ICCJ. Decizia nr. 2657/2008. Comercial. Nulitate societate. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2657/2008
Dosar nr. 1432/62/2006
Şedinţa publică de la 1 octombrie 2008
Asupra recursurilor de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC P.P.P.B. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC P.P.M. SA să se constate: nulitatea actului juridic de subscriere la constituirea societăţii comerciale pârâte a aportului reclamantei, reprezentat de Complex de agrement F. şi Complex hotelier P.M., alcătuit din teren şi clădirile aferente şi nulitatea parţială a actului constitutiv al societăţii pârâte, în privinţa aportului reclamantei, reprezentat de Complex de agrement F. şi Complex hotelier P.M., cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Braşov,. secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 2523 dinb 12 iunie 2007 a respins acţiunea şi a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de SC P. SA în interesul pârâtei.
Împotriva sentinţei au declarat apel reclamanta şi SC B.I.L. SA.
Prin Decizia nr. 232/Ap din 20 decembrie 2007, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a admis apelurile, a desfiinţat hotărârea şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut cu privire la cererea principală că instanţa de fond nu s-a pronunţat pe fondul cererii de chemare în judecată, cauza nulităţii fiind lipsa consimţământului, în temeiul juridic art. 942 şi art. 948 C. civ., limite în care trebuia să se pronunţe, anularea Hotărârilor A.G.A. din 21 iulie 2001 neconstituind în fine temeiul de nulitate, ci doar argumentul adus în susţinerea afirmaţiei referitoare la lipsa consimţământului, ceea ce atrage incidenţa art. 297 C. proc. civ.
Cu privire la cererea de intervenţie instanţa de fond a respins-o în principiu fără a motiva clar faţă de condiţiile cerute de art. 49 - 50 C. proc. civ. dacă aceasta întruneşte condiţiile încât greşit a fost respinsă în principiu astfel ca şi sub acest aspect se impune trimiterea cauzei spre rejudecarea pe fond a cererii.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs pârâta şi intervenienta în interes alăturat acesteia - SC P. SA Braşov, în termenul legal, ambele invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Au susţinut, în esenţă, în ceea ce priveşte aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., că nu sunt îndeplinite cerinţele acestui text de lege, hotărârea primei instanţe fiind pronunţată ca urmare a analizării pe fond a pricinii, iar în privinţa cererii de intervenţie motivarea este contradictorie şi nelegală raportat la dispoziţiile art. 49 C. civ., deoarece pentru ca cererea de intervenţie să fie admisibilă era necesar ca SC B.I.L. SA să formuleze o pretenţie proprie, în contradictoriu cu celelalte părţi, ceea ce nu este cazul şi să justifice un interes actual, ceea ce, de asemenea, nu este îndeplinit de vreme ce societatea în care aceasta are calitatea de acţionar a promovat ea însăşi acţiunea în constatarea nulităţii.
Intimata - reclamantă şi intimata - intervenientă SC B.I.L. SA au depus concluzii scrise prin care au solicitat respingerea ambelor recursuri.
Analizând recursurile prin prisma motivelor de fapt şi de drept invocate se găsesc fondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 297 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe.
Pentru a fi posibilă desfiinţarea hotărârii în prima ipoteză trebuie, deci, ca instanţa să nu fi cercetat fondul adică să se fi pronunţat în temeiul unei excepţii procesuale, să fi omis a se pronunţa asupra unei cereri ori să se fi pronunţat asupra altceva decât s-a cerut.
Observând hotărârea instanţei de fond rezultă că aceasta a analizat fondul prin raportare la cererea introductivă de instanţă considerându-se evident investită cu constatarea nulităţii celor două acte juridice de subscriere şi de constituire a SC P.P.M. SA pentru lipsa consimţământului, condiţie esenţială prevăzută de art. 948 C. civ., faţă de efectele ex tunc ale constatării nulităţii hotărârii adunării generale a acţionarilor SC P.B. SA din 27 iulie 2001 prin care s-a hotărât constituirea societăţilor comerciale cu capital privat prin aportarea de către societatea comercială a unor active la constituirea societăţilor nou înfiinţate, între care şi cea în cauză. În acest sens se observă că partea şi-a fundamentat toate criticile invocate la pct. 6 - 8 din acţiune pe principiul nulităţilor subsecvente.
În acest cadru procesual cu privire la obiectul investirii, motivarea instanţei de fond chiar dacă sintetică fără referire expresă la art. 942 şi 948 C. civ., în sensul incidenţei unor excepţii de la aplicarea principiului „resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis” înseamnă, deci, o analiză pe fond a îndeplinirii condiţiilor pentru a putea constata nulitatea absolută pentru lipsa consimţământului în condiţiile invocate şi nu doar un argument adus în susţinerea afirmaţiei referitoare la lipsa consimţământului, cum reţine instanţa de apel.
Aşa fiind, este nelegală soluţia instanţei de apel de trimitere a cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, cerinţele prevăzute de art. 297 alin. (1) C. proc. civ. arătate mai sus nefiind îndeplinite.
Prin urmare, instanţa de apel trebuia să analizeze motivele de apel care vizau fondul cererii introductive de instanţă ceea ce nu a făcut încât se impune casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului formulat de pârâtă.
Cât priveşte apelul intervenientei SC B.I.L. SA, de asemenea, instanţa de apel a analizat legalitatea cererii din perspectiva îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate în principiu dar motivarea este contradictorie din punctul de vedere al calificării cererii părţii raportat la aceste condiţii de admisibilitate, ceea ce face imposibilă verificarea legalităţii hotărârii şi atrage aceeaşi soluţie, în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Văzând şi art. 312 alin. (5) C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de pârâta SC P.P.M. SA Bucureşti şi de intervenienta SC P. SA Braşov împotriva Deciziei nr. 232/Ap din 20 decembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia comercială.
Casează decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelurilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2654/2008. Comercial. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 2658/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
