ICCJ. Decizia nr. 3714/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3714/2008
Dosar nr. 5557/90/2005
Şedinţa publică de la 10 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată şi înregistrată sub nr. 1757/com/2005, pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanta SC V. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC E.O. SA - Sucursala de Distribuţie Râmnicu Vâlcea, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâta să fie obligată la plata sumei de 20.000.000 lei cu titlu de despăgubiri şi la plata cheltuielilor de judecată.
Prin cererea depusă la fila 11 dosar fond, pârâta SC D.F.E.E.E.O. SA - Sucursala de D.E.E. Râmnicu Vâlcea a chemat în garanţie pe SC R. SRL şi SC R. SRL.
La data de 1 februarie 2006, reclamanta şi-a precizat cererea de chemare în judecată în ceea ce priveşte cuantumul pretenţiilor sale ca fiind 1.100.000.000 lei.
Prin sentinţa nr. 622 din 11 iulie 2007, cererea principală şi cererea de chemare în garanţie au fost respinse ca fiind neîntemeiate, avându-se în vedere dispoziţiile art. 998 C. civ., cu cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins prin Decizia nr. 4/A-C din 25 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a avut în vedere probele administrate dintre care trebuie reţinute expertizele tehnice şi a constatat că hotărârea instanţei de fond este în concordanţă cu aceste probe, rezultând după înlăturarea concluziilor contradictorii că incendiul nu a fost provocat de Blocul de măsuri şi protecţie, ci cauza a fost defectarea instalaţiei electrice necorespunzătoare, proprietatea reclamantului, situată în aval de tabloul de distribuţie electric aflat la parter, în cauză fiind vorba, deci, de un incendiu produs din cauze de natură electrică, neputându-se reţine, nicicum, culpa pârâtei.
Reclamanta a formulat recurs împotriva acestei hotărâri, în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
A arătat, în esenţă, în cadrul primului motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., că instanţa de apel nu a justificat convingător înlăturarea susţinerilor sale din apel vizând contradicţia între considerentele hotărârii instanţei de fond şi nu a ţinut cont de expertiza tehnică în specialitatea procese pirogene, singura concludentă şi pertinentă din punct de vedere ştiinţific, dând valoare celorlalte expertize şi în care se arată fără dubiu că focarul iniţial a fost B.M.P.-ul, iar prin apărările înlăturate, făcute, însă, în deplină concordanţă cu constatările expertizei de mai sus, s-a susţinut că este posibil ca intervenţiile personalului pârâtei în interiorul B.M.P.-ului să fi fost realizate defectuos, ceea ce atrage tot răspunderea pârâtei, ipoteză neanalizată de către instanţă.
În aceste condiţii, în cadrul celui de al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. a arătat că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 1000 alin. (1) prima teză C. civ., respectiv art. 1000 alin. (1) ultima teză C. civ.
În cadrul ultimului motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a arătat că instanţa de apel a ignorat incidenţa excepţiei autorităţii de lucru judecat, prin raportare la Rezoluţia Parchetului nr. 24/P/2004 şi art. 22 C. proc. civ. - soluţie penală obligatorie faţă de modificările aduse Codului de procedură penală potrivit căreia s-a statuat că „amprenta incendiului şi efectele arderii s-au aflat pe perete deasupra blocului B.M.P.-ului de măsură şi protecţie, producându-se un scurt circuit şi nu un arc electric”.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
În ceea ce priveşte primul motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se constată că este neîntemeiat deoarece atunci când se examinează o hotărâre, sub aspectul motivării, trebuie să se distingă între mijloacele de apărare şi argumente şi rezultă că instanţa de apel, cu respectarea dispoziţiilor art. 261 C. proc. civ. a motivat clar şi convingător hotărârea dată şi a arătat pentru care considerente a înlăturat concluziile contradictorii ale expertizelor efectuate în cauză şi apărările părţilor, reaprecierea acestora excedând acestui motiv ce face obiectul recursului, faţă de caracterul nondevolutiv al acestuia.
În privinţa celui de al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. se constată, că nu poate fi primit faţă de ipoteza prevăzută de text, care se referă la interpretarea greşită a raportului juridic dedus judecăţii şi, nicidecum, a cererii de chemare în judecată din perspectiva cauzei acţiunii, dar va fi analizat sub incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prin reîncadrarea criticii, conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
Astfel, cauza acţiunii a vizat antrenarea răspunderii pârâtei pentru producerea unui prejudiciu, limite în care a cenzurat şi instanţa de apel hotărârea instanţei de fond cu respectarea principiului rezultat din art. 294 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia este inadmisibilă schimbarea în apel a elementelor esenţiale ale acţiunii civile şi ale judecăţii în primă instanţă.
Pe de altă parte, rezultă că instanţa a analizat condiţiile răspunderii civile delictuale a intimatei - pârâte făcând disociere între incidenţa în cauză a art. 998, 999 C. civ. şi art. 1000 alin. (1) C. civ., din perspectiva tuturor susţinerilor făcute de recurenta - reclamantă prin cererea de chemare în judecată cu referire la raportul de cauzalitate dintre prejudiciu şi fapta pretinsă, astfel că nu se poate reţine nicio nelegalitate nici din acest motiv.
Tot în cadrul motivului de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a susţinut că instanţa de apel era legată de soluţia pronunţată în penal cu privire la cauzele incendiului, existând autoritate de lucru judecat.
Nici această critică de nelegalitate nu poate fi primită, Rezoluţia Parchetului nefiind suficientă, faţă de dispoziţiile art. 22 C. proc. pen. deoarece aceasta nu reprezintă o hotărâre judecătorească în sensul cerut de acest text de lege, ci cel mult o probă care trebuie apreciată în contextul celorlalte probe administrate la instanţa civilă în baza rolului activ pentru stabilirea cu certitudine a situaţiei de fapt.
Cât priveşte invocarea art. 281 C. proc. pen., aceasta este străină de natura cauzei, neschimbând condiţiile de admisibilitate a excepţiei prin raportare la dispoziţiile art. 22 C. proc. pen., astfel că pentru toate considerentele arătate în precedent, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul, va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta SC V. SRL Bujoreni, împotriva Deciziei Curţii de Apel Piteşti nr. 4 din 25 ianuarie 2008, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3713/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3715/2008. Comercial. Alte cereri. Recurs → |
|---|
