare, cum este cel din prezenta cauză, cât şi spaţii dobândite în calitate de succesor în drepturi, construite din fonduri de stat înainte de 1989.
Reclamanta este beneficiară a Legii nr. 346/2004 iar art. 13 alin. (3) lit. a) defineşte noţiune de „activ disponibil" ca fiind activul care nu este utilizat de către pârâtă o perioadă de cel puţin 3 luni. Între cele două părţi s-a încheiat contractul de închiriere nr. 6503 din 8 decembrie 2006 având ca obiect spaţiul comercial, proprietate a pârâtei conform C.F. nr. 2393/N/C/I Miercurea Ciuc. Încheierea acestui contract de închiriere nu poate duce la concluzia că acest activ este disponibil, nefiind utilizat de către pârâtă, câtă vreme tocmai în „închiriere" constă utilizarea lui. A da o altă interpretare stării de fapt reţinute mai sus, ar însemna ca pârâta, fie să nu mai închirieze niciunul din activele sale acelor societăţi care se încadrează în categoria IMM-urilor, fie să fie obligată să le vândă, în ambele situaţii aflându-se în imposibilitatea realizării unuia din obiectele sale de activitate, acesta golindu-se de conţinut.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, reclamanta SC C.T. SRL Miercurea Ciuc criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că instanţa de apel a interpretat în mod greşit prevederile art. 12 alin. (1) lit. a) şi b), prevederile art. 13 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii deoarece pe de o parte întreprinderile mici şi mijlocii au acces prioritar la înstrăinarea, concesionarea sau leasingul activelor disponibile ale regiilor autonome/ societăţilor/ companiilor naţionale şi societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat, în condiţiile art. 13, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, iar pe de altă parte calitatea de locatar a petentului reclamă dreptul de achiziţionare a activului.
Articolul 13 alin. (2) lit. a) din lege prevede că se consideră active disponibile activele care nu sunt utilizate de regiile autonome, societăţi comerciale/companiile naţionale sau societăţile comerciale cu capital majoritar de stat care le deţin pe o perioadă de cel puţin 3 luni.
Instanţa de apel a apreciat greşit că activul nu este disponibil din moment ce este înscrisă în obiectul de activitate al societăţii intimate-pârâte activitatea de închiriere deoarece nu societatea trebuie să aibă disponibilitatea să încheie contracte de închiriere, că activul trebuie să fie disponibil adică să nu fie utilizat de societate, şi din moment ce este închiriat evident că nu este utilizat.
Instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a art. 13 alin. (2) lit. a) deoarece a avea înscris obiectul de activitate închirierea spaţiilor ce nu este echivalent cu utilizarea activului, din contră dacă activele sunt date în chirie înseamnă că nu sunt utilizate de proprietar, deci sunt disponibile.
Legiuitorul a descris ce se înţelege prin activ disponibil şi a stabilit că este acel activ ce nu este utilizat de societatea comercială cu capital majoritar de stat, iar pentru că sunt date cu chirie dovedeşte faptul că nu sunt utilizate.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosarul cauzei prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că instanţa de apel în mod corect a apreciat actul dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză.
Instanţa de apel în mod corect a reţinut că pârâta SC G. SA s-a constituit prin transformarea regiei autonome G. Miercurea Ciuc în societate pe acţiuni având ca unic acţionar Consiliul Local Miercurea Ciuc în temeiul HCL nr. 145/1997.
Conform statutului, unul din obiectele de activitate al societăţii îl constituie „închirierea şi subînchirierea bunurilor imobile".
Pentru îndeplinirea acestui scop, pârâta deţinea în proprietate spaţii atât construite din fonduri proprii, cât şi spaţii dobândite în calitate de succesor în drepturi, construite din fonduri de stat înainte de 1989.
Reclamanta este beneficiară a Legii nr. 346/2004 iar art. 13 alin. (3) litera a defineşte noţiunea de „activ disponibil" ca fiind activul care nu este utilizat de pârâtă o perioadă de cel puţin 3 luni.
Între cele două părţi s-a încheiat contractul de închiriere nr. 6503 din 8 decembrie 2006 având ca obiect spaţiu comercial, proprietate a pârâtei conform C.F. nr. 2393/N/C/I Miercurea Ciuc.
Încheierea acestui contract de închiriere nu duce la concluzia că acest activ este disponibil, nefiind utilizat de pârâtă deoarece tocmai în „închiriere" constă utilizarea lui.
De asemenea, în mod corect instanţa de apel a apreciat că spaţiul pe care îl deţinea reclamanta în calitate de locator nu se încadrează în categoria activelor disponibile aşa cum sunt ele definite de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 346/2004, motiv pentru care pârâta nu poate fi obligată la vânzarea lui.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de reclamanta SC C.T. SRL Miercurea Ciuc, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.T. SRL Miercurea Ciuc împotriva deciziei nr. 88/A din 26 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2372/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1401/2008. Comercial → |
|---|
