ICCJ. Decizia nr. 2776/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2776/2008
Dosar nr. 693/43/2007
Şedinţa publică de la 8 octombrie 2008
Deliberând asupra recursului de faţă,
Reclamanta SC P.I. SRL a solicitat stabilirea dreptului de retenţie conform art. 53 din Legea 10/2001, până la concurenţa sumei de 1.771.000.000 lei vechi asupra imobilului situat în Sighişoara, str. 1 Decembrie 1918, judeţul Mureş proprietatea pârâţilor J.E., L.E. şi H.H.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta arată că a fost locatara imobilului menţionat, în perioada 1998 - 2003, în baza contractului de închiriere nr. 17 din 7 octombrie 1998; în această perioadă a efectuat mai multe investiţii şi pentru a avea o garanţie solicită instituirea dreptului de retenţie asupra imobilului.
Tribunalul Comercial Mureş, prin sentinţa comercială nr. 588 din 23 aprilie 2007 a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamantă. A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei suma de 317.396,64 lei reprezentând despăgubiri pentru investiţiile efectuate la imobil şi a stabilit dreptul de retenţie în favoarea reclamantei până la achitarea despăgubirilor.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că îmbunătăţirile au adus un spor de valoare imobilului restituit foştilor proprietari.
Valoarea investiţiilor a fost stabilită de expertiza efectuată în cauză.
A fost aplicat în cauză art. 48 din Legea nr. 10/2001.
În apelul pârâtei, Curtea de Apel Mureş, prin decizia nr. 69 din 22 octombrie 2007 a admis acest apel şi a anulat hotărârea de fond şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Mureş.
S-a apreciat că instanţa competentă era cea civilă nu cea comercială şi în mod greşit a fost soluţionată acţiunea drept comercială când legea specială 10/2001 stabileşte o competenţă materială în favoarea instanţei civile.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că, la rândul său Curtea de Apel nu era competentă să judece apelul dacă speţa era civilă şi soluţia era să sesizeze secţia comercială a Curţii de Apel Tg. Mureş.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Este adevărat că instanţa competentă să judece apelul era secţia civilă a Curţii de Apel Tg. Mureş având în vedere dispoziţiile speciale din art. 48 al Legii nr. 10/2001 republicată însă, în speţa secţia comercială nu a soluţionat pe fond apelul ci a anulat sentinţa de fond pentru necompetenţă şi a trimis cauza la instanţa competentă, respectiv secţia civilă a Tribunalului Mureş. Când se va soluţiona competent fondul, dacă se va declara apel, acesta va fi soluţionat de secţia civilă a Curţii de Apel Tg. Mureş fiind inutilă o desfiinţare a deciziei nr. 69 din 22 octombrie 2007 a Curţii de Apel Tg. Mureş.
Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs acesta urmează a fi respins ca nefondat.
Conform dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. va fi obligată recurenta la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă reprezentând onorariu de avocat dovedit cu chitanţa depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC P.I. SRL Miercurea Ciuc împotriva deciziei nr. 69/A din 22 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la 1.500 lei cheltuieli de judecată către intimatele pârâte.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2833/2008. Comercial. Reziliere contract.... | ICCJ. Decizia nr. 2779/2008. Comercial. Acţiune în anularea... → |
|---|
