ICCJ. Decizia nr. 2658/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2658/2008
Dosar nr. 2102/121/2006
Şedinţa publică de la 1 octombrie 2008
Asupra recursurilor de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 985, pronunţată la data de 25 aprilie 2007, secţia comercială, maritimă şi fluvială, a Tribunalului Galaţi a respins, ca nefondată, cererea în pretenţii formulată de reclamanta SC A. SA Berheci, în contradictoriu cu pârâtele SC A.G.W.S. SA Bucureşti şi M.A.P.D.R.
Spre a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în principal, că zona pentru care s-a constatat seceta prelungită nu a fost declarată în stare de calamitate naturală prin hotărâre de guvern, condiţie necesară pentru acordarea despăgubirilor solicitate de reclamantă, conform art. 14 din Legea nr. 381/2002, precum şi faptul că seceta nu este inclusă ca eveniment asigurat, risc standard, conform poliţei de asigurare încheiate cu societatea de asigurare.
Apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului, motivat pe greşita interpretare a probelor şi a Legii nr. 381/2002, a fost respins, ca nefondat, de secţia comercială, maritimă şi fluvială, a Curţii de Apel Galaţi, prin Decizia nr. 83/A, pronunţată la data de 5 octombrie 2007.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond, printr-o temeinică şi legală administrare a probelor şi interpretare a dispoziţiilor Legii nr. 381/2002 şi celor ale art. 969 C. civ., a pronunţat o soluţie corectă, având în vedere că seceta prelungită nu se regăseşte între riscurile asigurare, menţionate, expres, în poliţia de asigurare, iar condiţia prevăzută de art. 14 din Legea nr. 381/2002 nu este îndeplinită în speţă, întrucât prin H.G. nr. 1455/2003 şi H.G. nr. 1037/2004 emise de Guvernul României, Zona Galaţiului nu a fost declarată calamitată.
Împotriva menţionatei decizii au formulat recurs atât apelanta - reclamantă cât şi intimata - pârâtă SC A.G.W.S. SA Bucureşti.
Recurenta - reclamantă a invocat în susţinerea cererii sale de recurs motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi pct. 9, solicitând modificarea, în tot, a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului formulat împotriva sentinţei tribunalului şi, în consecinţă, admiterea acţiunii cu obligarea pârâtelor, în solidar, la plata despăgubirilor cuvenite, cu motivarea, în rezumat, că instanţa de apel a interpretat greşit, atât contractul de asigurare, cu referire la riscurile asigurării, nereţinând ca risc asigurat seceta prelungită şi excesivă prevăzută de Legea nr. 381/2002, cât şi dispoziţiile acestei legi.
Recurenta - pârâtă SC A.G.W.S. SA a criticat neacordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat în cuantumul solicitat şi dovedit de 10.000 lei, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9, pentru greşita aplicare a art. 274 alin. (3) C. proc. civ. şi încălcarea dispoziţiilor art. 132, art. 133 din statutul profesiei de avocat şi a solicitat modificarea, în parte, a deciziei atacate doar cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligată apelanta - reclamantă.
Prin întâmpinările formulate, în cauză, SC O.V.I.G. SA, succesoare a SC A.V.I.G. SA şi M.A.P.D.R. au solicitat respingerea recursului formulat de apelanta - reclamantă, apreciind ca fiind neîntemeiate criticile aduse deciziei instanţei de apel, considerată legală şi temeinică.
Recursurile sunt nefondate.
Astfel, cu referire la recursul reclamantei, este de observat că în condiţiile de asigurare sunt prevăzute expres riscurile ce se asigură, conform obligaţiei legale impusă de art. 10 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, iar seceta prelungită, evenimentul care a produs distrugerea culturii de floarea - soarelui aparţinând recurentei - reclamante, pentru care aceasta solicită despăgubiri, nu se regăseşte între riscurile asigurate prin poliţa de asigurare din 26 mai 2003, în litigiu, cum corect a reţinut instanţa de apel, aşa încât critica vizând motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nu se justifică, menţionarea Legii nr. 381/2002 în cuprinsul acestui act juridic nefiind de natură a adăuga alte riscuri asigurate decât cele convenite prin acesta în termeni clari, neechivoci - din interpretarea cap. IV pct. 1 parag. ultim rezultând, pe de o parte, că pentru suprafaţa de culturi ce intră sub incidenţa prezentei legi nu se pot asigura decât riscuri standard, iar, pe de altă parte, că pentru situaţiile în care se pot asigura riscuri opţionale, condiţiile generale sunt completate cu condiţii speciale pentru fiecare risc în parte, ceea ce în speţă nu s-a întâmplat.
Cum Legea nr. 381/2002 prevede o procedură specială, atât în ce priveşte declararea stării de calamitate prin H.G., cât şi în ce priveşte încasarea despăgubirilor pretinse pentru calamităţile produse şi cum instanţa de apel a reţinut, cu justeţe, din această perspectivă, neîndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 14, nu se poate reţine greşita interpretare a dispoziţiilor acestui act normativ - de altfel, neprecizate - astfel că nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 nu-şi găseşte aplicare în speţă.
În ce priveşte recursul intimatei - pârâte se observă că prin micşorarea onorariului avocatului acestei părţi, instanţa de apel, şi-a exercitat dreptul prevăzut de art. 274 (alin. 3) C. proc. civ., fără a încălca, prin aceasta, dispoziţiile din Statutul profesiei de avocat, evocate de recurenta - pârâtă, iar aprecierea asupra cuantumului onorariilor avocaţilor, făcută în baza precitatului text procedural, constituie o chestiune de fapt ce excede controlului casaţiei, aspecte ce înlătură incidenţa motivului invocat, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de reclamanta SC A.B. SA Gohor şi de pârâta SC A.G.W.S. SA Bucureşti împotriva Deciziei nr. 83/A din 5 octombrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2657/2008. Comercial. Nulitate societate.... | ICCJ. Decizia nr. 2660/2008. Comercial. Rezoluţiune contract.... → |
|---|
