ICCJ. Decizia nr. 3043/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3043/2008
Dosar nr. 9289/3/2006
Şedinţa publică din 23 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 5482 din 22 iunie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, împotriva pârâtei SC B.I.E. SRL, reţinând că pârâta nu are calitatea de subiect de drept fiscal şi ca atare nu pot fi acordate penalităţi, dobânda nu a fost acordată deoarece reclamanta nu şi-a precizat temeiul şi nici modul de calcul al acestei dobânzi.
Reclamantul a declarat apel criticând hotărârea instanţei de fond pentru aplicarea greşită a legii, susţinând că penalităţile de întârziere au fost solicitate pe de o parte în temeiul contractului iar pe de altă parte conform normelor fiscale, dar pentru o altă perioadă, iar dobânda legală a fost solicitată având în vedere răspunderea contractuală ce revine pârâtei.
Curtea de Apel Bucureşti a pronunţat Decizia nr. 52 din 30 ianuarie 2007 prin care a admis în parte apelul, a schimbat sentinţa atacată în sensul că a admis în parte acţiunea reclamantului şi a obligat pârâta la plata penalităţilor contractuale de 2% pe zi de întârziere aferente sumei de 78.857 dolari S.U.A. pentru perioada 1 mai 2004 – 21 ianuarie 2005 şi la plata dobânzii comerciale aferentă aceleiaşi sume pentru perioada 21 ianuarie 2005 – 31 decembrie 2005 şi a respins celelalte pretenţii ca neîntemeiate.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că potrivit art. 43 C. com., pârâta datorează dobânda legală pentru suma de 78.857 dolari S.U.A. de la data când această sumă a devenit certă, lichidă şi exigibilă, respectiv de la 21 ianuarie 2005 şi până la data executării integrale a debitului, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2005.
Referitor la penalităţile de întârziere de 2% pe zi de întârziere stabilite prin art. 13 al contractului din 6 mai 1994, încheiat între părţi şi reziliat la data de 21 ianuarie 2005, aferente sumei de 78.857 dolari S.U.A., acestea sunt datorate în temeiul contractului numai pentru perioada cât acest contract a fost în vigoare, respectiv până la 21 ianuarie 2005, când a fost reziliat prin hotărâre judecătorească.
Penalităţile care au izvorul în normele de drept fiscal, acestea nu pot fi acordate având în vedere că raporturile existente între părţi sunt de drept privat şi nu de drept public, situaţia juridică a fost reglementată de contractul de asociere între părţi, act juridic care nu este de natură comercială.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamantul, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., modificarea în parte a deciziei în sensul admiterii şi a capătului de cerere privind majorările de întârziere pentru neachitarea sumei reprezentând contravaloare lipsă de folosinţă spaţiu pentru perioada 1 ianuarie 2006 – 31 martie 2006, în cuantum de 3.548,70 dolari S.U.A.
În motivarea recursului, recurentul susţine că, calculul daunelor reprezentând majorări de întârziere aferente perioadei ianuarie 2001 – 31 decembrie 2003, nu a fost efectuat în temeiul contractului, ci a fost făcut în temeiul răspunderii civile delictuale, având în vedere legislaţia în aplicarea Codului de procedură fiscală.
Recursul este nefondat.
Criticile formulate de recurentă nu pot fi reţinute, instanţa a aplicat corect legea, a interpretat corect actul juridic dedus judecăţii.
Între părţi s-a încheiat contract de asociere în participaţiune, în care reclamantul este subiect de drept privat, administrator al bunurilor din domeniul privat al unităţii administrativ-teritoriale, iar nu în calitate de subiect de drept fiscal, astfel că nu se aplică prevederile Codului de procedură fiscală.
Faţă de cele de mai sus, recursul este nefondat şi urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, împotriva deciziei nr. 52 din 30 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3000/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3044/2008. Comercial → |
|---|
