ICCJ. Decizia nr. 2954/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2954/2008
Dosar nr. 20263/3/2007
Şedinţa publică de la 17 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC R.S.T. SRL a sesizat Tribunalul Bucureşti şi a solicitat ca prin sentinţa pe care o va pronunţa să o oblige pe pârâtă la plata sumei de 376.574 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcţie efectuate conform contractului de antrepriză şi devizului de execuţie pentru imobilul situat în comuna Corbeanca. A motivat reclamanta că anterior introducerii acestei acţiuni a încercat soluţionarea litigiului pe calea somaţiei de plată însă cererea sa a fost respinsă pentru motivul că soluţionarea cauzei impunea administrarea de probe, altele decât înscrisurile depuse în dovedirea cererii adresată Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti - sesizat cu acţiunea reclamantei a luat în examinare, cu prioritate, excepţia necompetenţei generale şi a reţinut că litigiul îşi are izvorul într-un contract care are ca obiect construirea unei locuinţe în beneficiul pârâtei. Prin acest contract, încheiat la data de 23 iulie 2004, părţile au stabilit ca eventualele litigii izvorâte din neînţelegerile rezultate din executarea contractului să se rezolve pe cale amiabilă iar în cazul în care rezolvarea amiabilă nu este posibilă să se adreseze arbitrajului de pe lângă Camera de Comerţ a României. În raport de această clauză înserată în art. 20 din contractul din 23 iulie 2004 pe care tribunalul a calificat-o drept clauză compromisorie s-a făcut aplicarea art. 3433 C. proc. civ., potrivit căruia încheierea convenţiei arbitrale exclude pentru litigiul care face obiectul său competenţa instanţelor judecătoreşti.
Cu această motivare şi constatând că pârâtul a invocat excepţia necompetenţei instanţelor judecătoreşti precum şi faptul că înţelegerea arbitrală - clauza compromisorie - nu este nulă sau inoperantă, acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.
Sentinţa primei instanţe a fost confirmată de Curtea de Apel Bucureşti, care prin decizia nr. 88 din 18 februarie 2008 a respins ca nefondat apelul reclamantei SC R.S.T. SRL. Criticile evocate de apelantă în legătură cu excepţia necompetenţei generale soluţionată de tribunal au fost respinse, instanţa de apel reiterând pentru menţinerea soluţiei primei instanţe dispoziţiile art. 3432 şi 3434 C. proc. civ.
Potrivit Curţii de Apel, instanţa de judecată păstrează cauza pentru soluţionare în cazul în care pârâtul şi-a formulat apărările în fond fără rezerve întemeiate pe convenţia arbitrală, când convenţia arbitrală este nulă sau inoperantă şi, în fine, când tribunalul arbitral nu poate fi constituit. Raportând aceste prevederi la clauza compromisorie înscrisă în art. 20 din contract, soluţia instanţei de fond a fost menţinută ca legală şi temeinică.
Împotriva deciziei nr. 88 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti la data de 18 februarie 2008 a declarat recurs, reclamanta SC R.S.T. SRL cu respectarea termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
În argumentarea recursului, reclamanta a susţinut că decizia Curţii de Apel este netemeinică şi nelegală pentru că nu a analizat susţinerea sa din cererea introductivă de instanţă din care rezultă că nu şi-a întemeiat pretenţiile pe prevederile contractului de antrepriză ci pe îmbogăţirea fără justă cauză. Pronunţându-se numai pe clauza compromisorie fără analiza celui de-al doilea motiv de apel, care viza temeiul de drept, a considerat că soluţiile anterior pronunţate sunt nelegale. De asemenea a considerat că în realitate clauza din contract nu poate fi considerată compromisorie pentru a atrage competenţa arbitrajului de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României pentru că părţile au prevăzut doar o posibilitate de a se adresa arbitrajului.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. în temeiul cărora recurenta a solicitat trimiterea cauzei Tribunalului Bucureşti pentru judecarea fondului.
Recursul este nefondat.
1. Art. 304 alin. (1) C. proc. civ. prevede expres că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate indicate expres la punctele 1-9 din acelaşi articol. Se observă că aceste dispoziţii coroborate cu art. 3021 lit. c) includ nu doar obligaţia de a indica motivul de nelegalitate ci şi de a-l dezvolta prin argumente.
Din redarea succintă a motivelor de recurs rezultă cu evidenţă că recurenta nu a dezvoltat şi argumentat fiecare motiv de nelegalitate invocat aşa cum prevăd dispoziţiile procedurale menţionate.
Potrivit recurentei, susţinerile sale se întemeiază pe punctele 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ. însă nu a arătat în ce constă interpretarea greşită a actului dedus judecăţii şi nici în ce constă greşeala în aplicarea legii.
În concret, motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. se poate invoca atunci când instanţa interpretând greşit actul dedus judecăţii a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia. Analizând soluţia pronunţată în apel din perspectiva acestor prevederi se constată că instanţa de control judiciar a avut de examinat numai dacă excepţia de necompetenţă generală a instanţelor, a fost corect soluţionată în raport de dispoziţiile art. 3432, 3434 C. proc. civ. şi de izvorul obligaţiilor. Din acest punct de vedere instanţa nu trebuia să se pronunţe pe alte temeiuri decât cele care rezultau din acţiunea introductivă de instanţă în care s-a menţionat expres că se cere: „suma precizată care reprezintă contravaloarea lucrărilor de construcţie efectuate conform contractului de antrepriză şi a devizului de execuţie…”.
În ce priveşte clauza înscrisă în art. 20 din contract pe care recurenta nu o recunoaşte pentru că aceasta ar exprima doar o posibilitate de a se adresa arbitrajului, critica nu va fi reţinută întrucât din conţinutul clauzei respective rezultă că părţile au avut în vedere ca primă alternativă rezolvarea neînţelegerilor care s-ar ivi pe timpul derulării lucrării sau după definitivarea ei, pe cale amiabilă şi ca a doua alternativă calea arbitrajului dacă rezolvarea amiabilă nu a dat rezultat. Încheierea unei astfel de convenţii exclude pentru litigiul care face obiectul ei, competenţa instanţelor judecătoreşti, astfel că nu se poate reţine afirmaţia recurentei potrivit căreia clauza arbitrală exprimă doar o posibilitate de a se adresa arbitrajului.
În al doilea rând, instanţa de fond a avut în vedere şi prevederile art. 3434 C. proc. civ. întrucât în cauză una dintre părţi a invocat convenţia arbitrală înserată în contract şi, ca urmare, a procedat corect la verificarea propriei competenţe după ce a analizat şi posibilitatea de a reţine spre soluţionare procesul având în vedere pe de-o parte faptul că nu au fost formulate apărările pe fond înainte de a se invoca excepţia necompetenţei iar pe de altă parte, a constatat că nu sunt motive care să facă inoperantă clauza arbitrală sau ca tribunalul arbitral să nu se poată constitui din cauze vădit imputabile pârâtei.
În consecinţă, se va reţine faţă de cele ce preced considerând că recurenta a pus în discuţie ca „act dedus judecăţii” clauza compromisorie că s-au formulat critici neîntemeiate.
În ce priveşte motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. care vizează încălcarea sau aplicarea greşită a legii, din cuprinsul recursului nu rezultă care dispoziţii legale au fost încălcate de instanţa de apel şi care sunt argumentele ce sprijină eventualele susţineri. Prin urmare, nu se impune examinarea acestui motiv întrucât recursul nu are caracter devolutiv şi nici nu intră în obligaţia instanţei de recurs să imagineze eventualele susţineri pe care recurenta, în temeiul dispoziţiilor legale care reglementează recursul trebuia să le indice şi să le dezvolte.
În consecinţă, potrivit art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de SC R.S.T. SRL Bucureşti împotriva Deciziei nr. 88 din 18 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2952/2008. Comercial. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2784/2008. Comercial. întoarcerea executării... → |
|---|
