ICCJ. Decizia nr. 3224/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3224/2008
Dosar nr. 11873/1/2006
Şedinţa publică de la 4 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiş sub nr. 6602/2004, reclamanta SC M. SA a chemat în judecată pe pârâta SC C.S. SA TIMIŞOARA pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună radierea din C.F. nr. 107579 Timişoara, nr. top 2236/1/2 şi nr. 2237/2 a dreptului de proprietate al pârâtei înscris în baza sentinţei civile nr. 2213/ S din 13 august 1991 cu restabilirea situaţiei anterioare şi evacuarea acesteia din imobilul astfel identificat.
În motivarea acţiunii, pârâta a arătat că pârâta şi-a întabulat dreptul de proprietate asupra imobilului adus de către reclamantă ca aport în natură la constituirea societăţii comerciale C.S. SRL, în baza sentinţei civile nr. 2213/ S din 13 august 1991 pronunţată de Judecătoria Timişoara, hotărârea de înfiinţare şi autorizare a funcţionării societăţii pârâte nu poate constitui titlul de dobândire a dreptului de proprietate.
Prin sentinţa civilă nr. 46/ PI din 20 ianuarie 2005, Tribunalul Timiş a respins acţiunea precizată a reclamantei, ca neîntemeiată, reţinându-se în considerente, în esenţă, că părţile nu se găsesc în niciunul din cazurile prevăzute de art. 36 pct. 1-4 din Legea nr. 1/1996, acţiunea reclamantei, de radiere a dreptului de proprietate al pârâtei, se face conform cerinţelor art. 22 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, respectiv existenţa actului care să exprime consimţământul titularului la stingerea dreptului, adică consimţământul pârâtei. S-a apreciat că reclamanta nu şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile textului de lege precitat, situaţie în care instanţa poate să se pronunţe asupra excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta şi pârâta au declarat apel.
Prin apelul declarat reclamanta a criticat soluţia dată de tribunal sub aspectul nepronunţării pe fondul pricinii şi necalificarea cererii de chemare în judecată şi nu a avut în vedere decizia nr. 7318/2001 a Curţii Supreme de Justiţie care a stabilit cu autoritate de lucru judecat că actele constitutive ale SC C.S. SRL nu puteau să constituie temei legal al înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate, iar în ceea ce priveşte excepţiile invocate de pârâtă prin întâmpinare sunt neîntemeiate, acţiunea reclamantei fiind imprescriptibilă conform art. 37 din Legea nr. 7/1996.
Prin apelul declarat pârâta a criticat soluţia pronunţată de instanţa de fond numai sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată cerute prin întâmpinarea şi concluziile depuse la dosar, conform actelor justificative.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi contencios administrativ, prin decizia nr. 167 din 24 octombrie 2005, a admis apelurile, a desfiinţat sentinţa tribunalului şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiş, întrucât prima instanţă nu s-a pronunţat asupra celor două excepţii invocate de pârâtă, ceea ce echivalează cu necercetarea fondului.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Timiş, secţia comercială, sub nr. 1393/COM/2006.
Tribunalul Timiş, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 271 din 24 martie 2006, a respins excepţia prescripţiei extinctive invocată de pârâtă şi a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamantă, cu 10.000.000 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut, în esenţă, că actele anexe la statutul şi contractul societăţii cuprind identificarea în detaliu a bunului material adus ca aport în natură de către reclamantă, anexe ce poartă ştampila şi semnătura societăţii reclamante, ca dovadă evidentă a acceptării identităţii bunurilor materiale.
Nerespectarea acestei condiţii imperative a legii privind existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care să se constate existenţa uneia dintre situaţiile prevăzute la pct. 1-4, atrage constatarea inadmisibilităţii cererii de rectificare CF, excepţie invocată de către pârâta SC C.S. SRL.
Cererea s-a apreciat ca fiind inadmisibilă şi pe fondul său întrucât o redobândire a dreptului de proprietate asupra bunului adus la capitalul social se poate realiza doar printr-o operaţiune de reducere a capitalului social în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 207 şi urm. din Legea nr. 31/1990, printr-o hotărâre A.G.A. publicată în M. Of. şi urmând procedurile prevăzute de legea mai sus citată.
Ca atare, şi din acest punct de vedere cererea reclamantei de restituire a bunului adus ca aport în natură la capitalul social este inadmisibila ca şi cererea de rectificare CF prin care se tinde la restituirea situaţiei anterioare.
Referitor la excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în rectificare CF formulată de pârâtă şi întemeiată pe dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 7/1996, instanţa a constatat că prevederile acestui text legal nu sunt aplicabile în speţă, întrucât pârâta nu este un terţ dobânditor al bunului, situaţie în care acţiunea este prescriptibilă în termenul general de 3 ani.
Faţă de considerentele expuse, a fost respinsă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi ca inadmisibilă cererea formulată.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta solicitând modificarea sentinţei, admiterea acţiunii, radierea pârâtei din CF şi restabilirea situaţiei anterioare, cu evacuarea pârâtei din acelaşi imobil.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin decizia nr. 137/ A din 5 iunie 2006, a respins apelul reclamantei, ca nefundat, cu cheltuieli de judecată în sumă de 4.760 RON către pârâtă, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
S-a reţinut că, obiectul cererii de faţă îl constituie rectificare carte funciară, cu consecinţa revenirii la situaţia anterioară înscrierii în C.F. şi evacuarea pârâtei.
S-a apreciat că în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile Decretului nr. 115/1938, având în vedere Decizia nr. XXI din 12 decembrie 2005, dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, în recursul în interesul legii, în care se stabileşte că în materie de carte funciară având ca obiect înscrierea în CF a unor drepturi imobiliare prevăzute în acte juridice valabil încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996, sunt guvernate de Decretul Lege nr. 115/1938.
Curtea de apel a apreciat că, în mod corect s-a reţinut că acţiunea este inadmisibilă, iar dispoziţiile Legii nr. 31/1990 sunt imperative şi derogatorii şi nu pot fi aplicate doar aleatoriu; prin urmare, scoaterea unui bun din capitalul social, nu se poate realiza fără diminuarea capitalului social sau înlocuirea bunului, şi, în nici un caz, fără o hotărâre judecătorească, în cazul în care lipseşte o hotărâre a adunării generale. În speţă, nu s-a făcut dovada existenţei nici uneia din cele două ipoteze.
Excepţia autorităţii de lucru judecat operează în cauză, în defavoarea reclamantei şi atrage inadmisibilităţii acţiunii, decizia nr. 693/2000 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara îşi produce efectele, şi pe care reclamanta putea să o valorifice printr-o cale mai simpla, decât o acţiune în justiţie.
Având în vedere cererea de radiere a dreptului de proprietate al pârâtei şi restabilirea situaţiei de CF anterioară, instanţa de apel a respins şi capătul de cerere privind evacuarea pârâtei, care de altfel nu a fost motivat în fapt şi drept.
În contra celei din urmă hotărâri reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost precizată respectiv radierea din C.F. nr. 107579 Timişoara, cu nr. top.2236/1/2 şi 2237/2 a dreptului de proprietate al pârâtei SC C.S. SA şi restabilirea situaţiei anterioare şi evacuarea pârâtei din imobilul înscris în cartea funciară mai sus menţionată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reiterează aceleaşi critici formulate în apel şi, totodată susţine, în esenţă, că prin decizia nr. 7318/2001 s-a statuat că prin actele constitutive ale societăţii SC C.S. SA nu a fost transmis dreptul de proprietate asupra „halei” ci numai menţionarea valorii aportului în baza căruia ulterior se determinau acţiunile nominative, fără nicio consecinţă privind transferul dreptului de proprietate, iar aportul în natură nu a fost evaluat prin expertize.
La data de 6 noiembrie 2006, SC M. SA TIMIŞOARA a formulat o cerere de suspendare, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., motivată de faptul că pe rolul Judecătoriei Timişoara se află spre competentă soluţionare plângerea CF, formulată de petenta SC C.S. SA în contradictoriu cu intimata SC M. SA TIMIŞOARA împotriva încheierii de carte funciară din data de 20 septembrie 2006.
Având în vedere acest litigiu, Înalta Curte, prin încheierea din şedinţa publică de la 2 februarie 2007, a dispus suspendarea judecării prezentului recurs până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei înregistrată, sub nr. 9778/325/2006 a Judecătoriei Timişoara, măsură menţinută prin încheierea de şedinţă din 12 octombrie 2007.
La termenul din 26 septembrie 2008, recurenta – reclamantă a depus note de şedinţă însoţite de înscrisuri doveditoare din care a rezultat că dosarul nr. 9778/325/2006 al Judecătoriei Timişoara a fost soluţionat definitiv şi irevocabil prin decizia nr. 1331 din 13 decembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, motiv în raport de care, părţile prezente au solicitat repunerea pe rol a cauzei pentru soluţionarea prezentului recurs.
La termenul de azi, avocatul recurentei – reclamante a susţinut notele de şedinţă, depuse la termenul anterior, prin care, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului declarat de reclamantă şi schimbarea, în tot a sentinţei în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca lipsită de interes.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis conform considerentelor expuse în continuare:
Din examinarea susţinerilor recurentei formulate în notele de şedinţă depuse la data de 25 septembrie 2008 se constată că pe parcursul judecării cauzei, societatea recurentă a efectuat înscrierea în Cartea Funciară nr. 107579 Timişoara a sentinţei civile nr. 420 din 14 martie 2000 pronunţată de Tribunalul Timiş, modificată prin decizia nr. 693 din 20 iunie 2000 a Curţii de Apel Timişoara pronunţată în dosarul nr. 3892/com/2000 şi menţinut prin decizia nr. 7318 din 05 decembrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, în dosarul nr. 7605/2000, prin care s-a dispus radierea dreptului de proprietate al SC C.S. SA cu restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară prin reînscrierea dreptului de proprietate al SC M. SA
Prin decizia civilă nr. 137 din 5 iunie 2006 a Curţii de Apel Timişoara pronunţată în dosarul nr. 3104/COM/2006 privind efectele dispozitivului deciziei civile br.693/A/2000 a Curţii de Apel Timişoara, irevocabilă, prin care s-a dispus modificarea în tot a sentinţei civile nr. 420/2000 a Tribunalului Timiş şi, în consecinţă s-a admis cererea formulată de SC M. SA în sensul radierii înscrierii dreptului de proprietate al pârâtei SC C.S. SA, asupra imobilului înscris în C.F. la nr. 107579 Timişoara, cu nr. top 2236/1/1/2 şi top 2237/2 respectiv restabilirea situaţiei anterioare din cartea funciară, sens în care a depus copia hotărârilor menţionate.
Prin urmare, recurenta şi-a înscris dreptul de proprietate al SC M. SA în C.F. asupra imobilului din litigiu.
Împotriva încheierii de carte funciară SC C.S. SA a formulat plângere, soluţionată prin sentinţa civilă nr. 742 din 23 ianuarie 2007 fiind respinsă, hotărâre rămasă definitivă prin respingerea apelului prin decizia nr. 651/ A din 10 septembrie 2007 a Tribunalului Timiş, secţia civilă şi, irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia nr. 1331 din 13 decembrie 2007 a Curţii de apel Timişoara, secţia civilă. S-a reţinut că prin decizia nr. 7318/2001 pronunţată de fosta Curte Supremă de Justiţie s-a hotărât cu autoritate de lucru judecat că situaţia nou apărută, adică actele constitutive nu puteau să constituie temei pentru înscrierea în carte funciară a dreptului de proprietate al SC C.S. SA. Prin aceeaşi decizie s-a reţinut că susţinerile petentei încalcă efectele unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, decizia nr. 7318/2001 a Curţii Supreme de Justiţie, precum şi principiul autorităţii de lucru judecat şi al securităţii raporturilor juridice dintre părţi.
Cum în prezent, reclamanta a devenit proprietară tabulară a imobilului în cauză, Înalta Curte constată că nu mai subzistă interesul juridic actual în susţinerea prezentului demers judiciar, situaţie în raport de care, va admite recursul reclamantei, cu consecinţa modificării deciziei nr. 137 din 5 iunie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, în sensul că va admite şi apelul declarat de aceeaşi parte împotriva sentinţei civile nr. 271 din 24 martie 2006 a Tribunalului Timiş pe care o schimbă, în sensul că va respinge acţiune reclamantei, ca rămasă fără interes.
Aşa fiind,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC M. SA TIMIŞOARA împotriva deciziei nr. 137 din 5 iunie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul că admite apelul declarat de aceeaşi parte împotriva sentinţei nr. 271 din 24 martie 2006 a Tribunalului Timiş, pe care o schimbă în tot în sensul că respinge acţiunea ca rămasă fără interes.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3117/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3340/2008. Comercial → |
|---|
