ICCJ. Decizia nr. 2784/2008. Comercial. întoarcerea executării silite. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2784/2008
Dosar nr. 790/1/2005
Şedinţa publică de la 8 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 896/COM/2004 Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC B.S.S. SRL Constanţa în contradictoriu cu pârâta SC R.E. SRL Suceava, a constatat nulitatea absolută parţială a contractului încheiat între părţi, respectiv clauza privind obligaţiile clientului inserată în contractul încheiat în limba engleză, înregistrat din 5 august 2002, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Constanţa, în soluţionarea cererii având ca obiect întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare formulată în temeiul art. 4041 C. proc. civ. şi a disjuns acest capăt de cerere pe care l-a declinat spre competentă soluţionare Judecătoriei Constanţa.
Pentru a pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că a rezultat din actele şi înscrisurile dosarului voinţa reală a părţilor privind constituirea scrisorii de garanţie bancară în scopul asigurării executării întocmai a obligaţiilor stipulate în contractul de colaborare încheiat la data de 24 iulie 2002, respectiv efectuarea plăţilor la timp şi acoperirea eventualului risc al anulării comenzii fără o înştiinţare prealabilă.
Cu privire la al doilea capăt de cerere instanţa a reţinut că întoarcerea executării silite este de competenţa instanţei de executare respectiv Judecătoria Constanţa.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta SC R.E. SRL Suceava care a criticat-o pentru netemeinicie şi nelegalitate şi a arătat că în mod eronat prima instanţă a luat în considerare şi s-a pronunţat asupra contractului încheiat în limba engleză, deoarece între părţi nu s-a încheiat decât un singur contract, în limba română.
S-a mai arătat că instanţa de fond a fost indusă în eroare cu privire la existenţa erorii obstacol invocată de reclamantă, iar contractul în limba engleză nu a fost înregistrat fiind tradus numai pentru informarea patronului cetăţean englez.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, prin decizia civilă nr. 266/COM din 16 septembrie 2004 a respins ca nefondat apelul pârâtei, obligând-o la 500 000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut în esenţă că nu are nici un efect asupra contractului de colaborare încheiat în limba română, constatarea nulităţii clauzei menţionată, deoarece contractul este recunoscut, semnat de părţi şi pe el se întemeiază scrisoarea de garanţie.
Aşadar cauza de faţă nu priveşte valabilitatea scrisorii de garanţie şi nici legalitatea executării acesteia, ci doar se limitează la constatarea nulităţii unei clauze inserată în contractul în limba engleză, fără consimţământul părţii.
Împotriva deciziei, în termen legal, pârâta SC R.E. SRL Suceava a declarat recurs, solicitând admiterea recursului şi modificarea hotărârii.
Prin motivele de recurs invocate recurenta-pârâtă formulează critici de ordin procedural cât şi asupra fondului.
Printr-o primă critică recurenta arată că instanţa de fond cât şi de apel nu a considerat necesară o traducere autorizată a contractului în limba engleză sau cel puţin a clauzei invocată şi pentru care s-a cerut nulitatea, astfel în mod vădit părtinitor a trecut la judecarea cauzei fără a avea certitudinea traducerii textului din limba engleză în limba română.
Recurenta mai arată că după declararea apelului şi înainte de primul termen de judecată a formulat în temeiul art. 244 alin. (2) C. proc. civ. o cerere de suspendare a cauzei motivat de faptul că s-a formulat o plângere penală care a făcut obiectul Dosarului nr. 7018/10/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, iar instanţa de apel încălcând dispoziţiile art. 2441 alin. (1) C. proc. civ. a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 242(1) pct. 2 C. proc. civ.
Recurenta arată că se impunea pronunţarea unei încheieri ce ar fi putut fi atacată cu recurs, deci consideră că au fost privaţi de exercitarea unei căi de atac asupra cererii formulate şi deci instanţa de apel a încălcat dispoziţii procedurale.
Mai arată recurenta că în apel nu a putut formula şi administra probe noi deşi art. 292 alin. (2) coroborat cu art. 292 alin. (1) C. proc. civ. permite acest lucru.
Cu privire la fondul cauzei, recurenta arată că executarea garanţiei bancare îi întăreşte convingerea că intimata-reclamantă a avut pe tot parcursul executării contractului de vânzare-cumpărare reprezentarea corectă asupra clauzei sancţionatoare şi că în cazul nerespectării acesteia, va suporta consecinţele.
În drept pârâta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii recursului şi pe fond a solicitat respingerea ca nefondat.
Cu privire la excepţia tardivităţii recursului invocată de intimata-reclamantă, Înalta Curte a reţinut că decizia atacată a fost comunicată pârâtei la data de 16 octombrie 2004 iar cum recursul a fost depus la oficiul poştal la data de 1 noiembrie 2004 (fila 18 recurs), rezultă că a fost declarat în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ., aşa încât excepţia va fi respinsă.
Pe fond, recursul declarat de pârâtă nu este fondat şi va fi respins pentru următoarele considerente.
Analizând prima critică formulată de recurentă ce priveşte oportunitatea solicitării de către instanţe a unei traduceri autorizate a contractului în limba engleză sau numai a clauzei invocată, instanţa constată că nu este fondată, în condiţiile în care la baza derulării relaţiilor contractuale dintre părţi a stat contractul în limba română, care de fapt a reprezentat voinţa părţilor. Cu toate acestea la executarea scrisorii de garanţie bancară a fost anexat numai contractul în limba engleză, în condiţiile în care pârâta a susţinut că acel contract a fost necesar numai pentru a fi prezentat partenerului străin al societăţii, cetăţean englez.
Critica formulată cu privire la faptul că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile imperative ale art. 2441 alin. (1) C. proc. civ. nu poate fi primită întrucât din textul articolului rezultă că „instanţa poate suspenda” aşa încât în mod legal instanţa a apreciat că nu se impunea suspendarea judecăţii cauzei.
Şi ultima critică invocată de pârâtă prin recurs, nu este fondată, având în vedere faptul că prezenta cauză nu priveşte valabilitatea scrisorii de garanţie, ci faptul că acesteia i s-a ataşat contractul încheiat în limba engleză, contract ce prezenta o clauză diferită de aceea cuprinsă în contractul în limba română.
În concluzie, hotărârea recurată fiind legală, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia tardivităţii recursului invocată de intimata-reclamantă.
Respinge recursul declarat de pârâta SC R.E. SRL Suceava împotriva deciziei civile nr. 266/COM din 16 septembrie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2954/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2833/2008. Comercial. Reziliere contract.... → |
|---|
