ICCJ. Decizia nr. 2769/2008. Comercial. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2769/2008
Dosar nr. 2848/97/2006
Şedinţa publică de la 8 octombrie 2008
Asupra cererii de recurs de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată că, prin sentinţa nr. 4549/CA/2006 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. 2848/97/2006, a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de reclamantul F.M. împotriva pârâţilor M.S., O.R., SC V. SRL şi O.R.C. de pe lângă Tribunalul Hunedoara, s-a constatat că reclamantul a demisionat din funcţia de administrator al SC V. SRL, a fost respinsă în rest acţiunea reclamanţilor şi obligat reclamantul la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli de judecată
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamantul F.M. împreună cu pârâţii M.S. şi O. au constituit SC V. SRL în data de 24 februarie 2005. Fiecare dintre cei trei aveau calitatea de asociat, participând la constituirea capitalului social cu câte 50 părţi sociale nominative egale şi calitatea de administrator. Din procesul verbal încheiat la 22 mai 2006 cu ocazia constituirii A.G.A. SC V. SRL rezultă că reclamantul F.M. şi-a dat demisia din funcţia de administrator în conformitate cu cererea sa de demisie din 07 aprilie 2006 şi că a pus la dispoziţia celorlalţi doi asociaţi părţile sociale încă din 01 septembrie 2005, fără nici o pretenţie, urmând să se retragă din societate.
Ceilalţi doi asociaţi au fost reprezentaţi la A.G.A., SC V. SRL prin mandatarul V.C., care urma să aducă la cunoştinţa celor doi asociaţi decizia reclamantului, iar aceştia trebuiau să-şi exercite votul prin corespondenţă potrivit art. 17 din actul constitutiv şi Legea nr. 3l/1990.
În data de 29 mai 2006, V.C., mandatarul celor doi pârâţi asociaţi, a predat reclamantului votul exprimat în scris prin corespondenţă.
Cei doi asociaţi nu au fost de acord ca reclamantul să le cesioneze lor, părţile sociale.
Asociaţii pârâţi nu se opun a se lua act de demisia reclamantului din funcţia de administrator, dar nu sunt de acord cu descărcarea acestuia de gestiune pentru că s-au constatat unele nereguli în modul de administrare întreprins de reclamant, fapt pentru care au formulat şi denunţ penal.
În A.G.A. din 01 septembrie 2005 reclamantul a pus la dispoziţia celorlalţi doi asociaţi cotele sale sociale din capitalul social al SC V. SRL ca ulterior să revină asupra deciziei şi să fie dispus a cesiona părţile sale sociale.
Cei doi asociaţi pârâţi au fost de acord cu această cesionare, cu condiţia ca reclamantul să restituie pârâtei M.S. suma de 49.000 Euro, ceea ce s-a şi consemnat în înscrisul privat autentificat la 02 septembrie 2005 de către notarul public R.F.V.
Suma de 49.000 Euro urma să fie restituită pârâtei M.S. în tranşe până la 30 noiembrie 2006, aceasta fiind o condiţie definitorie pentru a se efectua cesiunea părţilor sociale către acesta.
Reclamantul nu a restituit pârâtei suma de 49.000 Euro, astfel că cesionarea de părţi sociale nu se putea realiza, nefiind îndeplinită condiţia prevăzută în scris.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul F.M. solicitând schimbarea în parte a acesteia, în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată în ambele instanţe.
Prin deciziei comerciale nr. 16/ A din 1 iunie2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, apelul a fost respins ca nefondat.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de control judiciar a avut în vedere următoarele considerente:
Critica reclamantului privind nereţinerea de către tribunal a hotărârii A.G.A. din 01 septembrie 2005 este nefondată, în condiţiile în care aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, reclamantul sub semnătură a revenit asupra deciziei de cesionare a părţilor sociale şi a propus cesionarea către acesta a părţilor sociale ale celorlalţi doi asociaţi.
Reclamantul nu a restituit pârâtei S.M. suma de 49.000 Euro aşa cum s-a obligat prin actul intitulat „înscris privat”, astfel că cesiunea părţilor sociale nu s-a realizat conform art. 4, care stipulează că transferul va avea loc la restituirea integrală a finanţării acordată în favoarea societăţii" .
Nici susţinerea reclamantului privind nelegalitatea sentinţei sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată nu a fost însuşită de instanţa de apel faţă de poziţia pârâţilor care nu s-au opus admiterii primului capăt de cerere, fiind aplicabile dispoziţiile art. 275 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul care a invocat prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul a susţinut, în esenţă, următoarele:
Cele două instanţe de judecată, în mod greşit, resping acţiunea în constatarea cesiunii intervenite în data de 01 septembrie 2005 pentru motivul că, în data de 02 septembrie 2005, a fost încheiat un înscris privat.
Recurentul consideră că, cele două instanţe de judecată ar fi trebuit să analizeze toate aceste aspecte, să înlăture înscrisul privat depus în probaţiune de către pârâţi ca neavând legătură cu cauza dedusă judecăţii, să dea eficienţă hotărârii adoptate de către asociaţi în data de 1 septembrie 2005, în conformitate cu prevederile legale româneşti, fiind vorba despre o persoană juridică română.
Recurentul consideră că nu are nici o relevanţă în cauză înscrisul privat întocmit în data de 02 septembrie 2005 în faţa notarului public prin legalizare de semnătură şi că s-a reţinut, în mod greşit, faptul că urmare întocmirii înscrisului privat din data de 02 septembrie 2005 hotărârea A.G.A. adoptată în data de 01 septembrie 2005 a devenit ineficientă.
În ceea ce priveşte motivul de recurs invocat în temeiul art. 304, pct. 9 C. proc. civ., recurentul consideră că, neîndeplinind aceste formalităţi, din culpa proprie a celor doi asociaţi, aceştia nu se pot prevala de propria culpă pentru a putea obţine respingerea acţiunii. El consideră că s-a reţinut, în mod greşit, faptul că urmare întocmirii înscrisului privat din data de 02 septembrie 2005 hotărârea A.G.A. adoptată în data de 01 septembrie 2005 a devenit ineficientă
Hotărârea instanţei de fond şi instanţei de apel sunt nelegale, în opinia recurentului, şi sub aspectul respingerii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată şi admiterea cererii pârâţilor de rang 1 şi II privind acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 lei la fond şi 5.000 lei în apel.
Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Cât priveşte motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se observă că argumentele invocate de recurent nu se pot circumscrie acestui temei de drept, hotărârea atacată fiind temeinic motivată, motivele acesteia nefiind nici contradictorii şi nici străine de natura pricinii.
În mod nefondat a fost invocat şi motivul prevăzut de art. 304 pct. 8, instanţele de fond şi de apel făcând o corectă interpretare a actului juridic dedus judecăţii, nealterând în niciun fel natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia. De altfel, criticile recurentului nici nu se circumscriu acestui temei de drept.
Hotărârea atacată este la adăpost şi de criticile circumscrise de recurent motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., decizia nefiind dată cu încălcarea ori greşita aplicare a legii.
Recurentul invocă faptul că cele două hotărâri judecătoreşti au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, fără a indica care anume text de lege a fost încălcat.
Modificarea sau casarea unei hotărâri judecătoreşti se poate cere numai pentru motive de nelegalitate şi nu pentru motive de netemeinicie iar din dezvoltarea motivelor de recurs nu rezultă motivele prevăzute de art. 304, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul invocă şi motive pe fondul cauzei, deşi, în speţă, nu sunt aplicabile prevederile art. 3041 C. proc. civ., astfel că acestea nu vor mai fi analizate de Înalta Curte.
Instanţele de judecată au reţinut, în mod temeinic şi legal că, fiind în culpă procesuală, recurentul reclamant trebuie obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste considerente, conform art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de reclamantul F.M. împotriva deciziei comerciale nr. 16/ A din 1 iunie2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul F.M. împotriva deciziei comerciale nr. 16/ A din 1 iunie2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 8 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2768/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2770/2008. Comercial. Contestaţie la... → |
|---|
