ICCJ. Decizia nr. 3529/2008. Comercial. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3529/2008
Dosar nr. 14587/3/2007
Şedinţa publică de la 26 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 13361, pronunţată la data de 15 noiembrie 2007, Tribunalul Bucureşti a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei A.M.
Apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 221 din 22 aprilie 2008.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelanta reclamantă, fără a indica vreunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., arătând în motivarea acestei cereri că „acţiunile” sale sunt fondate, întrucât deconectarea s-a făcut abuziv de către intimată, iar facturile conţin consumuri sub formă de rezervări în plus faţă de consumul indicat de contor, aspecte ce vizează fondul cauzei fără nicio legătură cu decizia atacată.
Motivarea recursului constituie activitatea procesuală desfăşurată de către recurentă în scopul susţinerii nelegalităţii hotărârii atacate şi, care determină limitele controlului judiciar extraordinar exercitat de către instanţa de recurs asupra eventualelor neregularităţi ori greşeli pretins a sta la baza judecăţii în apel, reflectate în hotărârea dată, atât direct cât şi indirect.
Este de esenţa recursului faptul că, acesta priveşte exclusiv ipoteza nelegalităţii soluţiei pronunţate de către instanţa de apel, astfel cum rezultă, fără echivoc, din prevederile art. 304 alin. (1) C. proc. civ.
Ori, în pricina de faţă, recurenta a înţeles să reitereze motivele de fapt pe care şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată iniţială, reluarea aspectelor în fapt ce au determinat această parte să formuleze acţiunea în instanţă echivalând cu o nemotivare a căii extraordinare de atac, simplele afirmaţii şi susţineri cuprinse în cererea de recurs neavând relevanţă asupra hotărârii pronunţate în apel, deci, nepermiţând examinarea acesteia din urmă de către instanţa de recurs, neputând fi circumscrise niciunui motiv de casare ori modificare prevăzut de art. 304 C. proc. civ.
Aşa fiind, cum recurenta nu a arătat în ce constau eventualele greşeli de judecată ale instanţei de apel ce constituie obiectul cenzurării de către instanţa de recurs, Înalta Curte va aplica cererii de recurs sancţiunea nulităţii prevăzută de alin. (1) al art. 3021 C. proc. civ., întrucât, potrivit lit. c) a precitatului articol, cererea de recurs va cuprinde, sub evocata sancţiune, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, ce înseamnă încadrarea acestora într-unul din motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, limitativ prevăzute de pct. 1 - 9 ale art. 304 C. proc. civ.
Aşadar, lipsa criticilor ce vizează nelegalitatea hotărârii atacate cu recurs nu poate atrage schimbarea soluţiei la care tinde recurenta, iar abordarea recurentei în pricina de faţă a motivelor de recurs ce vizează strict fondul pricinii, fără a evidenţia vreo potenţială greşeală de judecată în apel duce la constatarea nulităţii cererii de recurs, în absenţa motivelor de ordine publică care să conducă la incidenţa dispoziţiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea cererii de recurs declarat de reclamanta A.M. , împotriva Deciziei Curţii de Apel Bucureşti nr. 221 din 22 aprilie 2008.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3527/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3530/2008. Comercial. Acţiune în anulare a... → |
|---|
