ICCJ. Decizia nr. 2659/2008. Comercial. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2659/2008
Dosar nr. 2609/83/2006
Şedinţa publică de la 1 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 76/ LC din 22 februarie 2006, Tribunalul Satu Mare a respins acţiunea comercială formulată de reclamanta SC A. SA Tămăşeni în contradictoriu cu pârâţii P.M. şi S.M. şi S.R. prin C.L. al comunei T.M. şi M.F.P. - D.G.F.P.J. Satu Mare, precum şi în contradictoriu cu C.T.M. prin P., Judeţul Satu Mare, pentru dezmembrare imobil – teren; întabulare în favoarea S.R., constatarea vânzării şi întabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului C.L. TARNA MARE suma de 75 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanta este societate pe acţiuni de tip închis având ca acţionar pe O.G. cu un număr de 4221 acţiuni cumpărate de la F.P.S. şi „alţi acţionari persoane fizice” cu un număr de 2622 de acţiuni, totalul acţiunilor fiind de 6843. Situaţia juridică a patrimoniului asupra cărora se poartă aceste acţiuni nu a fost reglementată de vânzătorul acţiunilor. Situaţia juridică a terenului a făcut obiectul reglementării legilor speciale de retrocedare respectiv Legea nr. 18/1991 şi în baza căreia dreptul de proprietate a fost reconstituit numitei M.V.I. prin titlu de proprietate nr. 31-120363, în prezent decedată.
În baza unei convenţii încheiate cu aceasta C.L. TARNA MARE a amenajat pe terenul din litigiu „târgul de ţară” din localitatea Tarna Mare, Judeţul Satu Mare.
Potrivit dispoziţiilor art. 721 C. proc. civ., dezmembrarea terenului o poate solicita doar proprietarii acestuia.
S.R. nu deţine niciun drept asupra acestui teren, astfel că întabularea dreptului de proprietate în favoarea acestuia în prezent s-a apreciat a fi inadmisibilă şi care să aibă drept act justificativ o decizie cu nr. 154/1969 a fostului C.P.J. Satu Mare, astfel că nici constatarea unui drept de administrare operativă a antecesorului reclamantei Întreprinderi pentru Mecanizarea Agriculturii nu poate fi admis.
Prin vânzarea – cumpărarea de acţiuni de la fostul F.P.S., reclamanta a dobândit doar un drept de proprietate asupra acţiunilor cumpărate şi nicidecum asupra unor imobile.
Astfel fiind, acţiunea reclamantei întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., a fost apreciată ca inadmisibilă raportat la capetele de cerere formulate prin acţiunea introductivă şi care se regăsesc în „precizarea de acţiune” depusă în dosarul instanţei de fond, acţiune ce a fost respinsă.
Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă a declarat apel, în termen şi legal timbrat apelanta SC A.S.T. SA, solicitând instanţei admiterea apelului, anularea sentinţei cu trimiterea spre judecare instanţei competente, iar în subsidiar desfiinţarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
Prin decizia nr. 120/C/2007 Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefundat, apelul şi a obligat pârâta – apelantă să plătească intimatei C. TARNA MARE – prin P., suma de 100 RON cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că prin motivele de apel apelanta invocă faptul că litigiul dedus judecăţii este unul evaluabil în bani şi nu neevaluabil. Aceste susţineri ale apelantei sunt nefondate, atâta vreme cât toate capetele de cerere formulate în acţiunea în constatare sunt cereri neevaluabile în bani, prin care reclamanta solicită dezmembrarea imobilului, constatarea dreptului de proprietate şi întabularea în CF.
Cu privire la judecarea cauzei fără a fi îndeplinită procedura de citare cu unitatea administrativ teritorială C. TARNA MARE şi pârâţii P.M. şi S.M. se reţine că, motivele de apel invocate sub acest aspect sunt nefondate, atâta vreme cât în cauză a figurat ca şi parte în proces unitatea administrativ teritorială C. TARNA MARE care a fost reprezentată de primarul comunei, fiind introdus în cauză şi C.L. al C. TARNA MARE, parte procesuală care şi-a expus poziţia procesuală în cauză, atât prin întâmpinările formulate cât şi oral în faţa instanţei.
Referitor la pârâţii P.M. şi S.M. care, potrivit evidenţelor de carte funciară apar înscrişi drept proprietari ai terenului în litigiu, aceştia au fost citaţi în cauză prin afişare la uşa instanţei, deoarece reclamanta apelantă nu a fost în măsură să precizeze domiciliul acestora. De altfel, se reţine că eventuala viciere a procedurii de citare la judecarea cauzei de prima instanţă este îndreptăţit să o invoce partea interesată, neîndeplinirea procedurii de citare fiind sancţionată doar cu nulitatea relativă şi condiţionat de producerea unei vătămări părţii necitate ori citate viciat.
Referitor la reprezentarea S.R. în cauză, se apreciază că în mod corect a reţinut prima instanţă că acesta este reprezentat de M.F. prin structurile sale judeţene, atâta vreme cât obiectul litigiului dedus judecăţii nu priveşte contestarea vreunei măsuri realizate în procesul privatizării fostului S.M.A., reclamanta solicitând instanţei să constate că odată cu privatizarea efectuată au fost vândute şi construcţiile situate pe terenul din litigiu, fără a contesta operaţiunea de privatizare.
Referitor la motivele de apel invocate cu privire la fondul cauzei se reţine că în urma privatizării de către fostul F.P.S. Bucureşti a societăţii reclamante SC A.S.T. SA, prin contractul nr. 1251/1996 s-a vândut numitului O.G. un pachet de acţiuni din capitalul social al societăţii şi nu bunuri imobile cum a invocat reclamanta, construcţia din litigiu fiind parte a patrimoniului societăţii privatizate, proprietatea asupra acesteia nefiind identică cu proprietatea asupra acţiunilor societăţii.
Într-adevăr capitalul social al unei societăţi are la bază bunuri mobile şi imobile, însă vânzarea acţiunilor societăţii (ce reprezintă cotă parte a capitalului) nu echivalează cu însăşi vânzarea bunurilor societăţii respective, operaţiune distinctă de vânzarea acţiunilor societăţii.
Terenul a cărui dezmembrare în parcelare a solicitat-o reclamanta, a fost proprietatea celor două persoane fizice ce apar înscrise în CF 1365 TARNA MARE, iar ulterior a făcut obiectul retrocedărilor prevăzute de Legea nr. 18/1991, proprietatea S.R., invocată de reclamant asupra terenului, nefiind dovedită nici anterior apariţiei Legii nr. 18/1991 şi nici ulterior, simpla decizie de parcelare a terenului cu nr. 154/1969 invocată, neconferind drept de proprietate asupra terenului.
Având în vedere situaţia juridică a terenului din cauză, cererea de întabulare a dreptului de proprietate a S.R. formulată de reclamantă prin acţiunea formulată, este inadmisibilă, având în vedere situaţia terenului şi faptul că reclamanta, societate comercială, nu este îndreptăţită să formuleze cereri în numele S.R.
De asemenea, nici cererea de dezmembrare şi parcelare a terenului nu este admisibilă, atâta vreme cât potrivit prevederilor art. 721 C. civ., doar proprietarii terenului pot solicita dezmembrarea lui, iar reclamanta nu este proprietara terenului a cărui dezmembrare a solicitat-o.
Referitor la cererea de constatare a dreptului de proprietate asupra construcţiei s-a reţinut că nu este fondată, atâta vreme cât prin contractul de vânzare - cumpărare acţiuni nu s-a dovedit proprietatea asupra construcţiei, iar apelanta nu a depus nici o probă şi nici nu a solicitat administrarea vreuneia din care să rezulte că, construcţia invocată, situată pe terenul din litigiu, este proprietatea ei, neputându-se în consecinţă dispune nici notarea ei în evidenţele de carte funciară.
Se reţine că prin acţiunea introductivă de instanţă apelanta a urmărit, cum a reţinut şi prima instanţă însăşi, realizarea drepturilor invocate, situaţie în care cererea pentru constatarea dreptului formulată, nu poate fi primită conform prevederilor art. 111 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC A.S.T. SA în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanţă la Judecătoria Negreşti Oaş.
În dezvoltarea, în fapt, a recursului s-a susţinut că hotărârea este nelegală deoarece litigiul dedus judecăţii este un litigiu evaluabil în bani, valoarea acţiunilor fiind sub 100.000 lei, astfel că potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competenţa de soluţionare în primă instanţă revine Judecătoriei Negreşti Oaş, că în proces calitate procesuală pasivă are U.A.T. – reprezentată prin P. şi nu C.L. TARNA MARE, că procedura de citare cu pârâţii P.M. şi S.M. nu a fost legal îndeplinită; că S.R. în calitate de titular al dreptului de proprietate prin privatizare şi vinderea acţiunilor nu trebuia reprezentat prin M.F. - D.G.F.P.S. Satu Mare, ci prin M.E.F. Bucureşti, A.V.A.S. Bucureşti.
Referitor la fondul cauzei s-a arătat că în mod greşit s-a respins acţiunea pe considerentul că în procesul de privatizare administratorul firmei ar fi dobândit acţiuni şi nu bunurile imobiliare ale căror întabulare se solicita, că reclamanta a dovedit că terenul din litigiu a format proprietatea unor persoane fizice, iar prin decizia nr. 154/1969 dată de fostul C.P.J. Satu Mare s-a dispus parcelarea terenului înscris în CF 1365 - TARNA MARE, parcelare ce a fost efectuată pentru amplasarea secţiei mecanice din T.M. a fostei S.M.A. Negreşti Oaş, iar în urma înfiinţării secţiei s-a procedat la predarea în administrare a terenurilor; că după 1990 în urma privatizării secţiei a fost vândută de F.P.S. reclamantei, însă decizia de trecere a terenului în proprietatea statului nu a fost înscrisă în CF, deoarece nu era opozabilă foştilor proprietari tabulari, că intimatul C.L. al comunei TARNA MARE a susţinut că terenul aferent construcţiilor cumpărate a fost reconstituit, în baza Legii nr. 18/1991 numitei M.I., însă în urma verificărilor efectuate a rezultat că aceste susţineri sunt neîntemeiate, din nota de constatare efectuată de expertul topograf rezultând că parcela cadastrală nr. 2220 nu se suprapune cu terenul în litigiu.
Intimata P.C. TARNA MARE reprezentată prin P. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Prin încheierea din şedinţa publică de la 4 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie în interesul intimatului – pârât S.R. prin C.L. TARNA MARE, formulată de intervenientul M.V. în conformitate cu dispoziţiile art. 52 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., cu referire la art. 49 alin. (3) şi art. 51 C. proc. civ. şi s-a dispus introducerea acestuia în cauză în calitate de intimat – intervenient în interesul pârâtului S.R. - prin C.L. TARNA MARE.
Intimatul S.R. reprezentat prin M.E.F. prin D.G.F.P. Satu Mare a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este fondat.
Natura unui litigiu este criteriul obiectiv, principal şi hotărâtor în stabilirea competenţei de atribuţiune a instanţelor, legea de procedură civilă referindu-se ea însăşi la competenţa după materie, iar „materia” semnifică în această formulare tocmai natura litigiului.
Potrivit art. 4 C. com., sunt socotite ca fapte de comerţ în afara celor stipulate în art. 3 C. com. şi celelalte contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul respectiv.
Acţiunea reclamantei prin care a solicitat să se dispună dezmembrarea terenului în suprafaţă de 6950 mp înscris în CF nr. 1365 TARNA MARE sub nr. top 945 şi a terenului în suprafaţă de 9352, înscris în CF nr. 1365 TARNA MARE sub nr. top 946/1, să se constate dreptul de proprietate al S.R. asupra terenului înscris în parcelele cu nr. top 945/1 de 1260 mp şi 946/3 de 4151 mp, să se dispună înscrierea acestui drept într-o nouă coală de CF, să se constate dobândirea de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra construcţiilor prin vânzare - cumpărare şi să se dispună întabularea dreptului de proprietate în favoarea sa, precum şi a dreptului de folosinţă asupra terenului în CF nu vizează acte sau fapte de comerţ în sensul celor stipulate în art. 3 şi 4 C. com., ci vizează protejarea unui drept civil, respectiv a dreptului de proprietate în condiţiile Legii nr. 7/1996.
În ceea ce priveşte capătul de cerere în constatarea dobândirii de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra construcţiilor prin vânzare - cumpărare se apreciază că acest capăt de cerere este evaluabil în bani prin prisma drepturilor ce tind a fi realizate.
Faţă de valoarea obiectului care nu depăşeşte 100.000 lei şi de natura civilă a cauzei se apreciază că în mod greşit instanţele au respins excepţia necompetenţei materiale, astfel că potrivit art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competenţa de soluţionare în primă instanţă revine Judecătoriei Negreşti Oaş.
În consecinţă, motivul de recurs încadrat în art. 304 pct. 3 C. proc. civ., este fondat, iar în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis, decizia din apel şi sentinţa de fond vor fi casate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei competente respectiv Judecătoriei Negreşti Oaş, ca instanţă civilă.
Faţă de soluţia pronunţată, analizarea criticilor de fond nu se mai justifică, însă vor fi avute în vedere cu prilejul rejudecării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC A.S.T. SA Tămăşeni împotriva deciziei nr. 120/C/2007-A din 25 septembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează decizia recurată şi sentinţa civilă nr. 76/ LC din 22 februarie 2007, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, secţia comercială şi contencios administrativ, şi trimite cauza spre competentă soluţionare în primă instanţă Judecătoriei Negreşti Oaş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2655/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 2671/2008. Comercial. Acţiune în anulare a... → |
|---|
