ICCJ. Decizia nr. 2952/2008. Comercial. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2952/2008
Dosar nr. 2740/100/2007
Şedinţa publică de la 17 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC U. SA a solicitat, în contradictoriu, cu pârâţii Societatea de Investiţii SC F.B.C. SA Arad, S.M.A. şi Z.D.M., constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune de acţiuni nr. 256 din 4 martie 2004 şi a contractului de vânzare cumpărare de acţiuni din 28 aprilie 2004.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că SC U. SA Baia Mare, la data constituirii, în anul 1999, avea un capital social de 1.514.725.000 lei reprezentând 60.589 acţiuni nominative, fiecare având valoare nominală de 25.000 lei (vechi).
- F.P.S. - acţionar majoritar avea un număr de 42412 acţiuni, reprezentând 70% din capitalul social;
- S.I.F.B. Crişana - acţionar, avea un număr de 18177 acţiuni, reprezentând 30% din capitalul social.
Ulterior, acţiunile deţinute de F.P.S. au fost cumpărate de A.S.U., care a devenit acţionar majoritar, conform procesului verbal din 12 iulie 2000.
În şedinţa A.G.A. din 6 iunie 2004, publicată în M. Of., SC U. SA a fost declarată societate închisă. În această situaţie, acţiunile nominative nu se puteau transmite persoanelor din afară societăţii, fără acordul acţionariatului majoritar.
La acea dată S.I.F.B. Crişana era acţionar minoritar, astfel că era obligat să se conformeze hotărârii adoptate, iar în caz contrar să o atace în justiţie.
La 3 martie 2004 acţionarul majoritar F.P.S. a făcut S.I.F.B. Crişana o ofertă de cumpărare la preţul de 45.000 lei/ acţiune, la care n-a primit nici un răspuns.
La numai o zi, a constatat că SIF şi-a cesionat acţiunile, încheind contractul nr. 256 din 4 martie 2004. Prin acest contract, pachetul de 18177 acţiuni nominative au fost vândute lui M.A.S. cu 65.000 lei/acţiuni.
Termenul de plată s-a stabilit la 20 martie 2004, fără însă a exista dovada încasării contravalorii lor.
Cât despre vânzarea acţiunilor, prima comunicare a fost făcută în ianuarie 2007, prin care SC U. SA a fost încunoștințată că au fost vândute prin contractul din 4 martie 2004 şi că, începând cu 23 martie 2004, SIF nu mai deţine acţiuni la SC U. SA.
Numai că datele nu erau corecte, deoarece prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la 28 aprilie 2004 sub nr. 2161, acţiunile au fost la rândul lor vândute de către S.M.A. lui Z.D.M., cu acelaşi preţ, ceea ce nu justifică operaţiunea.
Prin operaţiunile făcute, S.I.F.B. Crişana a fraudat acţionarul majoritar, a încălcat dispoziţiile legale care-i confereau acţionarului majoritar dreptul de preemţiune şi hotărârea A.G.A. care declara societatea închisă.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta S.I.F.B.C. Arad a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată susţinând că inexistenţa „dovezii de încasare a contravalorii acţiunilor” nu este un motiv de nulitate absolută ci de nulitate relativă, putând fi invocat doar de partea semnatară a contractului interesată şi că dovada încasării preţului nici nu priveşte pe reclamantă, S.I.F.B. Crişana făcând o singură operaţiuni, aceea de înstrăinare a acţiunilor printr-un contract de cesiune la data de 4 martie 2004.
Operaţiunea ulterioară de înstrăinare în continuare a acţiunilor constituind un alt act privat, translativ de proprietate, la care pârâta nu este parte.
Sub un alt aspect, s-a susţinut că, dacă s-ar reţine faptul, aşa cum consideră reclamanta, că prin operaţiunea efectuată, s-a fraudat acţionarul majoritar şi s-au încălcat dispoziţiile legale care-i conferea acţionarului majoritar, dreptul de preemţiune şi hotărârea A.G.A. care declară societatea închisă, cu atât mai mult reclamanta nu are calitate procesuală activă şi interes.
Promovarea unei astfel de acţiuni în instanţă, ar fi trebuit să-i aparţină acţionarului majoritar, respectiv A.S.U., persoană juridică distinctă.
La data de 10 iulie 2007 A.S.U., prin preşedintele consiliului, administrator T.V., a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune de acţiuni nr. 256 din 4 martie 2004 şi a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, autentificat din 28 aprilie 2004.
În motivarea cererii, s-a susţinut că, în urma cumpărării acţiunilor deţinute de F.P.S. la SC U. SA conform procesului verbal din 12 iulie 2000, Asociaţia Salariaţilor a devenit acţionar majoritar.
La şedinţa din 6 iunie 2004, publicată în M. Of., SC U. SA a fost declarată societate închisă. În această situaţie, acţiunile nominative nu se puteau transmite persoanelor din afară, fără acordul acţionarului majoritar.
Cu toate acestea, pârâta S.I.F.B. Crişana a cesionat parchetul de 18.177 acţiuni nominative, către pârâtul S.M.A. Cu o zi înainte de a efectua cesiunea, primise de la acţionarul majoritar o ofertă de cumpărare la care nu a răspuns pentru că în următoarea zi să vândă acţiunile în detrimentul acţionarului majoritar.
Faţă de cererea de intervenţie în interes propriu, pârâta S.I.F.B. Crişana a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ei.
Pe cale de excepţie, s-a invocat lipsa calităţii procesuale active a intervenienţilor susţinându-se că, intervenienta este terţ faţă de contractul de cesiune.
Prin sentinţa civilă nr. 3865 din 18 decembrie 2007 Tribunalul Maramureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC U. SA Baia Mare, în contradictoriu cu pârâta S.I.F.B. Crişana şi S.M.A., în ceea ce priveşte constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune de acţiuni nr. 256 din 4 martie 2004.
A admis excepţia invocată de pârâta SIF Banat - Crişana privind excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi în consecinţă, a respins acţiunea reclamantei privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare acţiuni autentificat din 28 aprilie 2004.
A respins, ca nefondată acţiunea reclamantei privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 28 aprilie 2004, formulată în contradictoriu cu pârâţii S.M.A. şi Z.D.M.
A respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta A.S.U., Baia Mare.
A obligat pe reclamantă să plătească pârâţilor S.M.A. şi Z.D.M., suma de 3.000 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorar avocat.
Apelul declarat de reclamantă a fost anulat, ca netimbrat, de Curtea de Apel Cluj prin decizia nr. 90 din 21 aprilie 2008.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta SC U. SA criticând-o pentru nelegalitate, susţinând, în esenţă, că a achitat taxa judiciară de timbru şi că dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 6 lei nu a ajuns la dosar în ziua judecării apelului respectiv la data de 21 aprilie 2008 întrucât reprezentantul legal al societăţii a fost în imposibilitate de prezentare la proces.
În consecinţă, recurenta-reclamantă, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., apreciind că nu se află în culpă procesuală, solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei (Legea nr. 146/1997 şi O.G. nr. 32/1995) rezultă că instanţa de apel în mod corect a dispus anularea apelului declarat de reclamantă ca netimbrat.
Potrivit art. 11 din Legea nr. 146/1997 şi art. 3/2 din O.G. nr. 32/1995, astfel cum au fost modificate, apelanta trebuia să achite taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar anticipat sau până la primul termen de judecată, respectiv 21 aprilie 2008 conform menţiunii de pe citaţie.
Alin. (3) din art. 20 din legea menţionată, sancţionează cu anularea cererii neîndeplinirea obligaţiei de plată a taxelor de timbru până la primul termen de judecată.
Cum apelanta - reclamantă nu s-a conformat dispoziţiilor legale şi ale instanţei de apel în mod corect i-a fost anulat apelul ca netimbrat.
Susţinerea recurentei în sensul că apărătorul ales a fost în imposibilitate obiectivă de a se prezenta în cauză, nu este de natură să o exonereze de îndeplinirea obligaţiei de plată a taxei de timbru datorată, la termenul sorocit de instanţă, distinct de faptul că, prin cererea depusă la dosarul cauzei la data de 21 aprilie 2008 (fila 31 dosar apel) apărătorul reclamantei-apelante nu solicită amânarea judecăţii pentru imposibilitate obiectivă de a se prezenta, ci susţine că a ataşat dovada plăţii taxei de timbru, susţinere care nu corespunde realităţii potrivit menţiunii făcute de serviciul registratură în sensul inexistentei dovezii de plată a taxei de timbru ataşată la cerere.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte, va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de SC U. SA şi SC A.S.U. SA Baia Mare împotriva deciziei nr. 90 din 21 aprilie 2008 a Curţii de Apel Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2950/2008. Comercial. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2954/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
