ICCJ. Decizia nr. 2846/2008. Comercial. Constatare nulitate act. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2846/2008
Dosar nr. 3264/110/2007
Şedinţa publică de la 14 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 7 aprilie 2006, reclamanta SC M.G.V.I. SRL Bucureşti a cerut, în contradictoriu cu pârâtele 1, SC F.C. SRL Bacău şi 2, SC S.S. SRL Comuna Mărgineni, constatarea nulităţii absolute a înstrăinării de către pârâta 1, către pârâta 2, conform facturii din 12 noiembrie 2005, a unor bunuri (2 cabine de uscare, dimensiuni diferite, banc redresat caroserii).
În principal reclamanta a susţinut, că bunurile au făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare încheiat cu pârâta 1 SC F.C. SRL Bacău, din 2002, cu plata în rate. Că, deşi cumpărătoarea nu şi-a onorat toate ratele, existând 7 rate neachitate, şi deci fără a deveni proprietarul bunurilor, cu rea credinţă le-a înstrăinat către pârâta 2, SC S.S. SRL, deci a vândut bunul altuia, ceea ce determină nulitatea înstrăinării.
Tribunalul Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, cu sentinţa nr. 868 din 27 octombrie 2006 a admis acţiunea astfel cum a fost formulată.
Instanţa de fond a reţinut, în principal că vânzarea intervenită între pârâte, nu îndeplineşte condiţiile art. 948 C. civ., fiind lovită de nulitate.
Apelul declarat de pârâta SC F.C. SRL Bacău împotriva sentinţei menţionate a fost respins de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, cu Decizia nr. 70 din 12 iunie 2007, apreciindu-se că în cauză s-a reţinut o corectă stabilire a situaţiei de fapt şi aplicat dispoziţiile legale.
Împotriva acestei ultime hotărâri, pârâta SC F.C. SRL Bacău a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici:
- competenţa de soluţionare revenea Comisiei de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României conform clauzei compromisorii prevăzute în contractul de vânzare cumpărare din 2002 dintre reclamanta vânzătoare şi societatea sa, în calitate de cumpărătoare, contract pe care-l invocă intimata reclamantă prin acţiune;
- reclamanta este un terţ faţă de convenţia dintre pârâte şi nu are interes în cauză, întrucât nulitatea convenţiei readuce utilajele în proprietatea recurentei nu a intimatei reclamante;
- plata utilajelor cu întârziere s-a făcut cu acceptul reclamantei, iar la 18 noiembrie 2005, a fost achitat preţul integral, astfel că de la această dată a devenit proprietarul bunurilor iar înstrăinarea acestora către SC S.S. SRL este legală, iar pactul comisoriu de gradul IV şi-a produs efectele. Greşit instanţa de apel a reţinut că plata nu a operat, în contul preţului, ci al penalităţilor, întrucât nu se datorează penalităţi, reclamanta intimată fiind de acord cu întârzierea în plată;
- greşit s-a reţinut nulitatea contractului în temeiul art. 948 C. civ., întrucât numai cumpărătoarea pârâtă SC S.S. SRL o putea invoca. Oricum, după 18 noiembrie 2005, când s-a plătit preţul integral, nulitatea nu mai putea fi invocată, întrucât a dobândit proprietatea bunurilor.
Recursul este nefondat şi urmează să fie respins întrucât:
Excepţia de necompetenţă a instanţelor comerciale în favoarea Curţii de Arbitraj este fără temei.
Soluţionarea unui litigiu comercial pe calea arbitrajului este condiţionată de existenţa unei convenţii arbitrale.
Este necontestat faptul că o atare convenţie, care se încheie în scris, sub sancţiunea nulităţii (art. 343 C. proc. civ.) nu a existat între cele două pârâte în cauză legat de vânzarea-cumpărarea bunurilor.
Faptul că în alt raport contractual, în care numai recurenta este parte, raport care nu face obiectul prezentului dosar, ar exista o clauză compromisorie, nu are nici o relevanţă asupra competenţei soluţionării litigiului de faţă, astfel că excepţia recurentei este de respins.
Este criticabilă şi de respins şi susţinerea recurentei privitoare la lipsa de interes a reclamantei în formularea acţiunii.
Aceasta întrucât, cererea reclamantei are ca obiect constatarea nulităţii absolute a unei convenţii. Vocaţia de a solicita desfiinţarea convenţiei lovită de o nulitate absolută aparţine nu numai părţilor ci şi terţilor legitimi interesaţi. Or, reclamanta este direct interesată în constatarea nulităţii, faţă de faptul că recurenta pârâtă a înstrăinat bunurile proprietatea sa, astfel că, întemeiat, instanţa a reţinut lipsa unui element esenţial de validitate a actului juridic prevăzut de art. 948 C. civ., obiectul raportului juridic.
Or, în cauză, recurenta a vândut pârâtei SC S.S. SRL, bunuri ce nu erau proprietatea sa.
Aceste bunuri erau în posesia recurentei, urmare unui contract de vânzare cumpărare încheiat cu reclamanta, cu plata preţului în rate, şi cum ratele nu au fost integral achitate, conform clauzelor acelui contract nu a devenit proprietara bunurilor.
Nu poate fi reţinută ca producătoare de efecte juridice, data achitării bunurilor, întrucât executarea contractului dintre recurentă şi reclamantă nu face obiectul cauzei pentru a se analiza cu ce titlu s-a făcut plata din 18 noiembrie 2005.
Dar, ceea ce este esenţial este faptul că recurenta nu a făcut dovada înstrăinării bunurilor proprietatea sa şi aceasta s-a reţinut prin sentinţa Tribunalului Bacău nr. 135 din 7 aprilie 2006 (Dosar nr. 495/2006, ataşat cauzei) prin care s-a respins cererea acesteia de obligare a SC S.S. SRL la plata preţului bunurilor.
Astfel, hotărârea atacată fiind legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. recurenta urmează să fie obligată la plata sumei de 3.000 lei în favoarea intimatei reclamante, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs (onorariu de avocat conform chitanţei depuse, fila 63 din dosar).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC F.C. SRL Bacău împotriva Deciziei nr. 70 din 12 iunie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios-administrativ şi fiscal.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei SC V.I. SRL Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2845/2008. Comercial. Excludere asociat. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2847/2008. Comercial. Obligatia de a face.... → |
|---|
