ICCJ. Decizia nr. 2980/2008. Comercial. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2980/2008
Dosar nr. 595/35/2008
Şedinţa publică de la 21 octombrie 2008
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3219 din 5 mai 2008, Judecătoria Oradea a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta A.P. Cetate împotriva pârâţilor SC O.F. SRL, C.E.C.C.A.R., SC S.S.I.F. B. SA, SC B. SRL şi SC L.B. SA în favoarea Tribunalului Bihor.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că a fost sesizată cu o acţiune în anularea parţială a contractului de vânzare - cumpărare din 30 mai 2006, din 31 mai 2006, și din 17 iulie 2006, că părţile contractelor sunt comercianţi, iar obiectul acestora constă în spaţiile comune în care acestea îşi desfăşoară activitatea, făcând parte din fondul de comerţ al acestora.
Stabilind că natura litigiului este una comercială, s-a considerat că sunt incidente dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 244 din 10 iunie 2008, Tribunalul Bihor a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa soluţionării acţiunii în favoarea Judecătoriei Oradea.
Constatând conflictul negativ de competenţă a sesizat Curtea de Apel Oradea pentru soluţionarea acestuia.
În considerentele hotărârii s-a reţinut că litigiul este unul eminamente civil câtă vreme obiectul contractelor, constând în spaţiile compuse de casa scării şi ascensor nu au destinaţie comercială chiar dacă părţile au calitatea de comercianţi.
S-a considerat că, în cauză sunt incidente prevederile art. 137, art. 158 şi art. 159 C. proc. civ.
Prin încheierea nr. 11 din 23 iunie 2008, Curtea de Apel Oradea a stabilit competenţa de soluţionare cauzei în favoarea Tribunalului Bihor, în raport de prevederile art. 2 pct. 1 lit. a), teza a II-a C. proc. civ.
În motivarea hotărârii s-a reţinut incidenţa prevederilor art. 4 şi art. 56 C. com., arătându-se că nu se pune problema dacă bunurile din litigiu au o destinaţie comună sau fac parte din fondul de comerţ deoarece ele fac obiectul contractului de vânzare - cumpărare care are natură comercială.
Împotriva încheierii a declarat recurs pârâta C.E.C.C.A.R. care a invocat prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ., în susţinerea cărora a arătat următoarele:
- în mod eronat s-a reţinut natura comercială a contractului de vânzare - cumpărare din 17 iulie 2006 prin care SC E.B. SA i-a transmis proprietatea imobilului înscris în C.F. a Municipiului Oradea, acesta fiind unul civil conform art. 1294 C. civ.
- contractul menţionat constituie excepţia de la regula stabilită de art. 4 C. com., iar în raport de art. 56 C. com., instanţa trebuia să clarifice dacă - pentru vânzător - actul este comercial sau civil, simpla calitate de comerciant a uneia din părţi nefiind suficientă pentru a atrage natura comercială a actului.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei, Curtea de Apel Oradea a aplicat corect prevederile art. 4 C. com. şi art. 6 C. com. caracterizând contractul părţilor ca fiind supus regulilor comerciale.
Astfel prin art. 4 C. com. legiuitorul, plecând de la ideea că majoritatea actelor încheiate de un comerciant sunt în legătură cu comerţul acestuia, a instituit prezumţia legală, că toate actele săvârşite de comerciant sunt de natură comercială, prezumţie ce nu poate fi înlăturată decât în două cazuri şi anume: dacă acestea sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă chiar din acţiune.
Or, prin contractele a căror anulare se solicită s-au vândut spaţii comerciale, precum şi spaţii compuse din casa scării şi ascensor, fiind de netăgăduit că natura contractului de vânzare - cumpărare este una comercială.
Mai mult, instanţa a dat eficienţă şi prevederilor art. 56 C. com. potrivit cu care, dacă un act este comercial numai pentru una din părţi, toţi contractanţii sunt supuşi - în ce priveşte acest act - legii comerciale.
În consecinţă, criticile recurentului nu sunt fondate sub aspectul stabilirii naturii comerciale a litigiului care, potrivit dispoziţiilor art. 2 pct. 1 teza a II-a C. proc. civ., este de competenţa tribunalului în primă instanţă.
Pentru motivele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul C.E.C.C.A.R. - Oradea împotriva încheierii nr. 11/Com din 23 iunie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2979/2008. Comercial. Excludere asociat. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2981/2008. Comercial. Procedură... → |
|---|
