ICCJ. Decizia nr. 2721/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2721/2008
Dosar nr. 1874/118/2007
Şedinţa publică de la 3 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă pe rolul judecătoriei Constanţa reclamanta SC R.E.C. SRL prin lichidator C.I. IPURL a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta A.L. SRL la restituirea firmei luminoase M. cu lungimea de 16,87 m şi lăţimea de 0,50 m, în componenţa căreia intră şi panoul luminos „materiale de construcţii” integrală şi în stare de funcţionare, iar în măsura în care bunul nu mai poate fi restituit în natură să fie obligată pârâta la plata sumei de 7492,34 lei reprezentând contravaloarea firmei luminoase şi cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 11324 din 6 decembrie 2006, Judecătoria Constanţa a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa.
Tribunalul Constanţa a invocat din oficiu excepţia de inadmisibilitate a acţiunii şi prin sentinţa civilă nr. 2236/ COM din 19 aprilie 2007 a respins acţiunea reclamantei ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că în cauză fapta ilicită imputată pârâtei A.L. SRL se concretizează într-o încălcare a contractului de prestări servicii nr. 31/2003, conţinutul contractului urmând a fi înţeles în sens larg, nu numai cu luarea în considerare a clauzelor expres prevăzute, dar şi a urmărilor pe care achitarea, obiceiul sau legea le dau obligaţiilor, după natura lor.
Reclamanta SC R.E.C. SRL pentru recuperarea prejudiciului izvorât din neexecutarea unui contract nu avea deschisă calea acţiunii civile delictuale, ci doar pe aceea a acţiunii în răspundere contractuală.
Împotriva sentinţei civile nr. 2236/ COM din 19 aprilie 2007 a Tribunalului Constanţa a declarat apel reclamanta SC R.E.C. SRL prin lichidator C.I. IPURL Constanţa criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin decizia civilă nr. 248/ COM din 21 noiembrie 2007, a respins apelul, ca nefondat, constatând că în mod corect tribunalul a reţinut că nu este admisibilă antrenarea răspunderii civile delictuale în condiţiile în care fapta imputată pârâtei, nepredarea firmei luminoase îşi are izvorul în contract, ambele părţi susţinând că nu s-au executat prestaţiile conform clauzelor contractuale care reprezintă legea părţilor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC R.E.C. SRL prin lichidator C.I. IPURL Constanţa, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
În argumentarea recursului său reclamanta a susţinut că prin prisma dispoziţiilor art. 970 alin. (2) C. civ., instanţa de fond a dat o interpretare mult prea largă efectelor contractului nr. 31/2003 extinzând în mod nejustificat sfera efectelor acestuia. Pe cale de consecinţă, în mod eronat instanţa a ajuns la concluzia că în speţă ar fi vorba de răspundere civilă contractuală şi nu de răspundere civilă delictuală. În opinia reclamantei faptele pârâtei exced sferei contractuale şi întră sub incidenţa răspunderii civile delictuale, solicitând în esenţă admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
La termenul de astăzi Înalta Curte, în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare excepţia necompetenţei materiale a tribunalului şi a Curţii de apel în soluţionarea cauzei, excepţie ce urmează a fi analizată cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ.
Potrivit art. 4 C. com., în afara faptelor de comerţ, enumerate în art. 3 C. com., se socotesc ca fapte de comerţ celelalte contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însăşi actul respectiv.
În speţă, litigiul de faţă este de natură comercială care derivă din obiectul cererii dedusă judecăţii.
De asemenea, se va reţine şi caracterul evaluabil în bani întrucât s-a solicitat de reclamantă plata sumei de 7.492,34 lei. Cum această acţiune pune în discuţie o valoare mai mică de 100.000 lei ce decurge din raporturi juridice de natură comercială ce implică acte şi fapte de natură comercială astfel cum sunt definite de art. 4 C. com., iar titularii dreptului pretins au înţeles să se comporte ca subiecte de drept comercial, Înalta Curte stabileşte că acţiunea de faţă are caracterul unei acţiuni comerciale evaluabilă în bani iar competentă să soluţioneze litigiul în primă instanţă, este Judecătoria.
În sprijinul considerentelor de mai sus sunt dispoziţiile art. 2 lit. a) C. proc. civ., care stabilesc că tribunalul judecă în primă instanţă numai procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei precum şi procesele în materie comercial al căror obiect nu este evaluabil în bani. Aceste dispoziţii vor fi raportate la art. 2821 C. proc. civ., care se referă la judecata în materie comercială a litigiilor de până la un miliard lei cât şi la art. 1 pct. 1 C. proc. civ., care stabileşte competenţa judecătoriei.
În acest context în mod greşit a fost soluţionat litigiul în primă instanţă de tribunal, astfel că ţinând seama de suma solicitată prin acţiune, dosarul va fi trimis Judecătoriei Constanţa, spre competentă soluţionare.
În consecinţă, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei materiale cu consecinţa admiterii recursului în conformitate cu dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., coroborat cu art. 304 pct. 3 C. proc. civ. şi art. 306 alin. (2) C. proc. civ. şi va casa atât decizia din apel cât şi sentinţa de fond, cauza urmând a fi trimisă spre competentă soluţionare judecătoriei.
În atare situaţie, motivele invocate de recurentă care vizează fondul nu mai pot fi analizate ele urmând a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale.
Admite recursul declarat de reclamanta SC R.E.C. SRL prin lichidator C.I. IPURL Constanţa, împotriva deciziei civile nr. 248/ COM din 21 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează decizia recurată şi sentinţa civilă nr. 2236/ COM din 19 aprilie 2007 a Tribunalului Constanţa, secţia comercială şi trimite cauza spre competentă soluţionare Judecătoriei Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2560/2008. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 2764/2008. Comercial. Contestaţie la... → |
|---|
