ICCJ. Decizia nr. 3089/2008. Comercial. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3089/2008
Dosar nr. 166/86/2005
Şedinţa publică de la 28 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 417 din 26 februarie 2007 a Tribunalului Suceava, secţia comercială, de contencios-administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca rămasă fără obiect acţiunea în revendicare, astfel cum a fost restrânsă, formulată de reclamanţii B.C. şi B.E. din Suceava în contradictoriu cu pârâţii SC T. SRL Suceava, SC B.C.P. SRL Suceava, N.F., N.A., P.F. şi P.L. precum şi cu moştenitoarea lui C.A., C.E.
Instanţa de fond a reţinut că părţile sunt vecini, că urmare expertizelor topografice efectuate s-au constatat suprapuneri pretinse de reclamanţi dar având în vedere precizarea acţiunii reclamanţilor din 15 februarie 2007 prin care au revendicat doar 10 mp de la SC T. SRL şi să fie obligată să-şi ridice bordurile edificate pe terenul lor, a respins acţiunea ca rămasă fără obiect întrucât la ultimul termen reclamanţii au recunoscut că pârâţii nu le mai ocupă nici o suprafaţă.
Cererea completatoare a reclamanţilor privind rectificarea intabulării pârâtei SC T. SRL în C.F. Suceava şi desfiinţarea suprapunerilor proprietăţilor lor, a fost respinsă ca inadmisibilă, ca fiind făcută cu încălcarea dispoziţiilor art. 132 C. proc. civ.
Prin aceeaşi sentinţă pârâţii C.E., SC T. SRL şi SC B.C.P. SRL au fost obligaţi fiecare la câte 560 lei cheltuieli de judecată reţinându-se că litigiul, pornit în 2004, a fost generat de conduita lor care la data promovării acţiunii ocupau parte din terenul reclamanţilor, dar pe parcurs şi-au redelimitat proprietăţile şi au eliberat terenul reclamanţilor.
Apelurile declarate de reclamanţi şi de pârâta SC B.C.P. SRL împotriva acestei sentinţe au fost respinse ca nefondate prin Decizia nr. 112 din 12 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios-administrativ şi fiscal.
Instanţa de apel a reţinut că instanţa de fond corect a respins acţiunea în revendicarea celor 10 mp de la SC T. SRL deoarece nici din evidenţele O.C.P.I. nu rezultă ai cui sunt cei 10 mp, respectiv cine este proprietarul lor, iar reclamanţii, prin modul cum au edificat un gard care ocoleşte pe latura sudică o bordură edificată de SC T. SRL, au recunoscut implicit că nu le aparţine.
De asemenea, instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile art. 132 C. proc. civ. privind cererea completatoare a reclamanţilor privind rectificarea tabulară iar pârâta SC B.C.P. SRL a fost obligată corect la cheltuieli de judecată, expertiza efectuată în 2006 dovedind că la acea dată ea ocupase din terenul reclamanţilor o suprafaţă pe care amenajase un drum de acces.
În consecinţă, apelurile au fost respinse ca nefondate.
Nemulţumiţi de această decizie reclamanţii au declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenţii critică respingerea acţiunii lor ca rămasă fără obiect deoarece pârâtele SC T. SRL şi SC B.C.P. SRL le-a încălcat dreptul lor de proprietate prin crearea unui drum de acces către proprietăţile lor.
Înainte de soluţionarea apelului cele două pârâte au construit o altă cale de acces aşa încât au obţinut pe calea ordonanţei preşedinţiale sistarea lucrărilor, pusă în executare prin executor judecătoresc fapt ce probează că acţiunea lor avea obiect.
Recurenţii critică şi nesoluţionarea cererii lor privind rectificările intabulărilor cadastrale cât şi neverificarea regimului juridic al terenului pe care cele două pârâte au edificat calea de acces.
Prin notele scrise depuse la 28 martie 2008 intimata pârâtă SC T. SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În dovedirea recursului lor recurenţii au depus relaţiile O.C.P.I. Suceava cu nr. 1/6638 din 14 mai 2008 şi actele ataşate acestora de către O.C.P.I. privind suprapunerea proprietăţilor şi intabularea eronată a parcelelor părţilor.
Recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta:
Din actele dosarului rezultă că obiectul litigiului îl constituie revendicarea unei suprafeţe de teren de către reclamanţi de la vecinii săi, persoane fizice şi juridice, precum şi obligarea SC T. SRL de a-şi ridica bordurile edificate pe terenul revendicat.
Deşi instanţa de fond a apreciat că acţiunea reclamanţilor în revendicarea celor 10 mp, astfel cum au precizat la 15 februarie 2007 - este rămasă fără obiect, instanţa de apel reţine, în analiza criticilor reclamanţilor, că aceştia nu au făcut dovada că sunt proprietarii acestei suprafeţe, în baza de date a O.C.P.I. Suceava nefiind evidenţiat proprietarul, aspect ce face o situaţie mai grea reclamanţilor în propria cale de atac, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 296 C. proc. civ.
Curtea apreciază că recursul reclamanţilor este întemeiat şi pentru faptul că soluţiile au fost pronunţate de instanţe cu încălcarea normelor de competenţă materială întrucât:
Potrivit art. 4 C. com. se socotesc fapte de comerţ şi celelalte contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant - decât cele prevăzute în art. 3 C. com. - dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi actul.
Aşadar, dispoziţiile art. 4 C. com. instituie o prezumţie de comercialitate a faptelor pe care comercianţii le desfăşoară, prezumţie legală relativă ce poate fi răsturnată prin caracterul necomercial al operaţiunii.
În speţă acţiunea reclamanţilor în revendicarea unei suprafeţe de teren pretins a fi ocupată de vecinii săi, persoane fizice şi juridice, are natură civilă şi nu comercială, cu atât mai mult cu cât, pe parcursul procesului, au fost invocate şi apărări în legătură cu delimitarea suprafeţelor deţinute în proprietate şi cu intabulări eronate.
În atare situaţie competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă revenea instanţei civile competente, respectiv Judecătoriei Suceava, instanţa căreia, urmare admiterii recursului reclamanţilor în temeiul art. 312 pct. 1 şi 3 C. proc. civ. coroborat cu art. 304 pct. 3 şi 9, art. 306 alin. (2) C. proc. civ. şi art. 313 C. proc. civ. şi casării sentinţei de fond şi deciziei din apel urmează a i se trimite cauza spre soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanţii B.C. şi B.E. împotriva Deciziei nr. 112 din 12 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează decizia recurată şi sentinţa nr. 417 din 26 februarie 2007 a Tribunalului Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, şi trimite cauza spre competentă soluţionare pe fond la Judecătoria Suceava.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3086/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3090/2008. Comercial. Acţiune în constatare.... → |
|---|
