ICCJ. Decizia nr. 3381/2008. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3381/2008
Dosar nr. 33260/3/2006
Şedinţa publică din 13 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţă, reclamanta SC I.G.R. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC I.F.F.C.E. SA, la plata sumei de 344.000 dolari S.U.A., reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a imobilului ce a făcut obiectul contractului de închiriere din 2000 şi suma de 568.000 dolari S.U.A. reprezentând venit nerealizat.
Prin sentinţa nr. 9047 din 6 iulie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins excepţia prescripţiei ca neîntemeiată, a respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect contravaloarea lipsei de folosinţă şi a respins capătul de cerere având ca obiect venitul nerealizat pentru existenţa autorităţii de lucru judecat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că între părţi s-a încheiat contractul de închiriere din 2000, având ca obiect folosinţa spaţiului situat în Bucureşti, sector 2, pe perioada 1 septembrie 2000 - 31 august 2003.
La data de 9 noiembrie 2000, pârâta a notificat reclamantei rezilierea contractului de închiriere, iar la data de 1 februarie 2001, reclamanta a părăsit spaţiul sus menţionat.
Referitor la suma de 344.000 dolari S.U.A. solicitată de reclamantă, instanţa a reţinut că aceasta nu are caracter de prejudiciu cert, având în vedere că reclamanta nu a produs nicio probă în sensul că ar fi închiriat un alt spaţiu asemănător pentru care ar fi plătit o chirie calculată conform clauzelor contractuale încheiate cu pârâta. În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la plata sumei de 568.000 dolari S.U.A., reprezentând venit nerealizat, instanţa a reţinut că acesta a fost soluţionat irevocabil prin sentinţa nr. 1278 din 21 martie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, astfel încât a constatat că este întemeiată excepţia autorităţii lucrului judecat.
Soluţia instanţei de fond a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, care prin Decizia nr. 57 din 31 ianuarie 2008, a respins ca nefondat apelul reclamantei SC I.G.R. SRL.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta SC I.G.R. SRL Bucureşti, prin administrator judiciar SC A.G.E. SRL Bucureşti, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea în totalitate a deciziei recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.
În argumentarea motivului invocat, recurenta a susţinut că Decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 969 şi art. 1073 C. civ., în sensul că dovada prejudiciului a fost făcută cu contractul de închiriere încheiat între părţi. Prin urmare, a apreciat recurenta că ambele instanţe au considerat în mod nelegal şi netemeinic că nu s-a făcut dovada prejudiciului suferit.
Pentru motivele arătate, recurenta a apreciat că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii.
Recursul este nefondat.
Motivul prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., impune obligaţia pentru recurentă de a demonstra lipsa temeiului legal sau aplicarea greşită a legii. Din examinarea susţinerilor recurentei, se observă că deşi aceasta a invocat motivul prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., singura critică ce poate fi analizată prin prisma acestui motiv de nelegalitate, se referă la încălcarea dispoziţiilor art. 969 şi art. 1073 C. civ.
Aşa cum rezultă din actele dosarului şi din motivarea deciziei recurate, instanţa de control judiciar a reţinut în mod corect că potrivit art. 969 şi art. 1073 C. civ., pentru a fi angajată răspunderea civilă contractuală, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: existenţa unei fapte ilicite constând în nerespectarea unei obligaţii contractuale, existenţa unui prejudiciu patrimonial cert, raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi vinovăţia celui care săvârşeşte fapta ilicită. Reţinând că reclamanta nu a făcut dovada existenţei unui prejudiciu patrimonial cert şi având în vedere că sarcina probei incumbă reclamantei, în mod legal instanţa de apel a constatat că nu poate fi angajată răspunderea civilă contractuală, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 1073 C. civ.
Aşa fiind, constatând că nu sunt motive pentru a se reţine încălcarea sau aplicarea greşită a legii, Înalta Curte va da eficienţă dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. şi va respinge recursul ca nefondat, iar în temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC I.G.R. SRL Bucureşti, prin administrator judiciar SC A.G.E. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 57 din 31 ianuarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta la 4.165 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei - pârâte SC I.F.F.C.E. SA Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3380/2008. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3384/2008. Comercial → |
|---|
