ICCJ. Decizia nr. 3380/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3380/2008
Dosar nr. 1268/1/2008
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2008
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţă, astfel cum a fost precizată la data de 1 iunie 2006, reclamanta SC P.P. SRL Oneşti a solicitat instanţei de judecată să se constate că este proprietara spaţiului comercial situat în Municipiul Oneşti, județul Bacău, spaţiu ce a format obiectul contractelor de leasing din 8 iulie 1999.
Prin sentinţa nr. 821 din 5 octombrie 2006, Tribunalul Bacău, secţia comercială, a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamantei, astfel cum a fost precizată.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat, prin Decizia nr. 20 din 22 februarie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială.
Împotriva deciziei sus menţionate, a declarat recurs reclamanta, iar prin Decizia nr. 296 din 31 ianuarie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a soluţionat irevocabil cauza, prin respingerea ca nefondat a recursului.
Prin cererea înregistrată la 11 februarie 2008, contestatoarea SC P.P. SRL Oneşti a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 296 din 31 ianuarie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 317 pct. 1 şi art. 318 C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei în anulare, contestatoarea a susţinut că la termenul de judecată din 25 ianuarie 2008, deşi a transmis prin fax, cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare a avocatului ales, instanţa a procedat la judecarea recursului, situaţie în care consideră că a fost lipsită de posibilitatea de a se apăra. Faţă de motivul invocat, contestatoarea a apreciat că hotărârea este rezultatul unei greşeli materiale, deoarece instanţa nu a avut în vedere cererea de amânare şi înscrisurile depuse în susţinerea acesteia.
Potrivit art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare, când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cerinţelor legale.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că susţinerea contestatoarei, potrivit căreia respingerea cererii de amânare echivalează cu neîndeplinirea procedurii de citare pentru termenul stabilit în vederea soluţionării recursului, nu poate fi primită, având în vedere situaţiile expres şi limitativ prevăzute de legiuitor în care poate fi formulată contestaţia în anulare.
Mai mult decât atât, se constată că asupra cererii de termen formulată, Înalta Curte s-a pronunţat prin încheierea de amânare a pronunţării, în sensul respingerii acesteia, motivat de împrejurarea că partea a mai beneficiat de un termen, pentru acelaşi motiv.
Prin cea de-a doua critică formulată, în temeiul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., contestatoarea a susţinut că hotărârea este rezultatul unei greşeli materiale, deoarece nu au fost observate de către instanţa de recurs, atât cererea de amânare, cât şi înscrisurile depuse în susţinerea sa.
În ipoteza primei teze a textului sus citat, Înalta Curte constată că niciuna din criticile formulate nu se încadrează în noţiunea de greşeală materială, în sensul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ. Având în vedere caracterul de excepţie al textului de mai sus, analiza susţinerilor privind existenţa unei „greşeli materiale" presupune o interpretare restrictivă în sensul că trebuie avute în vedere numai acele greşeli materiale care au caracter procedural şi care au dus la pronunţarea unei soluţii eronate.
În acest context, din motivele dezvoltate de contestatoare, rezultă că s-au formulat critici pe alte chestiuni decât cele procedurale, chestiuni ce exced dispoziţiilor ce reglementează calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare.
Pe cale de consecinţă, faţă de cele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC P.P. SRL Oneşti, împotriva deciziei nr. 296 din 31 ianuarie 2008, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3174/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3381/2008. Comercial → |
|---|
