ICCJ. Decizia nr. 2627/2008. Comercial. Constatare nulitate act. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2627/2008
Dosar nr. 2182/63/2006
Şedinţa publică de la 26 septembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Tribunalul Dolj, secţia comercială, investit la data de 8 decembrie 2006 cu acţiunea introductivă formulată de reclamanta SC P.I. SRL împotriva pârâtelor SC M. SA şi SC P. SRL, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de închiriere nr. 96/2005 încheiat între cele două pârâte cu privire la spaţiul comercial situat în Craiova, Calea Bucureşti, parter şi evacuarea pârâtelor din spaţiu respectiv, prin sentinţa nr. 2783 din data de 16 mai 2007, a respins excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei, excepţie invocată de pârâta SC M. SA, iar pe fond a admis acţiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată şi constatând nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. 96 din 19 aprilie 2005 şi a actului adiţional nr. 140 din 25 iulie 2005 încheiate de pârâte, a dispus evacuarea pârâtelor din spaţiul comercial situat în Craiova, Calea Bucureşti, parter în suprafaţă de 114,35 mp.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în fapt, din examinarea lucrărilor dosarului că reclamanta a deţinut spaţiul în litigiu în calitate de chiriaşă, în baza unor contracte de închiriere încheiate cu SC A. SA (locator), care, la data de 29 mai 1998 a aprobat, potrivit hotărârii nr. 23 a adunării generale a acţionarilor, vânzarea spaţiului către reclamantă. Că, urmare nepunerii în aplicare a hotărârii din 29 mai 1998 reclamanta s-a adresat justiţiei, iar prin decizia nr. 630/1999 a Curţii de Apel Craiova rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3918/2000 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, SC A. SA a fost obligată să încheie cu reclamanta contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare cu privire la spaţiul comercial deţinut de aceasta, obligaţie pe care a refuzat să o execute, formulând o contestaţie la executare a cărei netemeinicie a fost statuată prin decizia nr. 130 din 4 noiembrie 2002 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Totodată, tribunalul reţine că SC A. SA s-a reorganizat în cursul anului 2000 prin divizare în două societăţi, pârâta SC M. SA, societate rezultată din divizare conform protocolului din 6 iunie 2000, şi care pretinde că i-a revenit spaţiul în litigiu, fiind obligată în această situaţie să încheie contractul de leasing cu reclamanta în calitate de succesoare în drepturi şi obligaţii pentru patrimoniul primit, obligaţie pe care aceasta nu şi-a respectat-o, promovând împotriva reclamantei o serie de litigii în vederea evacuării ei din spaţiu şi ulterior evacuării încheind contracte de închiriere a spaţiului cu rea credinţă în scopul fraudării intereselor reclamantei.
Calificând contractul de închiriere nr. 96/2005 încheiat de pârâta SC M. SA în calitate de locator cu pârâta SC P. SRL în calitate de locator, ca având o cauză ilicită şi imorală, scopul său fiind împiedicarea reclamantei să-şi valorifice dreptul recunoscut prin decizia irevocabilă nr. 630/1999 a Curţii de Apel Craiova, tribunalul constată nulitatea actului în temeiul art. 941 C. civ., cu consecinţa evacuării pârâtelor din spaţiu.
2. Împotriva acestei sentinţe, pârâta SC M. SA a declarat apel la data de 3 iulie 2007, pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, vizând modul de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesual active a reclamantei, a excepţiei prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a deciziei nr. 630/1999 a Curţii de Apel Craiova şi încălcarea autorităţii de lucru judecat in rem a hotărârilor judecătoreşti prin care s-a reţinut culpa reclamantei pentru neexecutarea obligaţiei de a încheia contract de leasing.
Prin decizia nr. 261 din data de 31 octombrie 2007, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a respins, ca nefundat, apelul formulat de pârâta SC M. SA.
Răspunzând motivelor de apel, instanţa de control judiciar apreciază că reclamanta, beneficiara unui drept asupra spaţiului în litigiu stabilit prin decizia nr. 630/1999 a Curţii de Apel Craiova şi decizia nr. 130/2002 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, are interesul şi calitatea de a promova cererea dedusă judecăţii, în condiţiile în care pârâta apelantă în dispreţul celor hotărâte irevocabil a încheiat şi încheie contracte de închiriere cu alte societăţi.
Referitor la excepţia prescripţiei executării deciziei nr. 690/1999, instanţa constată că reclamanta a insistat în punerea în executare a hotărârii începând cu anul 2000, cererile sale în acest sens formând obiectul dosarelor de executare nr. 566E/2000 şi 646/2002, executare care nu s-a putut finaliza datorită numeroaselor litigii declanşate atât de SC A. SA cât şi de pârâta apelantă.
Cu privire la autoritatea de lucru judecat in rem a sentinţei nr. 3031/2001 a Tribunalului Dolj irevocabile prin decizia nr. 1320/2002 a Curţii de Apel Timişoara, prin care s-a dispus evacuarea reclamantei din spaţiu, instanţa apreciază că starea de fapt între părţi s-a schimbat după anul 2001, datorită atitudinii pârâtei apelante de a o împiedica pe reclamantă să intre în posesia spaţiului.
3. Împotriva acestei decizii au declarat recurs, pârâta SC M. SA la data de 29 noiembrie 2007 şi pârâta SC P.I. SRL la data de 3 decembrie 2007.
3.1. Recurenta SC M. SA şi-a întemeiat recursul pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând aplicarea greşită a legii, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii acţiunii introductive formulate de reclamantă.
Recurenta a susţinut în dezvoltarea criticilor sale, în sinteză, că reclamanta a avut raporturi locative cu SC A. SA, în temeiul cărora prin sentinţa 630/1999 SC A. SA, autoarea sa a fost obligată să încheie cu reclamanta contractul de leasing imobiliar pentru spaţiu în litigiu, dar dreptul reclamantei de a cere executarea silită a sentinţei 630/1999 s-a prescris prin împlinirea termenului de 3 ani de la data rămânerii irevocabile a sentinţei, având în vedere la calculul termenului şi perioada în care cursul prescripţiei a fost întrerupt urmare contestaţiei la executare promovată de SC A. SA, şi soluţionată irevocabil prin decizia nr. 130 din 4 noiembrie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Recurenta susţine că în atare situaţie reclamanta nu mai poate pretinde nici un drept asupra spaţiului în litigiu, acţiunea sa fiind lipsită de interes în absenţa unui drept legal protejat.
Totodată, recurenta arată că reclamanta nu a solicitat verbal sau în scris încheierea contractului de leasing şi nu a dat curs invitaţiei la negociere din 20 aprilie 2001, iar în prezenta cauză nu a cerut obligarea sa la încheierea contractului de leasing.
Constatarea instanţei că după anul 2001, starea de fapt între părţi s-a schimbat, este apreciată de recurentă ca fiind greşită, având în vedere că urmare sentinţei nr. 3031/2001 de evacuare a reclamantei din spaţiu aceasta nu mai deţinea nici un titlu legal asupra acestuia.
3.2. Recurenta SC P. SRL a criticat decizia instanţei de apel sub aspectul aplicării greşite a legii (motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că, potrivit art. 967 C. civ., convenţia este valabilă chiar dacă cauza nu este expresă, cauza fiind prezumată până la proba contrarie. Recurenta consideră că probele administrate nu au confirmat lipsa cauzei licite la încheierea contractului de închiriere nr. 97/2003, astfel că hotărârea de evacuare pronunţată este profund nelegală.
4. La data de 2 iunie 2008, intimata reclamantă SC P.I. SRL a depus întâmpinare la motivele de recurs invocând excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de SC P.I. SRL în condiţiile în care societatea nu a declarat apel.
Referitor la recursul formulat de recurenta SC M.C. SA, intimata a solicitat respingerea acestuia ca nefondat susţinând în esenţă că recurenta cu rea credinţă s-a opus executării deciziilor definitive şi irevocabile pronunţate între părţi încheind contracte de închiriere succesive pentru spaţiul în litigiu.
5. Asupra recursurilor.
5.1. Curtea va examina cu prioritate potrivit art. 137 C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de SC P.I. SRL, excepţie invocată de intimată prin întâmpinare şi pusă în discuţia părţilor în şedinţa publică din 19 septembrie 2008.
5.2. codul de procedură civilă cuprinde o serie de reguli generale cu privire la căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, exercitarea lor şi efectele produse consacrând principiul legalităţii căilor de atac în sistemul nostru de drept.
Recursul, reglementat de dispoziţiile art. 299 – art. 316 C. proc. civ., este o cale extraordinară de atac, putând face obiectul acestuia numai anumite hotărâri definitive pentru motivele expres arătate de dispoziţiile cuprinse în capitolul I al Titlului V.
Totodată, din coroborarea dispoziţiilor art. 299 [(alin. (1)] C. proc. civ., cu cele din art. 377 [(alin. (2) pct. 2)] rezultă că recursul este o cale de atac subsecventă în sensul că survine numai după judecarea apelului, neputând fi exercitat omisso medio, trecând peste apel.
Or, în cauză, pârâta SC P.I. SRL nu a exercitat calea de atac a apelului împotriva hotărârii date în prima instanţă de tribunal, astfel că nu mai poate omisso medio, să declare recurs, criticând sentinţa fondului menţinută de instanţa de apel.
Aşa fiind, recursul declarat de SC P.I. SRL va fi respins ca inadmisibil.
5.3. Recursul declarat de recurenta pârâtă SC M.C. SA este nefondat pentru considerentele ce urmează:
5.4. Motivul de nelegalitate vizând prescripţia dreptului reclamantei de a cere executarea silită a titlului executoriu, decizia nr. 630/1999 a Curţii de Apel Craiova, titlul pe care aceasta şi-a fundamentat prezentul demers judiciar, nu subzistă.
Prima procedură de executare a deciziei nr. 630/1999 pornită de reclamantă a făcut obiectul dosarului de executare nr. 566/E/2000 al Tribunalului Dolj, iar prin procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc la data de 26 aprilie 2000, se pune în vedere debitoarei SC A. SA să se conformeze celor statuate prin titlul executoriu.
La data de 3 mai 2000, SC A. SA formulează contestaţie la executare solicitând desfiinţarea formelor de executare pornite în cadrul dosarului execuţional nr. 566E/2000, contestaţie care în primă instanţă este respinsă de Tribunalul Dolj prin sentinţa nr. 1302 din 21 septembrie 2000.
La data de 20 decembrie 2000 reclamanta se adresează debitoarei cu cererea înregistrată sub nr. 1795 în vederea continuării executării şi încheierii contractului de leasing imobiliar.
Urmare acestei solicitări, reclamanta şi debitoarea au avut trei întâlniri pe negocierea clauzelor contractului, la data de 31 ianuarie 2001, 14 februarie 2001 şi respectiv 21 februarie 2001, când de comun acord au suspendat negocierile până la soluţionare definitivă a contestaţiei la executare a debitoarei aflată în căile de atac.
Prin decizia nr. 130 din data de 4 noiembrie 2002 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, completul de 9 judecători, a fost soluţionată irevocabil contestaţia la executare, în sensul respingerii acesteia.
În timp ce contestaţia la executare susmenţionată, era în curs de judecată, iar negocierile dintre reclamantă şi debitoare suspendate, SC M.C. SA promovează la data de 31 mai 2001 o acţiune pe dreptul comun şi concomitent o cerere de ordonanţă preşedinţială având ca obiect evacuarea reclamantei respectiv din spaţiul comercial, pentru lipsă de titlu, cu motivarea că este proprietara spaţiului, iar reclamanta care îl ocupă refuză să încheie contract de închiriere.
Cererea de ordonanţă preşedinţială este admisă prin sentinţa nr. 2094 din 16 iulie 2002 a Tribunalului Dolj, sentinţa pusă în executare la 18 iulie 2002, când reclamanta este evacuată din spaţiul comercial.
Prin decizia nr. 1079 din 1 august 2002, Curtea de Apel Craiova a modificat sentinţa nr. 2094 din 16 iulie 2002 în sensul respingerii cererii de evacuare.
Prin decizia nr. 121 din 26 august 2002, reclamanta este reintegrată în spaţiu, iar prin decizia nr. 1136 din 26 august 2002 se dispune întoarcerea executării sentinţei nr. 2094 din 16 iulie 2002.
La data de 29 iulie 2002 SC M.C. SA închiriază spaţiul în litigiu societăţii comerciale SC E.T. SRL, reclamanta fiind privată de orice posibilitate de a redobândi folosinţa spaţiului, deciziile de reintegrare în spaţiu şi întoarcere a executării rămânând fără efect.
Prin decizia nr. 2006 din 3 decembrie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Craiova se dispune pe cale de ordonanţă preşedinţială evacuarea SC M. SA şi SC E.T. SRL din spaţiul comercial.
La data de 17 februarie 2003 SC M. SA închiriază spaţiul comercial societatea SC P.I. SRL (contract de închiriere nr. 16/2003), iar prin sentinţa nr. 1742 din 24 aprilie 2003, se admite acţiunea reclamantei şi se constată nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. 17/2003, sentinţa rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1367 din 10 decembrie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
La data de 8 mai 2003 SC M. SA încheie cu pârâta SC P.I. SRL un al doilea contract de închiriere pentru spaţiul comercial respectiv, contract care face obiectul prezentului litigiu.
Înalta Curte constată din istoricul litigiilor relevante derulate între părţi după pronunţarea deciziei nr. 630/1999 definitivă şi executorie, că toate demersurile reclamantei au avut în vedere valorificarea drepturilor ce i-au fost recunoscute asupra spaţiului comercial prin titlu executoriu.
Succesiunea în timp a litigiilor finalizate prin hotărâri judecătoreşti favorabile reclamantei de recunoaştere a dreptului de a utiliza spaţiul comercial, se încadrează în ipoteza întreruperii cursului prescripţiei reglementată de art. 16 lit. b) şi c) din Decretul nr. 167/1958; astfel că nu se poate susţine cu temei că decizia nr. 630/1999 şi-a pierdut puterea executorie.
Altfel spus, demersurile reclamantei de reintegrare în spaţiu, de întoarcere a executării sentinţei de evacuare şi apoi de anulare a contractelor de închiriere încheiate de pârâte şi de evacuare a lor din spaţiu constituie parte integrantă a executării silite a titlului său, ca fază distinctă a litigiului finalizat prin decizia nr. 630/1999.
5.5. Cu privire la autoritatea de lucru judecat in rem a sentinţei nr. 3031 pronunţată la 26 noiembrie 2001 de Tribunalul Dolj, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1320 din 12 decembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara prin care s-a dispus evacuarea reclamantei din spaţiu cu motivarea că reclamanta nu a achitat chiria pârâtei SC M. SA şi nu s-a prezentat să încheie contractul de leasing, în mod just instanţa de apel a apreciat că după pronunţarea acestei sentinţe starea de fapt dintre părţi s-a schimbat atitudinea SC M. SA de a o împiedica pe reclamantă să reintre în spaţiu fiind de evidentă rea credinţă.
Curtea observă, totodată, că la data pronunţării acestei sentinţe, era în curs de judecată şi contestaţia la executare formulată de SC A. SA, care într-o primă fază a susţinut că urmare reorganizării spaţiul a trecut în administrarea F.P.S. şi nu în proprietatea SC M. SA şi numai ulterior a invocat protocolul din 6 iunie 2000.
Această poziţie ambiguă a SC A. SA şi jocul rezultat din derularea concomitentă a unor litigii promovate atât de SC A. SA, cât şi de SC M. SA în contradictoriu cu reclamanta din prezenta cauză, în legătură cu spaţiul comercial în litigiu demonstrează o realitate a raporturilor litigioase dintre părţi mult mai complexă decât cea analizată în cuprinsul sentinţei pentru a-i putea conferi o valoare probatorie pertinentă, soluţiile ulterioare pronunţate infirmând situaţia de fapt pe care instanţa s-a întemeiat în soluţionarea cererii de evacuare a reclamantei.
Aşa fiind, Curtea, constatând neîntemeiate criticile formulate de recurenta pârâtă SC M. SA, va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC M.C. SA CRAIOVA împotriva deciziei nr. 261 din 31 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Respinge recursul declarat de pârâta SC P.I. SRL CRAIOVA, împotriva aceleiaşi decizii, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2604/2008. Comercial. Strămutare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2634/2008. Comercial. Acţiune în constatare.... → |
|---|
