ICCJ. Decizia nr. 3135/2008. Comercial. Acţiune în anulare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3135/2008
Dosar nr. 3832/36/2005
Şedinţa publică de la 29 octombrie 2008
Deliberând asupra recursului de faţă;
Prin sentinţa comercială nr. 29 din 23 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa a fost respinsă ca nefondată excepţia neexecutării contractului invocată de pârâta SC T.T. SRL Constanţa, a fost admisă acţiunea principală modificată formulată de reclamanta SC C. SA Constanţa şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 76.680,23 dolari SUA, 3.724 dolari cu titlu de dobânzi, în lei la data plăţii şi 476.079.878 lei TVA.
A fost respinsă cererea reconvenţională a pârâtei ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că între părţi s-a încheiat un contract de prestări de servicii în anul 2002 care cuprinde o clauză penală în art. 4 lit. b) potrivit căreia beneficiarul va plăti 75% din tariful stabilit pentru diferenţa de marfă neîncărcată până la cantitatea de 150 000 t pe an.
Reclamanta, în calitate de prestator şi-a îndeplinit obligaţia dar pârâta nu a pus la dispoziţie marfa convenită. Neexistând o culpă concurentă a reclamantei, rezultă că suma pretinsă şi majorată ulterior cu TVA este datorată.
Referitor la penalităţile de întârziere s-a constatat că sumele datorate au fost achitate cu întârziere şi potrivit art. 5 din contract beneficiara avea obligaţia de a achita 50% din avans, la sosirea navei şi diferenţa în 5 zile de la terminarea încărcării mărfii pe navă.
În ceea ce priveşte excepţia de neexecutare şi cererea reconvenţională pentru daune au fost respins ca nefondate având în vedere că reclamanta, ca prestator de servicii şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin art. 3 din contract iar pârâta nu a formulat, în cursul derulării contractului, nici un fel de obiecţiune privind modalitatea de îndeplinire a obligaţiilor asumate de cealaltă parte.
Cum pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile de a pune la dispoziţia prestatorului cantitatea de marfă convenită, nu poate pretinde daune reprezentând plata contrastaliilor şi a altor cheltuieli portuare.
Prin sentinţa civilă nr. 49 din 19 octombrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, s-a anulat hotărârea arbitrală nr. 15 din 31 iulie 2003 pronunţată de Tribunalul Arbitral de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie, Navigaţie şi Agricultură Constanţa, motivat de faptul că hotărârea este confuză şi considerentele ei sumare, ceea ce echivalează cu nemotivarea acesteia, încălcându-se dispoziţiile art. 62 al.1 litera e din Regulamentul privind organizarea arbitrajului comercial. S-a dispus judecarea pe fond a cauzei.
Împotriva sentinţei nr. 49 din 19 octombrie 2005 a declarat recurs SC T.T. SRL Constanţa invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Recursul împotriva sentinţei civile nr. 29 din 23 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa se bazează pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 şi pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că unul dintre cei 3 experţi a semnat formal raportul de expertiză, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 208 C. proc. civ.
O altă critică se referă la greşita respingere a excepţiei de neexecutare, ignorându-se îndeplinirea obligaţiilor contractuale.
Se arată că însăşi reclamanta pârâtă recunoaşte că SC T.T. SRA Constanţa a pus la dispoziţie marfa, dar obligaţia încărcării revenea operatorului portuar SC C. SA.
Clauza din contract, respectiv art. 4 lit. b), privind obligaţia beneficiarului de a încărca 150 000 t este interpretată de recurentă ca neputând elibera pe reclamanta-pârâtă de obligaţia legală de a respecta normele imperative de încărcare, prevăzute de Ordinul 18/1990 al Ministerului Transportului sau de uzanţele portuare.
Recurenta consideră că a fost aplicată greşit regula de interpretare potrivit căreia legea trebuie interpretată în sensul aplicării ei şi nu în sensul neaplicării. Astfel, nespecificarea numărului danei a fost interpretată greşit ca nedeterminând o obligaţie a operatorului portuar.
Se mai arată că în mod eronat instanţa a considerat că actul adiţional prin care se prelungeau raporturile contractuale dintre părţi ar reprezenta o ofertă.
Recurenta mai arată şi că, faţă de lipsurile din motivare, în speţă este aplicabil şi motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Recursul pârâtei este fondat pentru următoarele considerente:
Acţiunea în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 364 alin. (1) lit. g) şi I), C. proc. civ., iar instanţa a apreciat ca întemeiat motivul prevăzut de art. 364 lit. g) considerând că motivarea sentinţei arbitrale este confuză şi sumară.
În realitate, hotărârea arbitrală este coerentă, motivând argumentat de ce se aplică clauza prevăzută de art. 4 lit. b) din contract, respectiv faptul că a intervenit acordul tacit cu privire la addendum-ul datat 15 ianuarie 2003.
Şi admiterea cererii recondiţionale a fost motivată de aplicarea art. 3 lit. c) din contract potrivit căruia pârâta avea obligaţia să participe la încărcarea navelor cu propriile sale macarale, ori aportul acesteia a fost nesemnificativ, reţinându-se astfel culpa comună şi egală la încărcarea celor 3 nave cu întârziere, justificându-se obligarea reclamantei la plata a 50% din valoarea contrataliilor şi a taxelor portuare suplimentare înregistrate la cele 3 nave.
Prejudiciul a fost apreciat ca fiind cert, având în vedere încasarea efectivă a contrastaliilor înregistrate la cele 3 nave.
Prin urmare, în mod greşit a fost anulată hotărârea arbitrală, în cauză neregăsindu-se motivul prevăzut de art. 364 lit. g) C. proc. civ.
Urmează a fi admis recursul pârâtei şi se vor modifica în tot sentinţele 49/29 octombrie 2005 şi 29/23 octombrie 2007 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa şi va fi respinsă acţiunea în anulare formulată împotriva sentinţei arbitrale nr. 15 din 31 iulie 2003, care va fi păstrată în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta SC T.T. SRL Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 29/COM din 23 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa nr. 49 din 19 octombrie 2005 şi sentinţa nr. 29 din 23 octombrie 2007 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
Respinge acţiunea în anulare împotriva sentinţei arbitrale nr. 15 din 31 iulie 2003 a Comisiei de Arbitraj de pe lângă C.C.I.N.A. Constanţa pe care o păstrează în tot.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3029/2008. Comercial. Obligatia de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 3138/2008. Comercial. Acţiune în anulare a... → |
|---|
