ICCJ. Decizia nr. 2845/2008. Comercial. Excludere asociat. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2845/2008
Dosar nr. 406/64/2007
Şedinţa publică de la 14 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamantul C.J.M., în calitate de asociat al SC E.P. SRL, a chemat în judecată pe pârâta C. (N.) E. şi a solicitat excluderea acesteia din societate şi încuviinţarea funcţionării societăţii comerciale cu răspundere limitată cu asociat unic.
Prin cererea reconvenţională, pârâta N.E. a solicitat excluderea din societatea comercială a reclamantului şi încuviinţarea funcţionării societăţii cu asociat unic.
Tribunalul Braşov, prin sentinţa civilă nr. 1655/C din 31 octombrie 2006 a respins acţiunea principală şi cererea reconvenţională ca neîntemeiate.
Instanţa de fond, a reţinut că niciunul dintre motivele invocate de părţi nu pot atrage sancţiunea excluderii din societate, astfel cum prevede art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, neînţelegerile grave putând avea ca efect dizolvarea societăţii în condiţiile art. 227 lit. e) din acelaşi act normativ.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia nr. 97/Ap din 26 iunie 2007, a respins ca nefondate apelurile declarate de părţi, considerând că nu poate constitui fraudă inabilitatea, neglijenţa sau dezinteresul în derularea afacerilor, iar lipsa affectio societatis constituie o cauză de dizolvare a societăţii comerciale.
Reţine, instanţa de apel, că pârâta N.E. nu a abuzat de prerogativele drepturilor izvorâte din mandatul managerial, faptele sale încadrându-se în instituţii neregăsite între cauzele de excludere a unui asociat din societatea cu răspundere limitată.
În privinţa faptelor reclamantului C.J.M., instanţa de apel a reţinut că nu s-a făcut dovada unui prejudiciu adus societăţii, a folosirii semnăturii în interes propriu sau a fraudării intereselor sociale, neînţelegerile dintre asociaţi fiind o cauză de dizolvare a societăţii comerciale.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, părţile au declarat recurs.
Reclamantul a criticat hotărârea curţii de apel în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Recurentul susţine că instanţa de apel este contradictorie când motivează că nu s-a probat frauda în dauna societăţii şi nici că pârâta s-a folosit de semnătura socială, faţă de facturile emise de SC E.P. SRL către SC M.P.C. SRL, deşi frauda consta în privarea societăţii comerciale de veniturile obţinute din activitatea de panificaţie, iar prejudiciul a fost identificat de expertiză.
Instanţa de apel în mod greşit a considerat că, desfăşurarea simultană a aceluiaşi obiect de activitate la două societăţi nu atrage excluderea, cu atât mai mult cu cât frauda comisă de pârâta N.E. a fost pe deplin demonstrată.
Pârâta-reclamantă îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Critica deciziei atacate are în vedere aplicarea greşită a legii ce se circumscrie fundamentului societăţii cu răspundere limitată „affectio societatis” în lipsa căruia obiectul de activitate nu se mai poate realiza, faptelor ce au prejudiciat societatea - respectiv paralizarea activităţii, aprobarea concediilor de odihnă angajaţilor ce nu beneficiau de acest drept, învestirea în funcţia de director general, neînregistrarea unor contracte de muncă, încheierea unor contracte de vânzare a unor bunuri neevaluate, încheierea unui contract de comodat a unui spaţiu comercial, achiziţionarea unor bunuri ce nu aveau legătură cu obiectul de activitate.
Instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii când a analizat actele contabile ale societăţii, acte din care rezultă înregistrarea unor pierderi de 86.509,15 lei şi costuri nejustificate.
Recursul reclamantului este nefondat şi va fi respins.
Prevederile art. 222 din Legea nr. 31/1990 modificată, reglementează cazurile de excludere din societatea cu răspundere limitată, a asociatului care, printre altele se amestecă fără drept în administraţie ori contravine dispoziţiilor art. 80 şi 82 (adică întrebuinţează capitalul social, bunurile sau creditul societăţii în folosul său sau al unei alte persoane sau iau parte, fără consimţământul celorlalţi asociaţi, ca asociaţi cu răspundere nelimitată în alte societăţi concurente sau având acelaşi obiect de activitate) sau care comite fraudă în dauna societăţii sau se serveşte de semnătura socială sau capitalul social în folosul lui sau al altora.
Din această perspectivă instanţele de fond au analizat judicios raporturile juridice şi au considerat că niciunul nu poate fi încadrat în prevederile art. 222 din Legea nr. 31/1990.
Nu se poate afirma că decizia curţii de apel conţine motive contradictorii sau străine de natura pricinii: facturile pentru care reclamantul solicită excluderea, sunt din data de 1 iunie 2005 după data modificării actului constitutiv - actul adiţional din 22 februarie 2005 - prin care obiectul de activitate al SC E.P. SRL nu îl mai constituie fabricarea de produse de panificaţie şi patiserie şi a altor produse alimentare, ci fabricarea de elemente de dulgherie şi tâmplărie pentru construcţii (filele 13 şi 20 fond).
Astfel, vânzarea unor utilaje nefolositoare societăţii - cât timp preţul vânzării nu a fost considerat neserios - nu creează un prejudiciu. Recurentul este în eroare când susţine că societatea comercială a fost privată de veniturile din activitatea de panificaţie patiserie. Acest domeniu de activitate a fost desfiinţat anterior înstrăinării utilajelor astfel încât datele comparative expuse în expertiza contabilă sunt nepertinente motivelor de recurs.
În privinţa activităţii concurenţiale instanţele de fond au caracterizat faptele în raport cu prevederile susmenţionate (art. 82), condiţia excluderii fiind aceea a participării asociatului la o societate cu răspundere nelimitată. Însă SC M.P.C. SRL a fost constituită ca o societate cu răspundere limitată, aşa încât chiar dacă la constituire nu ar fi avut consimţământul celuilalt asociat, condiţia necesară excluderii nu a fost îndeplinită.
Recursul pârâtei este fondat şi va fi admis.
Neînţelegerile intervenite între asociaţii SC E.P. SRL, odată cu divorţul acestora au determinat acţiuni evidente de împiedicare a participării celor doi asociaţi la administrarea societăţii iar existenţa unor hotărâri judecătoreşti relevă atitudinea ostilă cu efecte negative în desfăşurarea activităţii.
Instanţele de fond, deşi au sesizat gravitatea neînţelegerilor dintre asociaţi, au apreciat faptele reclamantului mult mai concesiv decât rigurozitatea prevederilor legale o impune, concluzionând asupra elementelor ce conduc la dizolvarea societăţii, fără a avea în vedere că instituţia retragerii sau excluderii din societate relevă scopul Legii nr. 31/1990 de salvare a unei entităţi juridice constituită intuitu personae.
Este greu de acceptat concluzia instanţei de apel relativă la inexistenţa prejudiciului în condiţiile acordării unor drepturi, care înfrâng prevederile imperative ale legislaţiei muncii. Acordarea concediilor de odihnă unor angajaţi care nu beneficiau de acest drept sau remunerarea ilegală a unor persoane ce nu aveau contracte de muncă înregistrate, vădesc atitudinea reclamantului faţă de respectarea actelor normative şi se oglindesc negativ în balanţa contabilă a societăţii comerciale.
Nerelevantă este concluzia potrivit căreia aceste operaţiuni nu au adus nici un profit reclamantului, cât timp societatea este prejudiciată.
Interzicerea accesului în sediul societăţii comerciale sau la actele contabile, dublate de încheierea unor acte de vânzare-cumpărare ce nu respectau formalităţile cerute de lege, sunt elemente care vădesc voinţa autorului lor de a eluda actele normative ce reglementează buna funcţionare a activităţii unei societăţi comerciale.
Pe de altă parte, este surprinzătoare caracterizarea de către curtea de apel a contractului de comodat. Acest contract este esenţialmente gratuit astfel încât este nejustificată concluzia potrivit căreia prejudiciul nu a fost dovedit. Numai cuantumul prejudiciului nu s-a probat, însă această situaţie excede cadrului procesual.
Finis mercatorum est lucrum reprezintă scopul societăţii comerciale de a încheia acte juridice care-i sunt profitabile, altfel motivul pentru care ea a fost înfiinţată (beneficiul) nu mai este atins; iar instanţa era obligată să sesizeze beneficiul nerealizat (lucrum cessans) rezultat din actul gratuit încheiat.
Aplicând greşit dispoziţiile art. 222 lit. d) din Legea nr. 31/1990 raporturilor juridice născute între părţi după divorţul acestora, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre ce va fi modificată.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul pârâtei, va modifica Decizia nr. 97/Ap din 26 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, va admite apelul aceleiaşi părţi declarat împotriva sentinţei civile nr. 1655/C din 31 octombrie 2006, pronunţată de Tribunalul Braşov, va schimba în parte sentinţa în sensul că va admite cererea reconvenţională va exclude pe reclamantul C.J.M. din SC E.P. SRL; va autoriza funcţionarea societăţii comerciale cu asociat unic şi va menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
În temeiul aceloraşi prevederi legale, va respinge recursul reclamantului declarat împotriva Deciziei nr. 97/Ap din 26 iunie 2007 a Curţii de Apel Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta N.E. împotriva Deciziei nr. 97/Ap din 26 iunie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială.
Modifică decizia şi admite apelul declarat de aceeaşi parte împotriva sentinţei civile nr. 1655/C din 31 octombrie 2006 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Schimbă în parte sentinţa instanţei de fond în sensul că admite cererea reconvenţională a pârâtei, dispune excluderea asociatului C.J.M. din SC E.P. SRL Cristian, judeţul Braşov şi autoriză continuarea activităţii societăţii cu unic asociat N.E.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.J.M. împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2844/2008. Comercial. Nulitate act juridic.... | ICCJ. Decizia nr. 2846/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... → |
|---|
