ICCJ. Decizia nr. 3241/2008. Comercial. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3241/2008
Dosar nr. 4414/2/2006
Şedinţa publică de la 5 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 156 din 3 aprilie 2006, Judecătoria Hârlău a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de către A.D.S. Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei reprezentând contestaţia la executare promovată de către SC D. SA Deleni, judeţul Iaşi în contradictoriu cu intimata A.D.S. Bucureşti în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, având în vedere prevederile art. 158 alin. (1) coroborat cu art. 3 alin. (4) C. proc. civ. precum şi dispoziţiile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 modificată şi art. 1 din O.U.G. nr. 64/2005.
La Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V a comercială, s-a format Dosarul nr. 4414/2/2006.
Prin sentinţa comercială nr. 233 pronunţată la data de 5 decembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a admis în parte contestaţia la executare formulată de debitoarea SC D. SA Deleni şi în consecinţă a anulat parţial, titlul executoriu şi somaţia de plată comunicate de creditoare debitoarei cu adresa nr. 44727 din 20 decembrie 2005, pe care le-a menţinut, numai pentru suma de 55.517,55 RON, reprezentând penalităţi de întârziere aferente debitului principal, pe care contestatoarea le mai datora la data de 31 martie 2007.
A compensat în totalitate cheltuielile de judecată, efectuate de părţi în proces.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în baza prevederilor contractuale, s-a întocmit procesul-verbal din 27 septembrie 2002 de punere în posesie şi predarea de către A.D.S. şi primirea de către SC D. SA, în fapt a suprafeţei totale de 533,66 ha în loc de 599 ha, cum se prevăzuse în contract.
Curtea a constatat că până la data de 26 august 2005 debitoarea a achitat, cu titlu de redevenţă suma de 942.196.152 lei, astfel că sumele din titlul şi somaţia de plată, comunicate de creditoare debitoarei la data de 20 decembrie 2005, cu adresa nr. 44727, nu corespundeau realităţii.
Potrivit expertizei contabile, astfel cum a fost modificată după formularea de obiecţiuni, expertiză pe care Curtea a omologat-o, a rezultat că până la data de 31 martie 2007, debitoarea a achitat o sumă totală de 99.799,69 RON din care pentru redevenţa datorată 96.027,55 RON şi 2.852,14 RON pentru penalităţile datorate în sumă de 58.369,69 RON. Drept urmare, la data de 31 martie 2007 debitoarea mai datora creditoarei, numai suma de 55.517,55 RON reprezentând penalităţi de întârziere aferente debitului principal.
Având în vedere considerentele anterior prezentate, Curtea a reţinut că titlul executoriu şi somaţia de plată îşi mai menţin valabilitatea numai pentru suma de 55.517,55 RON reprezentând penalităţi de întârziere, neachitate la data de 31 martie 2007.
Împotriva sentinţei, în termen legal creditoarea A.D.S. a declarat recurs solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei în sensul respingerii în totalitate a contestaţiei la executare formulată de debitoare cu obligarea acesteia la cheltuielile de judecată efectuate la fond şi cele ocazionate de recurs.
Prin motivele de recurs invocate, creditoarea a arătat că sentinţa este parţial nelegală şi netemeinică pentru următoarele considerente:
1. titlu executoriu constituit de contractul de concesiune nr. 42 din 26 august 2002 şi somaţia emisă în baza acestuia sunt legale. Plata redevenţei a reprezentat o clauză esenţială în contract şi neplata acesteia în termen de 30 de zile de la data limită de plată, a condus la rezilierea de drept a contractului.
2. în mod eronat a reţinut instanţa de fond că debitoarea ar fi achitat suma de 99.779,69 lei din care pentru redevenţa datorată 96.027,55 lei şi 2.852,14 lei pentru penalităţile datorate, în sumă de 58.359,69 lei. În realitate, SC D. SA are un debit în sumă de 106.239 lei din care suma de 44.974,15 lei reprezintă redevenţa iar 61.264,85 lei reprezintă penalităţi de întârziere.
3. debitul existent, pentru care s-a emis titlu executoriu, îndeplineşte condiţiile pentru a fi o creanţă certă, lichidă şi exigibilă. Creanţa este certă deoarece este prevăzută în contractul de concesiune, este lichidă deoarece cuantumul acesteia este determinat, întrucât este cunoscută cotaţia grâului la bursă cât şi penalităţile prevăzute de O.G. nr. 11/1996 şi O.G. nr. 61/2002 şi este exigibilă întrucât termenele scadente sunt prevăzute tot în contract - capitolul V. Recurenta conchide menţionând că faţă de faptul că această creanţă este certă, lichidă şi exigibilă executarea poate fi pretinsă imediat concesionarului, ceea ce i-a dat dreptul să comunice contestatoarei somaţia de plată prin care a solicitat achitarea debitului în cuantum de 106.239 lei.
Recursul declarat de pârâtă nu este fondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Analizând motivele de recurs formulate în raport de actele şi înscrisurile dosarului instanţa le apreciază ca fiind nefondate.
Astfel, din actele şi înscrisurile dosarului rezultă că în temeiul contractului de concesiune nr. 42 din 26 august 2002 încheiat de părţi s-a întocmit la data de 27 septembrie 2002 procesul verbal de punere în posesie a suprafeţei totale de 533,66 ha (în loc de 599 ha) din care 524,28 ha teren agricol şi 9,38 ha teren neagricol.
Faţă de cele anterior menţionate rezultă că în mod legal instanţa a anulat parţial titlul executoriu şi somaţia de plată, având în vedere că suma reprezentând redevenţă a fost calculată de către reclamantă în raport de o altă suprafaţă de teren agricol.
Nu pot fi primite nici celelalte critici care privesc suma achitată iniţial de către intimata-debitoare cu titlu de redevenţă cât şi critica privind calculul penalităţilor datorate având în vedere că sumele au fost corect stabilite prin expertiza contabilă astfel cum a fost modificată după formularea de obiecţiuni.
Mai trebuie menţionat că expertiza contabilă efectuată şi omologată în cauză, a avut în vedere clauzele contractului de concesiune încheiat de părţi şi legislaţia în vigoare.
În concluzie, sentinţa recurată fiind legală, recursul declarat de creditoare va fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de creditoarea A.D.S. Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 233 din 5 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3138/2008. Comercial. Acţiune în anulare a... | ICCJ. Decizia nr. 3244/2008. Comercial. Acţiune în anularea... → |
|---|
