ICCJ. Decizia nr. 2652/2008. Comercial. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2652/2008
Dosar nr. 7287/2/2006
Şedinţa publică de la 30 septembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Investită prin Decizia nr. 1459 din 10 iulie 2006 pronunţată de Tribunalul Gorj care a constatat că competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată de contestatorii V.C.D., V.E., V.I. şi V.A. în primă instanţă aparţine curţii de apel, urmare a admiterii recursului declarat de intimata A.V.A.S. şi casării sentinţei civile nr. 2174 din 13 aprilie 2006 pronunţată de Judecătoria Târgu Jiu, Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa nr. 298 din 13 decembrie 2006, a respins excepţia tardivităţii contestaţiei la executare formulată de A.V.A.S., a admis contestaţia la executare formulată de contestatorii persoane fizice, a anulat procesul verbal de licitaţie din 4 februarie 2004 având ca obiect apartamentul compus din trei camere şi dependinţe situat în localitatea Bumbeşti Jiu, Judeţul Gorj, repunând părţile în situaţia anterioară.
Prin aceeaşi sentinţă a dispus disjungerea Dosarului nr. 15726/2005 suspendat în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ.
Prima instanţă a reţinut că Banca Agricolă a cesionat prin contractul de cesiune din 5 decembrie 1999 către A.V.A.S. creanţa împotriva debitoarei cedată C.M.M. G. Bumbeşti - Jiu în sumă de 51.652.744 lei reprezentată de credite neperformante, contract completat cu actul adiţional din 25 octombrie 2002 încheiat între SC R.B. SA şi A.V.A.S.
Neexecutarea obligaţiei de către debitorul cedat, a determinat cedenta să treacă la executarea silită a garanţilor, cărora le-a comunicat titlurile executorii cu adresa din 4 aprilie 2003, prin vânzarea la licitaţia publică a apartamentului.
Procesul verbal de licitaţie din 4 februarie 2004 a fost comunicat la data de 2 februarie 2004, dată la care garantul V.I. era decedat din 30 decembrie 2002.
Împotriva procesului verbal de licitaţie au făcut contestaţie moştenitorii girantului V.I.
Făcând aplicarea art. 137 C. proc. civ., prima instanţă a respins excepţia tardivităţii formulării contestaţiei faţă de prevederile art. 401 C. proc. civ., contestatorii nefiind încunoştiinţati personal de executare, actele fiind comunicate decedatului.
Cum în speţă, executarea nu începuse la momentul decesului debitorului, prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 398 C. proc. civ., constatând neîndeplinită procedura de înştiinţare a moştenitorilor reglementată sub pedeapsa nulităţii.
În contra sentinţei a declarat recurs intimata A.V.A.S. solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii contestaţiei la executare pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în a cărui dezvoltare arată că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 398 C. proc. civ., deoarece contestatorii nu sunt debitori A.V.A.S. iar în virtutea prevederilor art. 1746, 1790 C. civ. a executat ipoteca şi nu pe dobânditorii contestatori.
În recurs a formulat cerere de intervenţie accesorie SC P.I. SRL, cumpărătoarea apartamentului ipotecat, cerere admisă în principiu la termenul din 24 iunie 2008.
Intimaţii contestatori: V.C.D., V.E., V.I. şi V.A. au depus întâmpinare la dosar prin care au solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală a hotărârii atacate.
Recursul nu este fondat.
Art. 398 C. proc. civ. este plasat în cap. I intitulat „Dispoziţii generale” din Cartea a V-a codului „Despre executarea silită”, secţiunea a V-a „Executarea contra moştenitorilor”. Reglementarea pe care o cuprinde textul art. 398 C. proc. civ. are deci valoare de principiu, de normă generală şi ea este aplicabilă oricărui gen de executare silită: mobiliară sau imobiliară.
Imobilul urmărit silit, cazul imobilului ipotecat, se valorifică prin vânzare la licitaţie publică şi procedura acesteia este strict reglementată de codul de procedură civilă iar în cazul în speţă de O.U.G. nr. 51/1998, art. 71 - 78, ale cărei prevederi se completează cu dispoziţiile codului de procedură civilă.
Este adevărat că ipoteca dă dreptul creditorului să urmărească bunul imobil în mâna oricui s-ar afla dar această urmărire, respectiv executare, ca să fie valabilă, trebuie să se facă cu îndeplinirea formalităţilor prevăzute de lege, respectarea procedurii fiind o garanţie împotriva eventualelor abuzuri.
Art. 398 C. proc. civ. reglementează procedura executării moştenitorilor debitorului decedat şi ea se aplică şi în cazul în speţă când garantul imobiliar a decedat, textul de lege fiind de generală aplicare în materia executării silite.
Înalta Curte nu poate primi deci critica recurentei în sensul că textul art. 398 referă numai la decesul debitorului principal, nu şi la cel al garantului, aceasta şi pentru faptul că art. 38 din O.U.G. nr. 51/1998, include în categoria debitorilor, la lit. c), persoanele fizice sau juridice care au constituit garanţii pentru restituirea creditului.
Cum nerespectarea procedurii de înştiinţare a moştenitorilor debitorului, este prevăzută de art. 398 C. proc. civ. sub sancţiunea nulităţii, soluţia instanţei de fond de admitere a contestaţiei la executare este legală.
Aşa fiind, faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge recursul declarat de intimată şi cererea de intervenţie accesorie ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de recurenta A.V.A.S. Bucureşti şi de intervenienta SC P.I. SRL Gorj împotriva sentinţei comerciale nr. 298 din 13 decembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2651/2008. Comercial. Procedură... | ICCJ. Decizia nr. 2653/2008. Comercial. Reziliere contract.... → |
|---|
