ICCJ. Decizia nr. 2634/2008. Comercial. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2634/2008
Dosar nr. 23866/3/2006
Şedinţa publică de la 30 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 29 iunie 2006, reclamanta Asociaţia C. – P.A.S. le-a chemat în judecată pe pârâtele SC F.P. SA şi A.V.A.S., solicitând să se constate neexistenţa dreptului de proprietate al pârâtei SC F.P. SA asupra unui număr de 17500 acţiuni nominative cu o valoare nominală de 1 leu fiecare şi o valoare nominală totală de 17500 lei, reprezentând 70 % din capitalul social al SC P.S.D.A.C. – B.A. SA şi obligarea pârâtei A.V.A.S. să continue procesul de privatizare a SC P.S.D.A.C. – B.A. SA.
Prin sentinţa comercială nr. 7346 din 30 mai 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis în parte cererea formulată de reclamantă şi a constatat neexistenţa dreptului de proprietate a SC F.P. SA asupra unui număr de 17500 acţiuni ce reprezintă 70 % din capitalul social al SC P.S.D.A.C. – B.A. SA. A respins capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei A.V.A.S. să continue procesul de privatizare, ca neîntemeiat. A obligat-o pe pârâtă la 1000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că probele nu relevă trecerea a 70 % din capitalul social al SC P.S.D.A.C. – B.A. SA în proprietatea SC F.P. SA, în baza Legii nr. 247/2005 şi că instanţa de judecată nu poate stabili aleatoriu începerea unei proceduri de privatizare, dacă nu a fost stabilită de A.V.A.S. potrivit prevederilor legale în materie.
Prin decizia comercială nr. 505 din 30 octombrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei mai sus menţionate şi a admis apelurile formulate de pârâte împotriva aceleiaşi sentinţe şi, în consecinţă, a schimbat în parte sentinţa atacată, în sensul că a respins ca nefondat şi capătul de cerere privind constatarea neexistenţei dreptului de proprietatea al pârâtei SC F.P. SA asupra unui număr de 17500 acţiuni, reprezentând 70 % din capitalul social al SC P.S.D.A.C. – B.A. SA.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a avut în vedere rectificarea asupra denumirii SC C. ca fiind SC P.S.D.A.C. – B.A. SA (M. Of. nr. 381/06.06.2007) şi a reţinut că atât timp cât această rectificare a fost primită, înseamnă că a fost considerată a fi fost o eroare materială în sensul prevederilor Legii nr. 24/2000 şi că Secretariatul General al Guvernului a avut competenţă în soluţionarea procedurii de rectificare.
A mai reţinut instanţa că transferul acţiunilor de la A.V.A.S. către SC F.P. s-a făcut prin efectul Legii nr. 247/2005 şi că, chiar dacă s-ar încheia vreun protocol de transmitere a acţiunilor între cele două apelante pârâte, nu importă că nu se cunoaşte data încheierii acestuia, pentru că oricum această împrejurare nu este de natură să schimbe proprietarul acţiunilor.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta Asociaţia C. – P.A.S., întemeindu-se pe dispoziţia art. 4 din Legea nr. 554/2004 şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ., precum şi pe dispoziţiile altor acte normative invocate în recursul declarat şi a solicitat admiterea acestuia, admiterea apelului reclamantei împotriva sentinţei tribunalului, respingerea apelului pârâtelor SC F.P. SA şi A.V.A.S. împotriva aceleiaşi hotărâri şi, pe cale de consecinţă, modificarea în parte a sentinţei date de tribunal, în sensul obligării pârâtei A.V.A.S. să continue procesul de privatizare a SC P.S.D.A.C. – B.A. SA.
În motivarea recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, recurenta ridică excepţia de nelegalitate a rectificării publicate (M. Of. nr. 381/06.06.2007), prin care Secretariatul General al Guvernului a hotărât înlocuirea numelui societăţii menţionate la poziţia 58 a punctului 5 din Anexa la Titlul VII al Legii nr. 247/2005, respectiv, SC C.B.A. SA cu cel al SC P.S.D.A.C. – B.A. SA, susţinând că această excepţie este admisibilă şi temeinică întrucât:
- aşa zisa „rectificare” publicată în M. Of. a fost dispusă de către Secretariatul General al Guvernului, încălcându-se dispoziţiile art. 56 şi 69 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziţiile art. 26 din H.G. nr. 50/2005 şi ale art. 3 alin. (1) pct. 4 lit. i) din H.G. nr. 405/2007, privind funcţionarea Secretariatului General al Guvernului şi, în sfârşit această „rectificare” reprezintă, în realitate o modificare a Legii nr. 247/2005, încălcându-se în acest fel dispoziţiile art. 69 alin. (2) din Legea nr. 24/2000.
Criticile de nelegalitate, aduse deciziei pronunţate de instanţa de apel, sunt formulate în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta susţinând în temeiul acestora că:
- au fost încălcate dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 137/2002, deoarece instanţele au reţinut eronat capătul 2 de cerere, întrucât reclamanta, prin acesta, nu a solicitat obligarea pârâtelor la demararea unei proceduri de privatizare, stabilite aleatoriu, ci obligarea pârâtei A.V.A.S. să continue procesul de privatizare demarat anterior, proces oprit în mod abuziv; au fost, deasemenea, încălcate dispoziţiile art. 13 din C.E.D.O., ale art. 21 din Constituţie şi ale art. 129 alin. (5) C. proc. civ., raportat la art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece în mod netemeinic şi nelegal instanţa a refuzat să analizeze, prin prisma dispoziţiilor legale invocate, valoarea şi relevanţa „rectificării” care a stat la baza admiterii apelului; în fine, au fost încălcate dispoziţiile art. 91 alin. (4) din Legea nr. 247/2005, nereţinându-se că între F.P. şi A.V.A.S. nu a fost încă încheiat Protocolul de transmitere a acţiunilor.
Recursul nu este fondat.
În ce priveşte excepţia de nelegalitate a rectificării publicate (M. Of. nr. 381/06.06.2004), invocată de recurenta-reclamantă în temeiul dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, se constată că potrivit acestor dispoziţii legale poate face obiectul controlului de legalitate doar situaţia în care legalitatea priveşte un act administrativ unilateral, cu caracter individual, or, în speţă, este vorba despre o rectificare ce nu poate fi inclusă în această categorie, atât timp cât rectificările actelor normative se fac prin grija Secretariatului General al Guvernului şi nu reprezintă o manifestare a puterii de autoritate a G.R.
Operaţiunea de rectificare a actelor normative este supusă dispoziţiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum şi dispoziţiilor H.G. nr. 50/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel, în conformitate cu art. 69 din Legea nr. 24/2000 şi art. 26 din H.G. nr. 50/2005, în cazul în care după publicarea unui act normativ se descoperă erori materiale în cuprinsul său, se procedează la publicarea unei note cuprinzând rectificările necesare.
Este, de asemenea, de subliniat că rectificările actelor normative se realizează prin grija Guvernului, şi nu de către acesta, astfel cum s-a mai arătat, fără a se face distincţie în ceea ce priveşte natura actului normativ supus rectificării atunci când sunt sesizate erori materiale, competenţă însuşită de instituţia menţionată, în speţă, prin faptul că nu a respins cererea adresată de pârâta A.V.A.S. acestuia de a proceda la rectificarea anexei la Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
De altfel, reclamanta, ce se pretinde a fi lezată în interesele proprii prin rectificarea criticată ce face obiectul excepţiei de nelegalitate nu a uzat de dreptul de a formula o plângere prealabilă în sensul dispoziţiilor art. 38 din H.G. nr. 50/2005.
Astfel fiind, se reţine că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate a excepţiei de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă şi, drept consecinţă, aceasta va fi respinsă şi va fi menţinută aprecierea corectă a instanţei de apel potrivit căreia atât timp cât rectificarea în discuţie a fost primită, înseamnă că ea a fost considerată o eroare materială în sensul prevederilor Legii nr. 24/2000, iar Secretariatul Guvernului a avut competenţă în soluţionarea procedurii de rectificare.
În ce priveşte criticile de nelegalitate formulate de recurenta-reclamantă asupra fondului cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se reţine că sunt neîntemeiate şi vor fi de asemenea respinse.
Astfel, se constată că recurenta-reclamantă susţine în mod eronat că instanţele nu au reţinut corect obiectul capătului 2 de cerere, motiv pentru care ar fi rămas nesoluţionat, această susţinere nefiind justificată, de vreme ce instanţele au avut în vedere acest capăt de cerere şi au apreciat că momentul demarării procedurii de societatea C. (..), ca şi depunerea documentelor solicitate de A.V.A.S. nu echivalează cu stabilirea de către A.V.A.S. a vreunei anumite proceduri de privatizare, iar instanţa nu poate stabili aleatoriu o astfel de procedură.
Din adresa nr. UPI/6367 din 31 mai 2006 rezultă că pârâta A.V.A.S. a comunicat reclamantei Asociaţia C. – P.A.S. că procedura de administrare specială a încetat, iar participaţiile deţinute de stat prin A.V.A.S. la SC C. SA au fost transferate la SC F.P. SA, prin efectul Legii nr. 247/2005.
Transferul de acţiuni de la A.V.A.S. către SC F.P. SA s-a realizat prin efectul legii şi chiar în situaţia în care A.V.A.S. ar mai fi deţinut acţiuni la reclamantă, voinţa A.V.A.S. de a vinde aceste acţiuni nu putea fi suplinită, astfel cum corect au reţinut ambele instanţe care s-au pronunţat în cauză.
Nu se constată încălcări ale dispoziţiilor art. 13 C.E.D.O., art. 21 din Constituţie şi nici ale art. 129 C. proc. civ., raportat la art. 4 din Legea nr. 554/2004, deoarece instanţele au analizat prin prisma dispoziţiilor legale incidente în cauză valoarea şi relevanţa rectificării în discuţie, astfel cum s-a arătat cu ocazia examinării excepţiei de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă.
În fine, susţinerea recurentei-reclamante conform căreia au fost încălcate dispoziţiile art. 91 alin. (4) din Legea nr. 247/2005, având în vedere că greşit nu s-a reţinut că între F.P. şi A.V.A.S. nu s-a încheiat un protocol de transmitere a acţiunilor este şi aceasta neîntemeiată, întrucât instanţa de apel a examinat acest aspect şi a concluzionat că această împrejurare nu este de natură să schimbe proprietarul acţiunilor.
Drept urmare, reţinându-se că recurenta-reclamantă nu a formulat în recurs nici o critică întemeiată, în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., care să conducă la desfiinţarea deciziei curţii de apel, aceasta va fi menţinută, ca fiind legală şi se va respinge recursul declarat în cauză de reclamantă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta Asociaţia C. – P.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 505 din 30 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2627/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 2655/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... → |
|---|
