ICCJ. Decizia nr. 2655/2008. Comercial. Constatare nulitate act. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2655/2008
Dosar nr. 89/110/2006
Şedinţa publică de la 1 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4320/2006, la Judecătoria Oneşti, reclamantul G.V. cheamă în judecată pârâtele: A.S. F.C. Oneşti, prin lichidator I.P.U.R.L. P.T., SC M. SA, prin lichidator judiciar E.B.C. IPURL şi SC M.A. SRL Oneşti, pentru constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare – cumpărare, autentificat sub nr. 771 din 4 mai 2001 de B.N.P. V.C.
Prin contractul a cărui anulare se cere, pârâta SC M. SA a vândut pârâtei SC M.A. SRL activul Stadion M., respectiv suprafaţa de 22.830,68 mp pe care se află amplasate construcţii: pavilion administrativ, tribune, magazie, centrală termică, pentru un preţ de 1.777.234.000 lei ROL, din care un miliard, la data contractului, iar restul prin compensare cu combustibil.
S-a mai arătat că, pârâta M. a dobândit dreptul de proprietate după cum urmează: terenul, prin certificat de atestare a dreptului de proprietate seria M10 nr. 0034 din 5 martie 1993 emis de M.L.P.A.T., iar construcţiile, prin construire în regie proprie, conform procesului verbal de recepţie a mijlocului fix nr. 59 din 12 ianuarie 1998 şi înscrise în cartea funciară.
S-a mai arătat în motivare că, vânzarea nu a avut o hotărâre A.G.A. sau a consiliului de administraţie ale ambelor societăţi, privind înstrăinarea, respectiv dobândirea bunului, astfel că s-au încălcat dispoziţiile Legii nr. 31/1990, privind societăţile comerciale.
Sub un alt aspect, reclamanta arată că este creditoare a pârâtei A.S. F.C., cu suma 110.000 DOLARI S.U.A., conform sentinţei civile nr. 346 din 26 martie 2003.
Se mai invocă nulitatea contractului, în baza art. 1303 C. civ., respectiv preţul neserios, deoarece, la data vânzării, preţul comercial ar fi fost de circa 30 de ori mai mare, iar modalitatea de plată a preţului s-a convenit prin compensare reciprocă a creanţelor, fără ca acestea să fie individualizate.
Se mai invocă nulitatea pe dispoziţiile art. 6 din O.G. nr. 12/1998 şi Legea nr. 85/1994.
Prin sentinţa civilă nr. 43 din 5 februarie 2007, Tribunalul Bacău, secţia comercială şi contencios administrativ, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a A.S. F.C. Oneşti, prin lichidator judiciar I.P.U.R.L. P.T. SRL şi a respins, ca atare acţiunea faţă de aceasta; a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de SC M.A. SRL, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, a admis excepţia lipsei de interes, a respins ca atare atât acţiunea principală formulată de reclamantul G.V. în contradictoriu cu pârâţii A.S. F.C. Oneşti prin lichidator judiciar I.P.U.R.L. P.T. SRL, SC M. SA prin lichidator judiciar E.B.C. IPURL şi SC M.A. SRL cât şi cererea de punere sub sechestru judiciar.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.S. F.C., este fondată motivat de faptul că, acesta nu este parte în contractul a cărui nulitate absolută se cere a se constata, astfel că, ea nu poate fi obligată juridic faţă de reclamant, neputându-se analiza niciun raport juridic, nici obligaţional şi nici delictual.
Cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat, instanţa a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 1201, întrucât nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor triplei identităţi de părţi obiect şi cauză, între prezenta cauză şi cele ce au făcut obiectul dosarelor nr. 3841/2004, nr. 1549/2005 şi nr. 1465/2006.
Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului instanţa a reţinut că este nefondată, motivat de faptul că, obiectul este constatarea nulităţii absolute. Nulitatea absolută poate fi invocată de către orice parte interesată atunci când actul a cărui anulare se cere încalcă dispoziţii imperative privind ordinea publică.
Cu privire la excepţia lipsei de interes, instanţa a reţinut că este fondată, deoarece, efectul juridic al unei eventuale hotărâri de admitere a acţiunii ar fi redobândirea în patrimoniu de către SC M. SA a activului S. SC M. SA se află în procedura falimentului, bunurile sale fiind supuse regimului juridic prevăzut de Legea nr. 85/2006. La rândul său A.S. F.C. al cărui creditori este reclamantul, se află în lichidare, dar neputând sta parte în acest proces, rezultă lipsa de interes a reclamantului în promovarea acţiunii faţă de celelalte două pârâte vânzătoare, respectiv cumpărătoare a bunului asupra căruia reclamantul doreşte să-şi îndestuleze creanţa.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul G.V. şi prin decizia nr. 105 din 5 octombrie 2007, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefundat, apelul.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut cu privire la calitatea procesuală a SC F.C. SA Oneşti că în mod corect instanţa de fond a constatat că nu are calitate procesuală pasivă având în vedere că legitimarea procesuală pasivă presupune obligaţia unei persoane de a răspunde faţă de pretenţiile ridicate împotriva sa. Aşa cum s-a reţinut, reclamantul a solicitat constatarea nulităţii vânzării – cumpărării intervenite între SC M.O. SA şi SC M.A. SRL Oneşti, aşa încât prin acţiunea pendinte nu se justifică calitatea procesuală pasivă a A. F.C. Oneşti, persoană juridică care nu este parte în contract.
Este adevărat că A. F.C. Oneşti este debitoare, reclamantul având un drept de creanţă, însă societatea debitoare nu este parte în contractul a cărei nulitate s-a solicitat, iar bunul vândut nu a fost niciodată proprietatea A. F.C. Oneşti. Legitimarea procesuală pasivă se determină după pretenţiile invocate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
În ce priveşte interesul şi condiţiile de ordin subiectiv ce trebuie îndeplinite cu prilejul promovării acţiunii, instanţa reţine că prin acţiunea dedusă judecăţii, reclamantul urmăreşte constatarea nulităţii unui contract de vânzare - cumpărare încheiat între două societăţi care nu au niciun raport juridic obligaţional cu reclamantul.
Se reţine, totodată, că reclamantul nu a solicitat repunerea în situaţia anterioară vânzării, însă chiar dacă am admite că ar exista cauze care să atragă nulitatea contractului, efectul nulităţii ar fi trecerea în patrimoniul vânzătoarei SC M. a activului vândut şi restituirea către SC M.A. SRL a preţului. Se reţine, însă, că reclamantul nu este titularul unui drept de creanţă în ce priveşte SC M. SA Oneşti.
Cât priveşte apărarea reclamantului că debitoarea A.S. F.C. Oneşti a făcut investiţii la SC M. SA Oneşti, având astfel calitatea de creditor al acestei societăţi, nu poate fi reţinut ca justificat interesul reclamantului în promovarea unei acţiuni în nulitatea contractului încheiat între două societăţi, terţe faţă de raportul dintre reclamant şi debitoarea A.S. F.C. Oneşti.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul G.V. în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
În dezvoltarea în fapt a recursului, s-a susţinut, în esenţă, că instanţa a ignorat cu desăvârşire aspectele de natură delictuală invocate de reclamant şi care justificau atât calitatea procesuală pasivă a A.S. F.C. Oneşti cât şi interesul, că acţiunea vizează o situaţie complexă de raporturi juridice întemeiate pe frauda la lege a A.S. F.C. SA Oneşti şi a debitorilor săi cu concursul unor terţe persoane juridice, că finalitatea raporturilor juridice succesive este diminuarea solvabilităţii şi a patrimoniului, respectiv ignorarea unor creanţe proprii, fiind evidentă intenţia de păgubire a creditorilor, că motivarea este incompletă şi contradictorie, că deşi se arată în hotărâre că SC M. SA Oneşti nu ar avea debite faţă de A.S. F.C. Oneşti, această afirmaţie nu este probată şi că nici argumentul privind situaţia debitelor procedurii judiciare în care se află SC M. SA nu poate fi reţinută, aceasta nefiind încheiată, deci susceptibilă de modificări până la finalizarea acesteia.
Pârâta A.S. F.C. Oneşti a depus note scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând cu prioritate în temeiul art. 137 C. proc. civ., excepţia tardivităţii declarării recursului, se apreciază că este nefondată întrucât procedura de comunicare a deciziei nr. 105 din 5 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bacău nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 92 alin. (4) coroborat cu art. 100 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., fiind nulă în sensul alin. (3) al aceluiaşi articol.
Potrivit menţiunilor efectuate pe dovada de comunicare procedura s-a realizat prin afişare pe uşa principală a clădirii, însă, conform art. 92 alin. (4) C. proc. civ., agentul avea obligaţia să afişeze comunicarea pe uşa locuinţei reclamantului, fiind indicat în cuprinsul acesteia apartamentul – B-dul Aviatorilor.
Recursul este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Literatura de specialitate şi practică judiciară sunt unanim în a recunoaşte că interesul reprezintă o condiţie ce trebuie să fie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil.
Interesul reprezintă o condiţie de ordin subiectiv care se analizează atât în persoana celui care acţionează în justiţie cât şi în persoana adversarului acestuia.
El nu reprezintă altceva decât folosul practic material sau moral pe care-l urmăreşte cel care promovează acţiunea.
În cauză folosul practic material urmărit de reclamant prin constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 771 din 4 mai 2001 de B.N.P. V.C. îl reprezintă readucerea bunului în patrimoniul vânzătoarei SC M. SA, ceea ce ar asigura îndestularea creditorilor săi, inclusiv a creditorului A.S. F.C. Oneşti, iar îndestularea debitoarei reclamantului ar permite şi îndestularea reclamantului.
Reclamantul justifică, astfel un interes legitim, juridic în promovarea acţiunii, încât în mod nelegal s-a admis excepţia lipsei de interes şi în consecinţă s-a respins acţiunea.
Pentru aceste considerente se apreciază că este incident motivul de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi cum procesul a fost soluţionat fără a se intra în cercetarea fondului, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul, se vor casa hotărârile şi se va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Bacău.
Faţă de soluţia pronunţată nu se mai impune analizarea celorlalte motive, acestea urmând a fi avute în vedere ca apărări în rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul G.V. împotriva deciziei nr. 105 din 5 octombrie 2007 din 5 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează decizia recurată şi sentinţa civilă nr. 43/2007 din 5 februarie 2007, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia comercială şi contencios administrativ şi trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2634/2008. Comercial. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 2659/2008. Comercial. Acţiune în constatare.... → |
|---|
