ICCJ. Decizia nr. 2854/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2854/2008
Dosar nr. 2624/101/2007
Şedinţa publică de la 14 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată din 28 iunie 2006, reclamanta SC A. SA Slatina a cerut obligarea pârâtei SC T.G.P. SRL Bistriţa la plata sumei de 421.311,63 lei, contravaloare marfă neachitată, să fie actualizat debitul la data plăţii efective în raport de rata inflaţiei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta arată că în baza comenzii din 05 iulie 2005 şi confirmării de comandă din 05 iulie 2005 a livrat pârâtei în perioada 05 august - 31 august 2008 cantitatea de 49.920 kg bandă S., prin dispoziţiile de livrare din 05 august 05 - 1.404 kg, din 10 august 05 - 19.740 kg, din 24 august 05 - 19.884 kg şi din 31 august 05 cantitatea de 9.162 kg. Livrarea s-a făcut pe bază de factură fiscală, certificat de calitate/declaraţie de conformitate, proces verbal de recepţie şi dispoziţie de livrare pentru fiecare livrare, delegaţii pârâtei şi-au „însuşit obligaţia de plată prin semnătura de primire, fără obiecţiuni” pe cele 4 facturi fiscale emise de SC A. SA Slatina.
Prin sentinţa nr. 364 din 26 mai 2006, pronunţată de Tribunalul Olt, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost respinsă excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Olt, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei SC A. SA Slatina şi s-a respins acţiunea.
Apelul declarat de reclamantă a fost admis de Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. 274 din 7 decembrie 2006, sentinţa primei instanţe fiind desfiinţată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, reţinându-se calitatea procesuală a reclamantei prin faptul că SC A. SA Slatina, vânzătoarea produselor a fost absorbită de SC A. SA Slatina.
Prin sentinţa nr. 518 din 26 octombrie 2007, Tribunalul Olt, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea şi a obligat pârâta SC T.G.P. SRL Bistriţa la plata sumei de 421.311,63 lei cu 7.405 lei, cheltuieli de judecată.
În pronunţarea sentinţei instanţa a reţinut că refuzul pârâtei pentru plata preţului, determinat de existenţa unor deficienţe calitative reclamate de pârâta beneficiară, nu-şi au temei, întrucât prin delegat, marfa a fost recepţionată calitativ la furnizare, că nu s-au formulat obiecţiuni de delegatul acesteia. Că, produsele au fost utilizate, prelucrate, astfel că o constatare tehnică, după doi ani de la livrare, nu mai este posibilă.
Împotriva sentinţei menţionate, pârâta a declarat apel susţinând printre altele că greşit nu s-a admis proba cu expertiza tehnică pentru determinarea calităţii produselor. Că, deficienţele calitative au fost reclamate furnizorului (adresa din 12 august 2005) întrucât din 120 tone marfă s-a putut folosi 100 tone, şi acestea având nevoie de lucrări de remediere a deficienţelor (degresări, vopsiri, grunduiri, etc).
Prin Decizia nr. 34 din 5 februarie 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a respins ca nefondat apelul.
În pronunţarea deciziei, s-a reţinut că cererea pentru probatorii formulate la fond dar şi în apel, nu este admisibilă, probele nefiind pertinente.
Nu pot fi luate în considerare, ca nedovedite, susţinerile privind necorespunderea calitativă a produselor livrate de reclamantă.
Potrivit dovezilor din dosarul de fond, dispoziţiei de livrare, procese verbale de recepţie, produsele au fost corespunzătoare calitativ, fiind recepţionate de delegatul pârâtei care a semnat actele fără obiecţiuni la data preluării.
S-a mai reţinut că pârâta nu a întocmit acte opozabile în 20 zile de la preluarea mărfii, ci a prelucrat şi a vândut produsele rezultate.
Împotriva acestei ultime hotărâri, pârâta a declarat recurs, în temeiul art. 301, 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ., formulând următoarele critici:
- instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra criticilor privitoare la greşita respingere a excepţiilor de necompetenţă teritorială şi a prematurităţii cererii;
- pe fond, greşit atât prima instanţă cât şi instanţa de apel au respins cererea de probatorii, respectiv efectuarea unei expertize tehnice, pentru a se stabili calitatea produselor, reclamaţiile formulate, adresate reclamantei furnizoare, intervenind imediat după livrarea rulourilor de tablă, care prezentau deficienţe în procesul confecţionării produselor;
- greşit a reţinut instanţa că delegatul său a făcut o recepţie calitativă, marfa, constând în bandă S. se livrează în rulouri de câteva tone, deci nu se poate verifica calitatea, defectele apărând la prelucrare. Consideră că a fost lipsită de dreptul la apărare, prin respingerea cererii cu expertiză tehnică.
Înalta Curte, asupra recursului, din actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
Excepţiile invocate de recurentă privind necompetenţa teritorială şi prematuritatea au fost soluţionate definitiv şi irevocabil, prin respingerea acestora în primul ciclu procesual, şi prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1776 din 11 mai 2007.
În ce priveşte fondul cauzei, recursul este întemeiat şi urmează să fie admis pentru următoarele motive:
Instanţa de fond şi apel a reţinut greşit, contrar probelor din dosar, că pârâta beneficiară a recepţionat marfa livrată la expediere, prin semnarea de către delegatul său, fără obiecţiuni, a actelor de livrare.
Această reţinere nu-şi are temei întrucât delegatul pârâtei care a ridicat marfa de la vânzătoare a semnat dispoziţiile de livrare şi facturile în dreptul rubricii „am primit marfa”, ceea ce înseamnă preluarea cantitativă iar nu efectuarea unei recepţii de calitate. Nici nu putea fi efectuată o recepţie calitativă, benzile Stucco având o greutate de mii de kg, prezentate în rulouri.
Deci, s-a făcut o predare cantitativă, iar la destinaţie, procedând la prelucrarea pentru executarea unor comenzi - reabilitare infrastructuri şcolare - s-a constatat pe panouri, puncte de oxid, înnegrire, etc.
Reclamanta furnizoare a fost încunoştiinţată, asupra acestor lipsuri calitative, solicitându-se trimiterea unor factori de decizie pentru analizarea defectelor (Dosar fond nr. 151/2006 filele 65 şi 68, adresa din 4 august 2005 şi din 12 august 2005 şi faxul, fila 70).
Delegaţii reclamantei au verificat reclamaţiile prezentate şi au considerat că petele nu-i sunt imputabile (adresa din 10 august 2005, fila 71 Dosar fond nr. 151/2006).
Producătoarea a considerat că petele reclamate sunt determinate de condiţiile de depozitare şi că nu este în măsură să ofere soluţii (adresele din 18 octombrie 2005 şi din 7 noiembrie 2005).
În aceste condiţii, în care rulourile livrate au prezentat deficienţe calitative, reclamate de pârâtă, deficienţe care au fost constatate şi de delegaţii reclamantei, instanţa trebuia să stăruie prin toate mijloacele conform art. 129 alin. (5) C. proc. civ. pentru aflarea adevărului, respectiv, pentru stabilirea dacă deficienţele reclamate sunt imputabile furnizorului sau beneficiarului.
Ca urmare, fără temei atât instanţa de fond cât şi cea de apel, au respins proba cu expertiză tehnică, pentru că numai un specialist putea să dea lămuriri în acest sens, după verificarea produselor, confecţionate de pârâtă din materialul livrat de reclamantă.
Aşa fiind, recursul urmează să fie admis, Decizia Curţii de Apel Craiova nr. 34 din 5 februarie 2008 să fie casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC T.G.P. SRL Bistriţa împotriva Deciziei nr. 34 din 5 februarie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2853/2008. Comercial. Ordonanţă... | ICCJ. Decizia nr. 2855/2008. Comercial. Alte cereri. Revizuire -... → |
|---|
