ICCJ. Decizia nr. 3244/2008. Comercial. Acţiune în anularea hotărârilor arbitrale. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3244/2008
Dosar nr. 4960/2/2007
Şedinţa publică de la 5 noiembrie 2008
Asupra cererii de recurs de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată că prin decizia comercială nr. 245 din 18 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI a comercială, s-a respins, ca nefondată acţiunea în anularea sentinţei arbitrale nr. 29 din 04 mai 2007 pronunţată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Uniunea Naţională a Cooperaţiei Meşteşugăreşti - U.C.E.C.O.M.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâta.
Prin recursul declarat s-a solicitat casarea hotărârii recurate pentru temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 7, 8, 9 C. proc. civ, cu aplicarea art. 3041 C. proc. civ.
Prin evocarea fondului în condiţiile art. 314 C. proc. civ., s-a solicitat respingerea cererii arbitrale.
Analizând recursul prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va dispune respingerea acestuia pentru următoarele considerente:
Din lecturarea motivelor de recurs, se observă că recurenta nu înţelege să-şi motiveze în fapt recursul raportat la motivele de recurs pe care le-a invocat în drept, neaducând nicio critica faţă de motivarea in fapt si drept a instanţei de fond care a fost investita cu judecarea acţiunii in anulare.
Recurenta îşi exprimă propria nemulţumire faţă de o soluţie căreia nu îi aduce nicio critică sub aspectul motivelor de drept invocate in recurs, respectiv art. 304 pct. 5, 6, 7, 8, 9 C. proc. civ.
Aşa cum a înţeles recurenta sa-si formuleze si motiveze recursul de fata, Curtea apreciază că acestea nu constituie motive de recurs în înţelesul dispoziţiilor art. 304 pct. 5, 6, 7, 8, 9 C. proc. civ., ci mai degrabă reprezintă teorii de drept şi proprii concluzii subiective cu privire la speţa dedusă judecăţii.
Recurenta a înţeles sa atace sentinţa nr. 29 din 04 mai 2007 a Curţii de Arbitraj de pe lângă UNCOM - UCECOM printr-o acţiune in anulare invocând doar doua motive de anulare, respectiv art. 364 lit. e) si g) C. proc. civ.: hotărârea a fost pronunţata după expirarea termenului arbitrajului prevăzut de art. 3533 alin. (1) si (4) C. proc. civ. şi hotărârea arbitrală nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
Asupra acestor aspecte instanţa de anulare s-a pronunţat prin sentinţa comerciala nr. 245 din 18 decembrie 2007 si a reţinut in mod corect că, in ceea ce priveşte motivul întemeiat pe disp. art. 364 lit. e) C. proc. civ. raportat la prevederile art. 3533 alin. (1) si (4) din C. proc. civ. si art. 33 al Regulilor de procedura arbitrala, «dacă părţile n-au prevăzut altfel, tribunalul arbitral trebuia sa pronunţe hotărârea in termen de cel mult 5 luni de la data constituirii sale» (art. 3533 alin. (1) C. proc. civ.) iar «de asemenea tribunalul arbitral poate dispune, pentru motive temeinice, prelungirea termenului eu cel mult doua luni (art. 3533 alin. (4) C. proc. civ.), in acest fel trebuia sa pronunţe hotărârea in termen de cel mult 7 luni, calculat de la data la care tribunalul este constituit. Arătând că de la data constituirii tribunalului arbitral (28 februarie 2006) si pana la data pronunţării hotărârii (04 mai 2007) a fost depăşit termenul legal, de cel mult 7 luni, reclamanta a precizat ca acest aspect atrage caducitatea arbitrajului. Art. 3533 alin. final C. proc. civ. dispune in acest sens ca » trecerea termenului de arbitraj nu constituie un motiv de caducitate a arbitrajului afara de cazul in care una din părţi a notificat celeilalte părţi si tribunalului arbitral, pana la primul termen de înfăţişare, că înţelege sa invoce caducitatea ».
Aceasta sancţiune nu operează automat, ci numai in măsura in care una dintre parţi a notificat adversarului si tribunalului arbitral, in condiţiile arătate de art. 3533 alin. final C. proc. civ., ca înţelege sa invoce caducitatea.
Aşa cum se observă, în cauza de fata, din actele depuse la dosarul de arbitraj, reclamanta nu a înţeles sa notifice niciuneia dintre reclamantele la fond, respectiv "R."SCM si «PRESTAREA» S.C.M, si nici tribunalului arbitral, in condiţiile prevăzute de art. 3533 alin. final C. proc. civ., respectiv pana la primul termen de înfăţişare, faptul ca înţelege sa invoce caducitatea arbitrajului daca se depăşeşte termenul prevăzut de art. art. 3533 alin. (1) C. proc. civ.
În aceste condiţii, neexistând notificarea părţilor si a tribunalului arbitral formulata de «Înainte» SCM cu privire la invocarea caducităţii arbitrajului, nu s-a putut retine de către instanţa de judecata a acţiunii in anulare faptul ca hotărârea a fost pronunţata după expirarea termenului arbitrajului prevăzut de art. 3533 C. proc. civ., sancţiunea caducităţii arbitrajului neoperând automat, ci numai in cazul notificării acesteia de către partea interesata pana la primul termen de înfăţişare.
Cu privire la cel de al doilea motiv al acţiunii in anulare întemeiat pe art. 364 Iit. g) C. proc. civ. (hotărârea arbitrala nu cuprinde motivele) s-a reţinut ca tribunalul arbitral, la cererea reprezentantului reclamantelor a unit excepţiile invocate cu fondul cauzei si a acordat cuvântul pe probe, aşa cum au fost ele solicitate pe cererea introductivă.
Curtea a reţinut ca art. 364 lit. g) C. proc. civ. are in vedere «lipsa sau insuficienta hotărârii arbitrale, adică a acelor motive de fapt si de drept care au format convingerea instanţei si nu omisiunea asupra unor argumente sau excepţii formulate de părţi. »
S-a reţinut de asemeni de către Curtea de Apel ca tribunalul arbitral a motivat pertinent sentinţa pronunţata, convingător, luând in considerare toate probele administrate în cauza (înscrisuri, martori, expertiza tehnica), precum si faptul ca art. 3041 C. proc. civ. nu este aplicabil in faza acţiunii in anulare, acesta aplicându-se numai in faza procesuala a recursului.
Hotărârea arbitrală poate fi desfiinţata numai pentru unul din motivele strict si limitativ prevăzute de art. 364 lit. a)-i) C. proc. civ., instanţa arătând ca eventualele critici din susţinerile orale ale petentei care vizează fondul cauzei nu pot fi încadrate in niciunul din motivele prevăzute de art. 364 C. proc. civ.
Se arata de către recurenta in motivele de recurs ca in litigiul arbitral a participat ca arbitru autorul unei hotărâri anterioare, irevocabila, prin care, printr-o acţiune in constatare a recurentei s-a recunoscut acesteia dreptul de proprietate al asupra imobilului aflat in litigiu.
Curtea de Apel si in acest caz a reţinut ca nu se aplica prevederile art. 24 C. proc. civ., întrucât petenta nu a înţeles să uzeze de procedura recuzării care trebuia ceruta, sub sancţiunea decăderii, in termen de 10 zile de la data când a luat cunoştinţa de numirea arbitrului, potrivit art. 351 C. proc. civ. De altfel, arbitrul despre care recurenta face vorbire nu luase parte la judecarea aceleiaşi pricini in apel sau recurs sau rejudecare după casare, aşa cum prevede art. 24 C. proc. civ., ci acesta s-a pronunţat intr-o acţiune in constatarea dreptului de proprietate având anumite părţi, iar in litigiul arbitral dedus prezentei judecaţi, s-a pronunţat asupra unei acţiuni in realizarea dreptului (in revendicare), având alte părţi, respectiv «Radiotehnica» SCM si «Înainte» SCM, nefiind afectata libertatea de decizie a acestuia. Acest lucru nu poate constitui o nulitate de ordine publica, aşa cum arata recurenta, neputând duce la o aplicabilitate a art. 304 pct. 5 C. proc. civ. cu referire la art. 105 alin. (2) si art. 106 C. proc. civ.
S-a arătat de recurenta ca dispozitivul hotărârii arbitrale consemnează «constata» iar «nu obliga la respectarea dreptului ». Aşa cum se poate observa din dispozitivul sentinţei arbitrale nr. 29 din 04 mai 2007 a Curţii de Arbitraj, se arata ca « admite cererea ..obliga parata sa lase in deplina proprietate si liniştita posesie imobilul mijloc fix …». S-a arătat in hotărârea arbitrala ca «reclamantele si-au modificat acţiunea iniţiala in acţiune in realizarea dreptului lor de proprietate si in temeiul art. 480 si urm. C. civ. au solicitat obligarea paratei sa lase in deplina proprietate si liniştită posesie imobilul construcţia situat in .. ».
Pentru aceste considerente instanţa investita cu acţiunea in anulare a înlăturat criticile petentei referitoare la modificarea cererii dintr-o acţiune in constatare in acţiune in realizare, reţinând prevederile art. 132 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.
S-au respins de asemenea în mod corect de către instanţa si argumentele petentei ce vizau fondul cauzei, întrucât acestea puteau fi reţinute numai in situaţia admiterii acţiunii in anulare, fiind subsecvente admiterii acţiunii, respectiv acestea puteau fi cercetate numai in măsura in care motivele întemeiate pe dispoziţiile art. 364 lit. e) si g) C. proc. civ. ar fi dus la anularea hotărârii, acestea neputând fi încadrate in celelalte motive de anulare prevăzute de art. 364 C. proc. civ, respingând ca nefondate susţinerile pe fondul cauzei.
Pentru acelaşi raţionament juridic, nu pot fi aplicate nici în recurs prevederile art. 3041 C. proc. civ. deoarece neajungându-se la admiterea pe fond a acţiunii arbitrale (ca efect al admiterii acţiunii in anulare), nici instanţa de recurs nu poate analiza fondul cauzei sub toate aspectele. Recursul este deci, în acest caz particular, limitat tot la motivele strict prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Pentru considerentele de fapt şi de drept reţinute mai sus, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de pârâta Î.S. Constanţa împotriva deciziei comerciale nr. 245 din 18 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI a comercială, ca nefondat.
Conform art. 274 C. proc. civ. Înalta Curte va obliga recurenta la 800 lei cheltuieli de judecată către intimata R.S. Constanţa.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta înainte S.C.M. Constanţa împotriva deciziei comerciale nr. 245 din 18 decembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI a comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta la 800 lei cheltuieli de judecată către intimata R.S. Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 5 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3241/2008. Comercial. Contestaţie la... | ICCJ. Decizia nr. 3245/2008. Comercial. Obligatia de a face.... → |
|---|
