ICCJ. Decizia nr. 2497/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2497/2008
Dosar nr. 79/85/2005
Şedinţa publică de la 19 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanta SC F.R. SRL MEDIAŞ a solicitat obligarea pârâtei SC C.E. SRL ITALIA, la plata sumei de 36.263 euro, reprezentând facturi neachitate pentru prestări servicii, conform contractului nr. 80 din 25 ianuarie 2002.
Prin sentinţa nr. 2161/ C din 23 octombrie 2007, Tribunalul Sibiu, secţia comercială de contencios administrativ, a respins excepţia lipsei procedurii concilierii directe, a admis acţiunea reclamantei SC F.R. SRL MEDIAŞ şi a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă SC C.E. SRL ITALIA.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că părţile au derulat raportul contractual în condiţii de reciprocitate a executării obligaţiilor asumate, până când pârâta a refuzat în cursul anului 2004 achitarea a 7 facturi, în sumă de 36.263 euro. În ceea ce priveşte compensarea invocată prin cererea reconvenţională, s-a reţinut că aceasta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 1144 Cod civ., iar celelalte pretenţii nu au putut fi dovedite de către pârâta-reclamantă.
Sentinţa instanţei de fond a fost apelată de către pârâta SC C.E. SRL ITALIA, iar prin decizia nr. 18/ A din 22 februarie 2008, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, a anulat ca netimbrat apelul acesteia.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta SC C.E. SRL ITALIA, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În argumentarea motivelor de nelegalitate invocate, recurenta a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a pronunţat o soluţie nelegală, având în vedere că, deşi a fost înştiinţată de revocarea mandatului de reprezentare şi în lipsa unui contract de asistenţă juridică legal încheiat, nu a dispus citarea recurentei-pârâte la sediul social din Italia. Că prin nelegala îndeplinire a procedurii de citare, i-a fost lezat dreptul la apărare, prejudiciul fiind posibil de reparat doar prin casarea deciziei atacate şi trimiterea spre rejudecare.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., invocat de recurentă, vizează nelegalitatea unei hotărâri atunci când „instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.”.
Pentru examinarea acestui motiv, trebuie reţinut că trimiterea la dispoziţiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., are în vedere reglementarea nulităţilor procedurale, în cele două ipoteze: îndeplinirea actului de procedură cu neobservarea formelor legale sau îndeplinirea actului de procedură de către un funcţionar necompetent.
Deşi recurenta nu a indicat în mod expres încălcarea dispoziţiilor art. 105 alin. (2) C. proc. civ., din critica privind nelegala îndeplinire a procedurii de citare, rezultă că se face referire la aceste dispoziţii legale.
Analizând decizia recurată sub acest aspect, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut instanţa de apel că mandatul aflat la dosar fond acordat avocatului V.V.V., nu a fost revocat şi în situaţia în care partea şi-a ales un domiciliu în România, procedura de citare a fost legal îndeplinită.
În ceea ce priveşte susţinerea avocatului recurentei, potrivit căreia nu există niciun înscris din care să rezulte că partea şi-a ales domiciliul în România, aceasta este infirmată de procura specială sus menţionată, prin care recurenta-pârâtă şi-a ales domiciliul la sediul cabinetului de avocatură V.V.V., adresă la care a fost citată de către Curtea de Apel, iar ulterior nu a notificat schimbarea acestuia în condiţiile art. 98 C. proc. civ. Mai mult în încheierea din 3 aprilie 2006 s-a menţionat că pârâta prin apărător avocat V.V. a precizat că sediul procesual al pârâtei este la cabinetul său de avocatură din B-dul Victoriei unde a solicitat să-i fie comunicate toate actele de procedură.
Afirmaţia recurentei-pârâte prin apărător că partea nu a încheiat un contract de asistenţă juridică pentru căile de atac pe care însă ca apărător de la instanţa de fond le-a exercitat în condiţiile art. 69 alin. (2) C. proc. civ. şi deci pârâta trebuia citată la domiciliul din Italia nu poate fi reţinută cât timp aceasta nu a notificat schimbarea sediului (indicat în procura specială ) în condiţiile art. 98 C. proc. civ.
Faţă de aceste considerente este nefondată susţinerea recurentei întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor legale privind contractul de mandat.
Aşa fiind, urmează ca potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefundat, recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC C.E. SRL ITALIA, împotriva deciziei nr. 18/ A din 22 februarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2496/2008. Comercial. Reziliere contract.... | ICCJ. Decizia nr. 2499/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... → |
|---|
