ICCJ. Decizia nr. 2988/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 2988/2008
Dosar nr. 707/43/2007
Şedinţa publică de la 21 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 670 din 4 mai 2007, Tribunalul Comercial Mureş a respins acţiunea reclamantei SC M. SRL prin lichidator Judiciar R.V.A. Mureş I.S. Sprl Târgu Mureş împotriva pârâtei SC H.C. SRL Târgu Mureş şi a obligat pe reclamantă la plata sumei de 4.000 lei cheltuieli de judecată, totodată, a fost admisă excepţia de neexecutare a contractului încheiat de părţi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că între părţi s-au încheiat contractele din 15 iunie 2002 şi din 1 mai 2002 reclamanta în calitate de executant iar pârâta în calitate de beneficiar, având ca obiect lucrări de modernizare şi schimbare a destinaţiei imobilului situat în Târgu Mureş.
Potrivit clauzelor contractuale, reclamanta avea obligaţia de a executa şi finaliza lucrările în termen de 9,5 luni de zile calendaristice, de la data intrării în vigoare a contractului din 15 iunie 2002, iar pârâta de a achita contravaloarea serviciilor efectuate în termen de 15 zile lucrătoare de la data emiterii facturii.
Însă, pârâta a refuzat să plătească contravaloarea lucrărilor pretinse de reclamantă prin cererea de chemare în judecată întrucât reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin contractele încheiate cu ea, în sensul executării lucrărilor în termenul stabilit în contracte, precum şi faptul în cauză a operat o compensare judiciară constatată prin sentinţa nr. 1465/2006 rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 343/2007 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, această hotărâre intrând în puterea lucrului judecat.
Nemulţumită de această soluţie reclamanta a declarat apel, în argumentarea căruia a arătat că prima instanţă în mod eronat a interpretat excepţia de neexecutare în raport de natura juridică a contractului, în condiţiile în care contractul părţilor conţine clauze exprese cu privire la termenele, modalităţile de execuţie în plată.
Prin Decizia nr. 99/A din 21 decembrie 2007 Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat apelul reclamantei.
S-a reţinut în considerentele deciziei că pârâta SC H.C. SRL invocă excepţia autorităţii de lucru judecat, arătând că aceste datorii au fost stinse printr-o compensare judiciară făcută în cadrul procesului de lichidare judiciară, proces în care pârâta, în calitate de creditoare a formulat o cerere de înscriere a creanţei în valoare de 5.153.324.207 lei pe tabloul de creanţe. Judecătorul sindic la propunerea administratorului judiciar a înscris în tabloul de creanţe numai o creanţă în valoare de 930.542.319 lei; totodată s-a mai reţinut că şi debitoarea aflată în stare de insolvenţă are la rândul ei creanţe nerecuperate de la creditoare în valoare de 3.669.268.020 lei (din care pentru lucrări efectuate la imobilul din Târgu Mureş, iar suma de 1.607.881.492 lei reprezintă penalităţi de întârziere pentru neplata preţului).
Împotriva acestui tablou de creanţă s-a formulat contestaţie, respinsă prin sentinţa nr. 1465/2006 a Tribunalului Comercial Mureş, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 343/R/2007 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, în considerentele căreia s-a reţinut compensarea judiciară intervenită în obligaţiile reciproce ale părţilor, fapt ce a fost avut în vedere şi de prima instanţă, şi pentru care s-a respins acţiunea reclamantei.
S-a mai arătat că în cauză operează autoritatea de lucru judecat, întrucât pretenţiile cerute de reclamantă prin prezenta acţiune au mai fost invocate de ea, în Dosarul de insolvenţă nr. 87/2004 şi atunci când a fost stabilit cuantumul creanţei creditoarei SC H.C. SRL pârâta din prezentul dosar, s-a avut în vedere această creanţă a reclamantei.
Astfel că din suma de 5.153.324.207 lei solicitată de către creditoarea SC H.C. SRL prin cererea de creanţă a fost scăzută creanţa debitoarei, reclamanta în prezenta cauză şi, în urma acestei compensări administratorul judiciar şi judecătorul sindic au ajuns la concluzia că suma datorată de debitoarea SC M. SRL (reclamanta din prezenta acţiunea) către creditoarea SC H.C. SRL( pârâta din prezenta acţiune) este de 930.542.319 lei, sumă ce a fost înscrisă în tabloul definitiv de creanţe, tablou confirmat printr-o hotărâre irevocabilă (sentinţa nr. 1465 din 29 iunie 2006 irevocabilă prin Decizia nr. 887/R din 10 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Târgu Mureş).
În contra celei din urmă hotărâri reclamanta prin lichidator a declarat recurs reclamanta, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 312 alin. (5) teza a I-a C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta susţine următoarele:
Fără a se analiza toate motivele de apel, instanţa anterioară s-a rezumat doar la verificarea autorităţii de lucru judecat, constatând în mod nelegal îndeplinirea prevederilor art. 1201 C. civ.
Se susţine că scopul contestaţiei la tabelul definitiv al creanţelor are drept scop anularea sumei cu care creditorul a fost înscris la masa credală, iar acţiunea de drept comun are ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de bani cu titlu de despăgubiri contractuale, lipsind identitatea de obiect.
De asemenea, recurenta consideră că nu există nici identitate de cauză şi nici identitate de părţi în condiţiile în care iniţiatorul primului litigiu a fost creditorul, iar cererea a vizat un act al lichidatorului pe când în acţiunea în pretenţii reclamantă este societatea comercială debitoare.
Prin urmare, între cele două litigii nu există identitate de cauză şi de asemenea nu există identitate de părţi, astfel că recurenta solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Faţă de caracterul peremtoriu al excepţiei autorităţii de lucru judecat, în mod corect instanţa apelului nu a mai procedat la analizarea criticii din apel ce a vizat greşita soluţionare a excepţiei de neexecutare a contractului de către reclamantă, excepţia invocată de pârâtă.
Cu privire la aplicarea prevederilor art. 1201 C. civ. se constată că, în mod legal s-au reţinut ca fiind îndeplinite condiţiile sub aspectul triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză, făcute de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.
Astfel, suma solicitată de reclamantă în prezenta cauză reprezintă contravaloarea lucrărilor efectuate la imobilul din Târgu Mureş şi a penalităţilor de întârziere, iar această creanţă a fost invocată de reclamantă şi în cadrul procedurii insolvenţei pârâtei, fiind înscrisă în tabelul creanţei conform sentinţei nr. 1465 din 29 iunie 2006 a Tribunalului Comercial Mureş rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 887/R din 10 decembrie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, dată în Dosarul nr. 87/2004.
De asemenea, nu poate fi primită critica recurentei, în sensul căreia nu există identitate de părţi şi nici de cauză, câtă vreme, scopul final urmărit de reclamantă este acelaşi - în ambele cauze - respectiv valorificarea a aceluiaşi drept.
În baza considerentelor expuse, în mod legal şi temeinic instanţa de apel a constatat că în cauză operează sunt îndeplinite condiţiile cerute de dispoziţiile art. 1201 C. civ., respectiv pretenţiile pretinse de reclamantă au fost soluţionate printr-o altă hotărâre rămasă irevocabilă.
În consecinţă, nefiind incidente dispoziţiile legale evocate de recurentă, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ce nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M. SRL prin lichidator judiciar R.V.A. Mureş I.S. Sprl Târgu Mureş împotriva Deciziei nr. 99/A din 21 decembrie 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2986/2008. Comercial. Acţiune în anularea... | ICCJ. Decizia nr. 2990/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
