ICCJ. Decizia nr. 3078/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3078/2008
Dosar nr. 46496/3/2005
Şedinţa publică din 28 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. 46496/3/2005 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reclamanta SC D.C. SRL Bucureşti a acţionat în judecată pe pârâta SC Z.C. SRL Bucureşti pentru ca prin hotărâre judecătorească, pârâta să fie obligată la plata sumelor de 299.562 lei cu titlu de contravaloare a lucrărilor efectuate şi neachitate de pârâtă plus T.V.A., precizată ulterior la 56.916,78 lei, 92.268 lei penalităţi de întârziere şi 31.742 lei despăgubiri, dobânzi şi comisioane bancare.
Prin cerere reconvenţională, pârâta, la rândul său a pretins obligarea reclamantei la plata sumelor de 32.697,78 euro şi 6.212,58 euro T.V.A. aferent reprezentând lucrări de construcţii şi finisaje executate de alţi subantreprenori în contul lucrărilor executate de reclamantă care nu respectau standardele de calitate.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială prin sentinţa comercială nr. 8021 din 13 iunie 2007 a admis în parte acţiunea principală precizată, dispunând obligarea pârâtei la plata echivalentului în lei a sumei de 15.372,92 euro, cu respingerea celorlalte pretenţii din acţiunea principală ca neîntemeiate.
Prin aceeaşi sentinţă s-a admis în parte şi cererea reconvenţională pentru suma de 7.610 euro în echivalentul în lei la data plăţii.
La pronunţarea hotărârii de mai sus, instanţa de fond a reţinut concluziile raportului de expertiză dispusă din oficiu şi efectuată în cauză, clauzele contractuale perfectate de părţi şi protocolul de negociere din 30 iunie 2006 dintre antreprenorul general SC Z.C. SRL şi subantreprenorul SC D.C. SRL.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond au declarat apel atât reclamanta care a solicitat schimbarea în tot a acestei hotărâri în sensul admiterii acţiunii principale şi a respingerii în tot a cererii reconvenţionale întrucât prin recepţia finală s-a certificat îndeplinirea de către reclamantă a obligaţiilor sale contractuale; a declarat apel şi pârâta, care, a solicitat schimbarea în parte a hotărârii instanţei de fond în sensul admiterii în totalitate a cererii sale reconvenţionale.
Prin Decizia comercială nr. 18 din 17 ianuarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte hotărârea instanţei de fond în sensul că a admis în tot cererea reconvenţională cu obligarea reclamantei la plata sumei de 38.910,35 euro cu T.V.A., în echivalent în lei la data plăţii şi a respins, ca nefondat apelul reclamantei, menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârii instanţei de fond.
S-a reţinut la pronunţarea hotărârii de mai sus că nu au fost justificate considerentele în baza cărora Tribunalul a redus sumele acordate pârâtei pentru lucrările de remediere efectuate de ceilalţi terţi subantreprenori, iar în ce priveşte apelul reclamantei a reţinut că lipsa culpei reclamantei nu este probată de concluziile raportului de expertiză, care, au un caracter echivoc datorită lipsei unor acte importante din documentaţia lucrărilor.
Reclamanta SC D.C. SRL Bucureşti a declarat recurs împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel pe care a considerat-o nelegală întrucât:
- hotărârea recurată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii – motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Sub acest aspect recurenta a criticat hotărârea recurată pentru că nu a stabilit corect situaţia de fapt şi aplicarea legii de către instanţa de fond şi a reţinut în mod greşit că reclamanta nu ar fi prezentat situaţiile de lucrări care să conducă la concluzia că ar fi executat lucrări în valoare de 61.038,5 euro;
- hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi cuprinde motive străine de natura pricinii – motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. – Din această perspectivă admiterea cererii reconvenţionale este nemotivată în drept, instanţa de apel obligând-o pe reclamantă să plătească lucrări la care nu s-a obligat şi care nu au fost reclamate în procesul - verbal de recepţie. Prin hotărârea din apel, această instanţă a asigurat îmbogăţirea fără justă cauză a pârâtei.
Recursul reclamantei este nefondat.
Criticile din recurs nu vizează motivele de nelegalitate cuprinse în art. 304 C. proc. civ.; referirile la pct. 9 şi 7 ale acestui articol procedural nu îşi găsesc confirmarea în motivarea hotărârii dată de instanţa de apel, concret motivată.
În considerentele hotărârii recurate s-a reţinut corect situaţia de fapt, consemnându-se că reclamanta nu numai că nu a emis facturi însoţite de situaţii de lucrări pentru suma pretinsă de la părţi, dar nu a făcut nici dovada efectuării lucrărilor a căror contravaloare a fost pretinsă de pârâtă.
În plus, s-a reţinut că prin procesul - verbal de recepţie din 1 iulie 2005 s-a propus admiterea recepţiei la terminarea lucrărilor, aceasta raportat la faptul că nu toate lucrările ce făceau obiectul documentaţiei ce a fost prezentată comisiei de recepţie erau finalizate la acea dată. Din această perspectivă instanţa de apel a reţinut că acest proces - verbal nu constituie o probă concludentă în delimitarea cuantumului obligaţiei de plată ce revine pârâtei, în condiţiile în care recurenta şi-a retras utilajele de pe şantier, lăsând nefinalizate lucrările menţionate în adresa din dosarul de apel, încât soluţia de respingere a apelului reclamantei era singura ce se impunea în cauză.
Nu este întemeiată nici critica din recurs referitoare la necuprinderea în hotărârea instanţei de apel a motivelor pe care se sprijină cu menţiunea specială că această hotărâre cuprinde motive străine de natura pricinii.
Instanţa de apel a analizat detaliat în considerentele hotărârii pronunţată în cauză motivaţia pentru care lucrările efectuate de SC B.G.C.A. SRL, SC C.C. SRL, SC B. SRL şi SC T. SRL au fost achitate de pârâtă acestor executanţi iar nu reclamantei dovedindu-se astfel cu instrumentele bancare specifice – facturi, ordine de plată – că hotărârea pronunţată este motivată.
Din analiza motivării hotărârii recurate rezultă faptul că această instanţă a reţinut corect circumstanţele în care au fost contractate lucrările de execuţie, rezultând de asemenea şi motivarea pentru care reclamanta a căzut în pretenţii prin admiterea în tot a cererii reconvenţionale şi respingerea apelului său.
Rezultă aşadar că recursul reclamantei este nefondat şi în baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge cu această menţiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC D.C. SRL Bucureşti, împotriva deciziei comerciale nr. 18 din 17 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3077/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3094/2008. Comercial → |
|---|
