ICCJ. Decizia nr. 3077/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3077/2008
Dosar nr. 41326/3/2006
Şedinţa publică din 28 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 4476 din 2 aprilie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, a fost admisă acţiunea reclamantei SC T.L. SRL Bucureşti şi în contradictoriu cu pârâta SC K.C. SRL Bucureşti s-a constatat compensarea legală a creanţelor reciproce ale părţilor până la concurenţa sumei de 371.230,30 lei, cu obligarea pârâtei la 19 lei cheltuieli de judecată.
În argumentarea soluţiei instanţa de fond, invocând dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., a apreciat că acţiunea reclamantei vizează constatarea inexistenţei unui drept de creanţă al pârâtei, stins prin compensare în parte. La 15 decembrie 2005 pârâta, prin administratorul său V.M. a recunoscut că are o datorie faţă de reclamantă în sumă de 437.446,36 lei, cu acea ocazie încheindu-se proces - verbal de conciliere. La rândul său reclamanta are o datorie faţă de pârâtă în sumă de 371.230,30 lei, cuantum necontestat de pârâtă, aşa încât, în temeiul dispoziţiilor art. 1143 – art. 1145 C. civ. instanţa a constatat că operează compensaţia legală până la cuantumul de 371.230,30 lei.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia comercială nr. 494 din 30 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Instanţa de apel a reţinut că între părţi s-a încheiat un contract de transport mărfuri din 2004, pârâta fiind transportatorul mărfii reclamantei către beneficiară. În noaptea de 5/6 septembrie 2005 din autocamionul condus de un angajat al pârâtei s-a sustras marfa aflată în custodia transportatorului şi pentru care este angajată răspunderea cărăuşului conform art. 6.2 lit. j) din contract, mai ales că acesta şi-a asumat obligaţia de a încheia poliţa de asigurare pentru marfă pe toată durata contractului.
Întrucât reclamanta a fost prejudiciată cu valoarea mărfii sustrase, pârâta a fost convocată la conciliere ocazie cu care la 15 decembrie 2005 s-a întocmit un proces - verbal prin care pârâta, prin reprezentantul său, a recunoscut datoria către reclamantă în sumă de 437.446,36 lei, propunând chiar un plan de eşalonare a plăţii după acceptul sumei de către asigurator.
Având în vedere că la rândul său şi reclamanta datora preţul transportului către pârâtă, în sumă de 485.261,22 lei, instanţa de fond a dispus corect compensarea până la concurenţa sumei celei mai mici.
Nemulţumită de această decizie pârâta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.
În dezvoltarea criticilor, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 c.p.civ., recurenta critică lipsirea de eficienţă a dispoziţiilor art. 969 C. civ. de către instanţa de apel care a ignorat cele convenite în art. 3 din contractul de transport, potrivit căruia riscul pieirii mărfii incumba reclamantei câtă vreme marfa nu îi era predată la transport. Chiar dacă la dosar s-a depus un proces - verbal de predare - primire, ulterior furtului, ea nu a avut cunoştinţă că marfa fusese încărcată în camion.
În consecinţă, compensarea dispusă este nelegală, recunoaşterea sa vizând o altă sumă şi nu cea solicitată de reclamantă.
Prin întâmpinare intimata - reclamantă a solicitat respingerea recursului fie ca inadmisibil întrucât nu s-au indicat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 3021 lit. c) C. proc. civ., fie ca nefondat întrucât există proces - verbal de predare - primire a mărfii din 5 septembrie 2005, anterior furtului.
Recursul urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Deşi intimata - reclamantă a invocat în întâmpinare inadmisibilitatea recursului Curtea apreciază că cele invocate de intimată în susţinerea acestei excepţii puteau atrage nulitatea lui şi nicidecum inadmisibilitatea, cum s-a solicitat.
Din cererea de recurs rezultă că recurenta a invocat şi dezvoltat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. aşa încât intimata - reclamantă a invocat nejustificat încălcarea dispoziţiilor art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Analizând pe fond criticile recurentei Curtea le apreciază ca nefondate întrucât, deşi în art. 3.3 din contractul de prestări servicii din 16 decembrie 2004 părţile au stipulat că beneficiarul transportului este eliberat de orice fel de răspundere pentru marfă numai după semnarea documentelor de primire a mărfii de către transportator, în cauză s-a făcut dovada că la 5 septembrie 2005 s-au predat cartelele transportatorului, procesul - verbal fiind semnat de acesta, marfă ce a fost sustrasă în traseu, prin tăierea prelatei autocamionului, după cum s-a constatat la 7 septembrie 2005.
Deşi în exemplarul proces - verbal de primire a mărfii depus în apel s-a făcut adăugirea că şoferul ar fi semnat procesul - verbal la 13 septembrie 2005, această adăugire făcută pe acest exemplar nu se regăseşte şi pe cel depus în recurs de către reclamantă deşi reprezintă copia aceluiaşi proces - verbal, aşa încât rezultă că semnarea procesului - verbal s-a făcut la data întocmirii lui, 5 septembrie 2005.
În consecinţă, coroborând acest act şi cu poziţia recurentei exprimată în procesul - verbal de conciliere din 15 decembrie 2005 când a recunoscut datoria de 437.446,36 ron, Curtea apreciază critica recurentei ca nefondată.
Recurenta susţine cu totul neîntemeiat că datoria recunoscută de ea la 15 decembrie 2005 ar fi reprezentat o altă sumă decât cea pretinsă ca valoare a mărfii sustrase deoarece convocarea reclamantei pentru conciliere prin care pretinde exact suma recunoscută de recurentă face referiri exprese la marfa sustrasă în noaptea de 5/6 septembrie 2005 din camion.
În consecinţă, cum creanţele părţilor izvorăsc din executarea aceluiaşi contract Curtea apreciază că instanţele au făcut o corectă interpretare a clauzelor contractuale şi au dispus compensarea datoriilor reciproce până la concurenţa sumei celei mai mici, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC K.C. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 494 din 30 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3057/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3078/2008. Comercial → |
|---|
