ICCJ. Decizia nr. 3546/2008. Comercial. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3546/2008
Dosar nr. 1693/94/2007
Şedinţa publică de la 27 noiembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Buftea, prin sentinţa civilă nr. 1659 din 28 martie 2007, a admis excepţia necompetenţei materiale invocată prin întâmpinare de intimata A.V.A.S. cu sediul social în Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatoarea T.A. SA cu sediul social în oraş Voluntari sat Pipera judeţul Ilfov în contradictoriu cu A.V.A.S. Bucureşti în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, având în vedere că potrivit art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998 republicată, cererile de orice natură privind drepturile şi obligaţiile în legătură cu activele bancare preluate de A.V.A.S., inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice şi juridice, altele decât debitorii definiţi la art. 38, sânt de competenţa Curţii de Apel în a cărei rază teritorială se află sediul, sau după caz domiciliul pârâtului şi se judecă de urgenţă şi cu precădere.
Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 197 din 19 octombrie 2007, a respins excepţia prematurităţii contestaţiei la executare, invocată de A.V.A.S. Bucureşti ca neîntemeiată. De asemenea, a respins contestaţia la executare formulată de contestatoarea T.A. SA în contradictoriu cu A.V.A.S., ca nefondată.
S-a reţinut, că se impune respingerea excepţiei prematurităţii contestaţiei, invocată de A.V.A.S. prin întâmpinare, în temeiul art. 46 alin. (1) din O.U.G. nr. 58/1998, întrucât petenta a investit instanţa iniţial la Judecătoria Buftea, iar intimata şi-a formulat apărarea atât pe excepţie cât şi pe fondul cauzei, astfel încât, această instituţie a luat la cunoştinţă de obiectul cererii şi documentaţia depusă.
Pe fondul contestaţiei la executare formulată de SC T.A. SA împotriva somaţiei nr. 1691 din 9 februarie 2007 emisă de A.V.A.S. şi a titlurilor executorii nr. 1484 din 14 ianuarie 2004 emise de C.M. şi 3366 din 4 februarie 2004 emise de C.A.S. Braşov, prin care s-a solicitat anularea acestora, s-a apreciat că prin adresa A.V.A.S. nr. VP1/1691 din 9 februarie 2007 contestatoarei i-au fost comunicate titlurile executorii mai sus menţionate, aceasta fiind somată ca în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea comunicării să achite suma totală de 233.531,75 Ron.
În ceea ce priveşte creanţa preluată de A.V.A.S. de la C.A.S. M. în baza Protocolului nr. 40 din 17 noiembrie 2003, şi actul adiţional rectificativ nr. 1 din 16 februarie 2004, reprezentând contribuţia restantă datorată la F.N.U.A.S.S. aceasta a fost diminuată de la A.U.B. SA, care se află în faliment, în dosarul nr. 281/3/2002, al Tribunalului Braşov, secţia comercială, astfel încât, titlul executoriu nr. 1484 din 14 ianuarie 2004 urmează a fi menţinut.
În ceea ce priveşte creanţa deţinută de A.V.A.S. în baza titlului executoriu 3366 din 4 februarie 2006 se constată că acesta nu este prescrisă. În conformitate cu art. 138 alin. (1) din O.U.G. nr. 61/2002, dreptul de a cere executarea silită a creanţelor bugetare se prescrie în termen de 5 ani de la data încheierii anului financiar în care a luat naştere acest drept.
Debitul a fost generat la nivelul anului 2001, iar conform codului de procedură fiscală, dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, termen care începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor, celui în care s-a născut creanţa fiscală.
Ca urmare, termenul de prescripţie începe să curgă la 1 ianuarie 2002, iar creanţa a fost preluată în termen prin protocolul nr. 27 din 25 februarie 2007 potrivit O.U.G. nr. 95/2003, privind preluarea de către A.V.A.S. a unor creanţe bugetare în vederea încasării şi virării lor la fondul unic de asigurări sociale de sănătate, A.V.A.S. s-a subrogat în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale C.A.S. M. şi C.A.S. Braşov, urmând ca recuperarea debitelor să se desfăşoare în temeiul dispoziţiilor O.U.G. nr. 51/1998 republicată, modificată şi completată privind valorificarea unor active ale statului.
În speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998 care prevede un termen de prescripţie de 7 ani al dreptului de a cere executarea silită a creanţelor preluate de autoritate.
Conform tezei finale a art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998, acest termen de prescripţie se va aplica ori de câte ori creanţa nu este prescrisă la momentul preluării.
Ori la data perfectării celor două Protocoale de transfer, respectiv 40 şi 27, din 17 noiembrie 2003, rectificate în data de 16 februarie 2004, respectiv 25 februarie 2004, creanţa preluată de A.V.A.S. nu era prescrisă.
În cauză prescripţia a fost întreruptă şi prin recunoaşterea de către contestatoare a pretenţiilor A.V.A.S., astfel cum rezultă din adresa înregistrată la A.V.A.S. sub nr. 19337 din 20 iunie 2006, prin care contestatoarea a propus eşalonarea datoriei.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 197 din 19 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a promovat recurs reclamanta SC T.A. SA, care a criticat pentru nelegalitate şi netemeinicie această hotărâre judecătorească, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei atacate şi în consecinţă admiterea contestaţiei la executare aşa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a evocat aspectul că, în urma divizării, A.V.A.S. trebuia să transfere sumele preluate de la A.U.B. SA conform declaraţiilor depuse de prezenta contestatoare şi abia după ce aceste sume nu mai figurau la fişa de plătitor ale A.U.B. SA, se puteau emite titluri executorii şi pentru SC T.A. SA. Prin transferul sumelor la SC T.A. SA, intimata nu le-a mai radiat de la A.U.B., întrucât şi în prezent este înscrisă la dosarul de faliment al acestei societăţi. Normal era ca A.V.A.S. să se retragă de la masa credală a A.U. şi abia apoi să se emită titluri executorii către SC T.A. SA.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul contestatoarei SC T.A. SA pentru următoarele considerente.
Conform cererii de chemare în judecată, contestatoarea SC T.A. SA a formulat contestaţie în anulare împotriva somaţiei nr. 169 din 9 februarie 2007 şi a titlurilor executorii nr. 1484 din 14 ianuarie 2004 şi nr. 3366 din 4 februarie 2004 emise şi comunicate la 1 martie 2007 de A.V.A.S. Bucureşti, cu motivarea că aceste titluri executorii sunt nelegale şi netemeinice întrucât în evidenţele contabile ale intimatei, aceleaşi sume pentru aceleaşi obligaţii figurează şi în fişa de plătitor a A.U.B. SA, societate din care s-a efectuat divizarea.
Prin proiectul de divizare (M. Of. nr. 1684/24.05.2005) s-a hotărât divizarea parţială a A.U.B. SA, iar T.A. SA a preluat aproximativ 75 % din valoarea capitalului social precum şi 75 % din drepturile şi obligaţiile societăţii din care s-a desprins.
Din verificarea documentaţiei existente la dosarul cauzei, este de necontestat că A.V.A.S. a preluat de la C.A.S. a M. o creanţă în valoare nominală de 236.300,38 lei noi faţă de SC T.A. SA, prin protocolul de transfer de creanţă nr. 40 din 17 noiembrie 2003, completat prin actul adiţional rectificativ nr. 1 din 16 februarie 2004.
Tot A.V.A.S. a mai preluat şi o creanţă în valoare nominală de 7.231,37 lei noi, tot faţă de SC T.A. SA, prin protocolul de transfer de creanţă nr. 27 din 25 februarie 2004.
Ambele protocoale de transfer de creanţă au fost perfectate în concordanţă cu prevederile O.U.G. nr. 95/2003, care stipulează că titlurile de creanţă aferente creanţelor bugetare transferate constituie titluri executorii.
Nu pot fi primite criticile recurentei, constant expuse pe parcursul procesului, în sensul că în prezenta cauză se atacă aceleaşi titluri executorii şi debite preluate de la A.U.B. SA, A.V.A.S. solicitând aceleaşi sume şi în dosarul de faliment al acesteia din urmă.
Astfel, C.N.A.S. – C.A.S.J. Braşov a comunicat debitoarei SC A.U. SA Braşov înştiinţarea de plată, potrivit căreia figurează cu obligaţii de plată restante, la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, la data de 30 iunie 2003 şi neîncasate la 31 decembrie 2003, în cuantum de 72.313,692 Rol.
La rândul ei, C.A.S.M.T.C.T., prin adresa nr. 1484 din 14 ianuarie 2004, a comunicat înştiinţarea de plată rectificativă către SC A.U. SA Bucureşti, potrivit căruia figurează cu obligaţii de plată restante la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate, la data de 17 noiembrie 2003, în cuantum de 2.363.003.780 Rol.
Nu se poate crea o confuzie cu privire la titlurile executorii supuse contestaţiei, deoarece, aşa cum amplu documentat şi bine argumentat, instanţa de fond a examinat cronologic toată evoluţia drepturilor şi obligaţiilor asumate de părţi, precum şi cadrul legal aplicabil, finalizând cu o justă şi temeinică apreciere că întreaga creanţă deţinută de A.V.A.S. nu este prescrisă.
Pentru aceste raţiuni urmează a respinge, ca nefundat, recursul declarat de reclamanta SC T.A. SA cu sediul social în Alba-Iulia, împotriva sentinţei comerciale nr. 197 din 19 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, având în vedere că nu se regăseşte nici o cerinţă prevăzută de art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC T.A. SA Alba Iulia împotriva sentinţei comerciale nr. 197 din 19 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 27 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3541/2008. Comercial. Completare/lămurire... | ICCJ. Decizia nr. 3548/2008. Comercial. Constatare nulitate... → |
|---|
