ICCJ. Decizia nr. 3387/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3387/2008
Dosar nr. 27863/3/2006
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 731 din 21 iunie 2006 a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată de pârâta A.V.A.S. prin întâmpinare şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii completate formulată de reclamantele SC L. SA cu sediul social în Bucureşti, SC A.C. SA cu sediul social în Bucureşti, SC S.C. SRL cu sediul social în Otopeni, judeţul Ilfov, şi SC U.I.T. SRL cu sediul social în Voluntari, judeţul Ilfov, în contradictoriu cu A.V.A.S. Bucureşti, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.
S-a reţinut că în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv constatarea valabilităţii contractului de vânzare - cumpărare de acţiuni şi constatarea împrejurării că nu a intervenit pactul comisoriu de gradul IV menţionat în acest contract, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 C. proc. civ., competenţa teritorială de soluţionare a litigiului revine instanţei de la sediul pârâtei.
De asemenea a mai fost respinsă excepţia decăderii pârâtei din dreptul de a invoca excepţii.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 3342 din 12 martie 2007 a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii SC L. SA Bucureşti, SC A.C. SA Bucureşti, SC S.C. SRL Otopeni şi SC U.I.T. SRL Voluntari în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. Bucureşti, în sensul că a respins ca inadmisibile capetele 1, 2 şi 3 şi a admis capătul 4 al acţiunii, în sensul că a obligat pârâta A.V.A.S. la conversia în acţiuni a creanţelor, potrivit art. 7 din contractul de vânzare cumpărare acţiuni din 29 decembrie 2004.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a apreciat, că acest litigiu este prilejuit de contractul de vânzare - cumpărare acţiuni din 29 decembrie 2004, prin care A.V.A.S. a vândut Consorţiului un număr de 53.354.437 acţiuni nominative, cu o valoare nominală de 25.000 lei fiecare, în valoare totală de 1.333.860.925.000 lei – 99,4382% din valoarea capitalului subscris şi vărsat la SC G. SA Scăieni.
Potrivit ordinului de plată din 2 iunie 2005, preţul a fost achitat integral. A.V.A.S. s-a obligat să transfere dreptul de proprietate asupra pachetului de acţiuni după achitarea preţului şi să realizeze conversia în acţiuni a creanţelor preluate în temeiul OG nr. 29/2002, OUG nr. 95/2003, OUG nr. 37/2004, art. 43 ind.1 din OUG nr. 26/2004 şi potrivit actelor adiţionale şi convenţiei din data de 28 noiembrie 2005, până la data de 30 noiembrie 2005.
Consorţiul şi-a asumat obligaţia efectuării la SC G. SA, în decursul unui an, din surse proprii şi atrase, de investiţii în sumă de 1.050.000 euro, sub sancţiunea desfiinţării de drept a contractului.
Potrivit art. 1 din actul adiţional din 4 mai 2005, părţile au constatat îndeplinirea condiţiei suspensive şi intrarea în vigoare a contractului.
S-a mai reţinut că, potrivit Convenţiei, s-a modificat obligaţia Consorţiului, potrivit art. 6 celelalte dispoziţii ale Contractului, printre care şi obligaţia din art. 7.1 au rămas în vigoare.
Nu pot fi invocate de către A.V.A.S. dispoziţiile art. 1021 C. civ., rezoluţiunea contractului neputând fi cerută decât de partea care şi-a executat propriile obligaţii sau care se declară gata să le execute.
Nu a fost primită nici apărarea pârâtei vizând teoria interdependenţei, faţă de excepţia de neexecutare a contractului, considerându-se că ar fi inechitabil ca o parte să fie obligată la executarea contractului şi să suporte o sancţiune severă în condiţiile în care cealaltă parte nu şi-a îndeplinit o obligaţie anterioară.
Dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. conduc că petitul 1, 2 şi 3 din acţiune să devină inadmisibile, fiind absorbite de capătul ultim al acţiunii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 577 din 26 noiembrie 2007 a admis apelul formulat de A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 3342 din 12 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a schimbat în parte sentinţa atacată şi a respins cererea privind obligarea A.V.A.S. Bucureşti la convertirea în acţiuni a creanţelor, potrivit art. 7 din contractul din 2004.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
De asemenea a fost respins apelul declarat de reclamantele SC L. SA Bucureşti, SC A.C. SA Bucureşti, SC S.C. SRL Otopeni şi SC U.I.T. SRL Voluntari împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit, în esenţă, că în mod greşit prima instanţă a reţinut că A.V.A.S. prin art. 7.1 şi-a asumat obligaţia realizării conversiei creanţelor în acţiuni sub acţiunea unui pact comisoriu de gradul IV aşa cum au afirmat reclamantele, deşi prin art. 7.1 părţile conveniseră ca modalitate a contractului condiţia rezolutorie.
Nu are relevanţă faptul că A.V.A.S. nu a înţeles să se prevaleze de împlinirea condiţiei rezolutorii cu consecinţa desfiinţării retroactive a prezentului contract.
Nejustificat reclamantele au opus excepţia de neexecutare a contractului, pretinzând neîndeplinirea de către A.V.A.S. a propriilor obligaţii.
Împotriva deciziei comerciale nr. 577 din 26 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, au promovat recurs reclamantele SC L. SA Bucureşti, SC A.C. SA Bucureşti, SC S.C. SRL Otopeni şi SC U.I.T. SRL Voluntari, care au criticat această hotărâre pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în temeiul art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. admiterea recursului, în principal casarea deciziei atacate pentru a fi asigurată o judecată unitară şi trimisă cauza la Tribunalul Bucureşti pentru rejudecarea în fond, iar în subsidiar modificarea aceleiaşi decizii, respingerea ca neîntemeiat a apelului intimatei - pârâte A.V.A.S. şi admiterea apelului reclamantelor, modificarea în parte a sentinţei primei instanţe în sensul admiterii şi a primelor trei capete ale cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat, că instanţa de apel a acordat ceea ce nu s-a cerut, prin aceea că reclamantele nu au investi instanţa de fond cu un capăt subsidiar de cerere privind rezilierea contractului în temeiul pactului comisoriu prevăzut de art. 7.1 şi 7.2 din acelaşi contract, din culpa exclusivă a A.V.A.S. Cu toate acestea, instanţa de apel a soluţionat un astfel de capăt, fără să fi fost investită, încălcând principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil.
Hotărârea recurată este nelegală, fiind întemeiată pe motive contradictorii, care atrage sancţiunea modificării ei, precum şi faptul că a fost greşit interpretat contractul din 2004, atunci când s-a reţinut că acesta a fost modificat prin Convenţia de menţinere în vigoare din 28 octombrie 2005, în condiţiile în care potrivit art. 23.2 din contract acesta putea fi modificat numai prin act adiţional. Tot greşit au fost interpretate şi dispoziţiile art. 7.1 şi 7.2, contrar reglementărilor art. 969 şi urm. C. civ. şi art. 1019 şi urm. C. civ.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii a fost admisă cu trimitere la art. 111 C. proc. civ., fără însă a se arăta care anume este acţiunea în realizare ce ar putea fi exercitată, strict prin echivalenţa a celor trei capete ale cererii de chemare în judecată.
Intimata - pârâtă A.V.A.S. Bucureşti a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la motivele de recurs expuse de reclamante, constată că acestea sunt justificate, în limitele şi pentru considerentele care urmează, impunându-se admiterea recursului şi casarea hotărârilor atacate, trimiţându-se cauza spre rejudecare la instanţa de fond.
Reclamantele au solicitat, prin cererea de chemare în judecată, ca în contradictoriu cu pârâta, să se constate că nu a intervenit pactul comisoriu de gradul IV, contractul de vânzare - cumpărare acţiuni din 29 decembrie 2004 fiind în vigoare, să se constate valabilitatea contractului din 29 decembrie 2004, să se constate nelegalitatea notificării din 1 februarie 2006 şi să fie obligată pârâta A.V.A.S. la conversia datoriilor în acţiuni în temeiul art. 7 din contractul părţilor, urmând ca reclamantele să-şi îndeplinească obligaţia de a emite scrisoarea de garanţie bancară ulterior, fiind o obligaţie scadentă ulterior scadenţei obligaţiei de conversie a debitelor.
S-a argumentat în sprijinul acţiunii că pârâta a fost notificată de mai multe ori să îşi îndeplinească obligaţiile, iar atitudinea A.V.A.S. a determinat prelungirea termenului de realizare a conversiei întrucât abia în luna octombrie 2005 aceasta a început să întocmească documentaţia necesară pentru obţinerea avizului de la Consiliul Concurenţei. Prin actul adiţional termenul a fost prelungit până la data de 31 noiembrie 2005. Neîndeplinirea obligaţiei de către A.V.A.S. atrage desfiinţarea de drept a contractului fără nici o altă formalitate sau notificare prealabilă.
La rândul ei, pârâta A.V.A.S. prin întâmpinările depuse, constant a precizat că operează excepţia inadmisibilităţii acţiunii în constatare, având în vedere că pentru capetele de cerere 1, 2 şi 3 nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., iar pe fondul cauzei, faţă de inserarea în contract de către părţi a unui pact comisoriu şi a legislaţiei în vigoare, în cazul respectării de către una din părţi a obligaţiilor asumate, contractul este desfiinţat de plin drept, fără nicio formalitate prealabilă.
Ca urmare a faptului că în realitate cumpărătorii nu şi-au îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni din 2004, cu modificările ulterioare, A.V.A.S. a emis notificarea din 1 februarie 2006, în conformitate cu prevederile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 şi a solicitat SC R. SA, reînscrierea A.V.A.S. ca acţionar cu un număr de 53.354.437 acţiuni, reprezentând 99,4382% din valoarea capitalului social vărsat şi subscris al SC G. SA.
Din verificarea întregii documentaţii, rezultă fără putere de tăgadă, că prin voinţa liber exprimată, la data de 23 decembrie 2004 a fost încheiat contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni SC G. SA Boldeşti – Scăieni între A.V.A.S., în calitatea de vânzător şi SC L. SA Bucureşti, SC A.C. SA Bucureşti, SC S.C. SRL Otopeni, SC U.I.T. SRL Voluntari şi Asociaţia P.G. Boldeşti – Scăieni, împreună în calitatea de cumpărători având ca obiect un număr de 53.354.437 acţiuni nominative, libere de orice sarcini, având valoarea nominală de 25.000 lei fiecare, totalizând 1.333.860.925.000 lei, reprezentând 99,4382% din valoarea capitalului social subscris şi vărsat.
În acest context au fost stabilite condiţiile de transfer al dreptului de proprietate asupra acţiunilor, preţul şi modalitatea lui de plată, condiţia suspensivă a emiterii deciziei de autorizare a prezentei tranzacţii de către Consiliul Concurenţei, condiţia rezolutorie, declaraţiile vânzătorului referitor la situaţia sa financiară, existenţa sarcinilor, precum şi declaraţia şi drepturile cumpărătorului. În continuare au mai fost stipulate clauze vizând transferul activelor societăţii, protecţia mediului, investiţiile şi garantarea lor, accesul la informaţie, cesiunea acţiunilor, clauza penală, daunele interese, nulitatea, forţa majoră, competenţa în situaţia apariţiei unor litigii şi legea aplicabilă.
La acest contract de vânzare - cumpărare de acţiuni au mai fost încheiate, ulterior, un număr de 4 acte adiţionale, după cum urmează:
- actul adiţional din 14 august 2005;
- actul adiţional din 13 aprilie 2005;
- actul adiţional din 4 mai 2005 ş.
- actul adiţional din 28 octombrie 2005, care, tot prin voinţa părţilor a adus modificări ale unor clauze din contractul iniţial.
Relevanţă în corecta stabilire a situaţiei de fapt şi de drept o reprezintă şi Convenţia de menţinere în vigoare şi modificare a contractului de vânzare - cumpărare de acţiuni din 29 decembrie 2004, încheiat pentru vânzarea pachetului de acţiuni deţinut de SC G. SA din data de 28 octombrie 2005.
Atât instanţa de fond cât şi cea de apel nu au examinat complet documentaţia expusă anterior şi nici nu au verificat toate apărările formulate de părţi pe tot parcursul procesului, împrejurare care a condus la pronunţarea unor hotărâri nelegale şi netemeinice.
Este de necontestat că potrivit dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală, privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărârii temeinice şi legale. Mai mult, ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
Din această perspectivă, în baza rolului activ, se impune ca instanţa de fond, rejudecând cauza, să verifice sub toate aspectele, cu maximă rigurozitate, întinderea reală a tuturor drepturilor şi obligaţiilor asumate de părţi prin contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni din 23 decembrie 2004, precum şi modalitatea în care au fost aduse la îndeplinire, conform clauzelor contractuale, aceste obligaţii.
Este necesară examinarea şi lămurirea modificărilor clauzelor contractuale care au fost efectuate prin cele 4 acte adiţionale, cu raportare la Convenţia de menţinere în vigoare şi de modificare a contractului iniţial, în scopul de a fi dată o interpretare corectă şi unitară a conţinutului aspectelor juridice contestate reciproc de vânzător şi cumpărătorii de acţiuni.
Nu în ultimul rând, vor fi avute în vedere corespondenţa părţilor, actele depuse de acestea, dar şi examinarea fiecărui capăt de cerere în parte, cu precizările aduse, a cadrului legal aplicabil litigiului comercial, urmând a fi respectat în egală măsură dreptul de apărare atât pentru reclamanţi cât şi pentru pârâtă, inclusiv posibilitatea de a administra noi probe pe toate aspectele controversate.
Pentru aceste raţiuni, urmează a admite recursul declarat de reclamantele SC L. SA Bucureşti, SC A.C. SA Bucureşti, SC S.C. SRL Otopeni şi SC U.I.T. SRL Voluntari împotriva deciziei nr. 577 din 26 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 5 C. proc. civ. va casa Decizia recurată şi sentinţa instanţei de fond şi va trimite cauza spre rejudecare la prima instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantele SC L. SA Bucureşti, SC A.C. SA Bucureşti, SC S.C. SRL Otopeni şi SC U.I.T. SRL Voluntari, împotriva deciziei nr. 577 din 26 noiembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, casează Decizia recurată şi sentinţa nr. 731 din 21 iunie 2006, pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia comercială şi contencios administrativ, şi trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 13 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3384/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3424/2008. Comercial → |
|---|
