ICCJ. Decizia nr. 2868/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2868/2008
Dosar nr. 1375/107/2007
Şedinţa publică de la 14 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1014/CA/2007 pronunţată de Tribunalul Alba, a fost admisă în parte acţiunea reclamantei SN T.F.M. C.F.R. M. SA împotriva pârâtei SC H.S. SRL Sebeş şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 248.636,5 lei reprezentând tariful orar de utilizare aferent perioadei ianuarie - martie 2006. A fost respinsă acţiunea reclamantei în ce priveşte penalităţile de întârziere. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei 5.678 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că scopul procedurii concilierii directe a fost atins deoarece prin notificările şi convocarea care i-au fost trimise, pârâta a luat efectiv cunoştinţă de pretenţiile reclamantei.
Pe fondul cauzei instanţa a reţinut că reclamanta a continuat să presteze pârâtei aceleaşi servicii şi după expirarea duratei convenţiei din 18 mai 2005 astfel că se impune obligarea pârâtei să achite contravaloarea serviciului prestat şi că reclamanta nu este îndreptăţită să solicite penalităţi de întârziere, neexistând nici o convenţie în acest sens.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC H.S. SRL Sebeş solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
Prin Decizia comercială nr. 102/A/2007 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială, a respins apelul declarat de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut că procedura prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. a fost îndeplinită de către reclamantă, că din răspunsurile comunicate de pârâtă, dar şi din refuzul acesteia de a se prezenta la conciliere rezultă cu claritate că pârâta nu a avut intenţia de a lămuri situaţia debitului şi de a achita reclamantei sumele datorate.
Pe fond s-a reţinut că între părţi a existat o convenţie scrisă care a încetat prin trecerea termenului, la 31 decembrie 2005, că între părţi au continuat să se deruleze operaţiuni de transport feroviar, astfel că pârâta avea obligaţia de a achita contravaloarea serviciului prestat de reclamantă aşa cum se regăseşte în registrul veghetor.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ. pârâta SC H.S. SRL invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului şi în consecinţă respingerea acţiunii reclamantei.
În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susţinut în esenţă că reclamanta nu a emis facturi care să justifice pretenţiile reclamantei sub aspectul serviciilor prestate, că reclamanta se prevalează în dovedirea acţiunii de adresele din 10 iulie 2006, 4 august 2006 şi 10 august 2006, însă acestea nu constituie un titlu legal care să certifice existenţa debitului, că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi că instanţa de apel a acordat putere probantă susţinerilor reclamantei cât şi unor adrese depuse de aceasta fără a-i pretinde să-şi dovedească pretenţiile prin probe concludente.
Intimata SN T.F.M. C.F.R. M. SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul nu este fondat.
Nu se constată existenţa cerinţelor necesare pentru reţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea cuprinzând în considerente motivele de fapt şi de drept pe care se sprijină soluţia dată, precum şi motivele pentru care au fost înlăturate cerile părţilor, oferind posibilitatea verificării temeiniciei şi legalităţii ei.
Instanţa s-a referit la probele dosarului făcând o apreciere proprie asupra acestora, a concludenţei şi utilităţilor lor, în lămurirea faptelor deduse judecăţii, respectând astfel prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Celelalte critici nu pot fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate, ele privind numai temeinicia hotărârii atacate încât nu pot fi supuse controlului judiciar în calea de atac a recursului.
Aşa fiind, pentru considerentele expuse Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat, în raport de prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC H.S. SRL Sebeş împotriva Deciziei nr. 102/A din 30 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2858/2008. Comercial. Procedură... | ICCJ. Decizia nr. 2870/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
