ICCJ. Decizia nr. 3725/2008. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3725/2008
Dosar nr. 3203/62/2006
Şedinţa publică de la 10 decembrie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta SC D.S. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC L.U.C.S. SA, solicitând obligarea la plata sumei de 79.683,30 euro sau echivalentul în lei la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 2443/C/28 mai 2007 a admis în parte acţiunea, a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 5.190,4 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate de proiectant până la data sistării lucrărilor şi neachitate de către client şi la suma de 393,06 lei, cheltuieli de judecată, respingând restul pretenţiilor.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel ambele părţi.
Prin Decizia nr. 26/Ap din 29 februarie 2008, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială, a admis în parte apelul formulat de reclamantă şi, pe cale de consecinţă, a respins apelul formulat de pârâtă, a schimbat în parte hotărârea instanţei de fond şi a obligat-o pe pârâtă să îi plătească reclamantei suma de 17.812,33 euro sau contravaloarea în lei a acestei sume la data plăţii, în loc de 5.190,4 lei şi la 586 lei cheltuieli de judecată în loc de 393,06 lei.
A obligat-o pe pârâtă şi la 463 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată integrală a primei rate fapt care a atras, potrivit art. 4.2 din contract, decalarea corespunzătoare a obligaţiei sale.
Prima plată făcută de către pârâtă a fost de 8.000 de euro, la data de 12 decembrie 2005. Întrucât această sumă a reprezentat doar o parte din prima rată care trebuia plătită la data încheierii contractului, termenul de predare a primei faze a lucrării nu a început să curgă nici la această dată.
Clauza stipulată la art. 11.1.4., în conformitate cu care pârâta se obliga să-i achite reclamantei sumele convenite conform art. 5 coroborat cu art. 6 şi art. 7, după semnarea procesului - verbal de predare - primire, nu are aplicabilitate în cazul primei rate, de 26.950,8 euro, care trebuia achitată la data semnării contractului. Faţă de dispoziţiile art. 982 C. civ., în conformitate cu care clauzele unui contract alcătuiesc un întreg, neputând fi desprinse din contextul în care se încadrează, încât s-a apreciat că aplicarea art. 11.1.4. nu poate determina ineficienţa obligaţiei asumate de pârâtă prin art. 5 din contract, de a achita prima rată la data încheierii contractului.
Cum pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată integrală a primei rate nici măcar după primirea primelor trei faze ale proiectului, declaraţia acesteia de reziliere a contractului nu poate produce efecte, întrucât rezilierea poate fi cerută numai de partea care şi-a executat obligaţiile contractuale. În schimb, în baza art. 969 C. civ., reclamanta este îndreptăţită să primească preţul lucrărilor efectuate.
Prin procesul - verbal de predare - primire, încheiat la data de 11 mai 2006, reclamanta a predat iar pârâta a preluat autorizaţia de construire şi documentaţia tehnică vizată spre neschimbare în original, anexă la autorizaţia de construire. Prin semnarea acestui proces - verbal pârâta a declarat că recunoaşte finalizarea documentaţiei faza P.A.C. şi obţinerea autorizaţiei de construire. Potrivit expertizei tehnice efectuate în cauză, părţile din proiect predate şi recepţionate însumează 42,83 % din lucrarea totală la care reclamanta s-a obligat prin contract, neavând relevanţă dacă pârâta nu a folosit în totalitate proiectul întocmit.
Referitor la a treia rată din preţ, pentru finalizarea proiectelor faza P.T., s-a reţinut că reclamanta nu a dovedit, însă, executarea acestei lucrări. Numai notificarea trimisă pârâtei nu poate constitui o dovadă a întocmirii corespunzătoare a acestei lucrări, din moment ce ea nici nu a fost recepţionată de către pârâtă, nici nu a fost prezentată expertului tehnic.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs ambele părţi, în termenul legal.
Reclamanta fără a motiva în drept recursul, a invocat încălcarea de către instanţă a dispoziţiilor art. 969 C. civ., şi a arătat prin raportare la probele cauzei şi dispoziţiile art. 5 din contract, că instanţa de apel a considerat greşit că lucrarea s-a executat doar în proporţie de 42,83 % şi nu de 60 %, şi a luat act de declaraţia de denunţare unilaterală a contractului de către pârâtă deşi aceasta nu poate produce niciun fel de efecte, pârâta fiind în culpă pentru nerecepţionarea lucrărilor executate, încât trebuia obligată la plata întregii sume pretinse.
Pârâta a invocat motivul de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a arătat că, potrivit interpretării corecte care trebuie dată art. 5 şi 7 din contract, rezultă că reclamanta este cea care avea obligaţia de a emite facturi în baza cărora să se facă plata, astfel că, în lipsa acestora, nu se poate reţine nicio culpă, neexistând nicio dispoziţie în sensul plăţii unui avans la un anumit termen. În acest sens, sunt şi dispoziţiile art. 134 din C. fisc.
De asemenea, în mod greşit s-a reţinut ca valabilă varianta I a raportului de expertiză privind realizarea contractului în proporţie de 42,83 % fără a se ţine cont, totodată, de neîndeplinirea de către reclamantă a propriilor obligaţii contractuale de predare a proiectului P.A.C. şi de predare a lucrărilor în faza D.T. şi D.E., respectiv de asigurare a asistenţei tehnice la fazele determinate a cărei valoare este cuprinsă în valoarea proiectelor, aspecte avute în vedere de expert în cealalaltă variantă.
Recurenta - pârâtă a formulat întâmpinare la recursul formulat de recurenta - reclamantă solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
Analizând ambele recursuri se găsesc nefondate.
Referitor la recursul formulat de reclamantă, se constată că, faţă de criticile formulate, acesta se încadrează, în drept, în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Potrivit clauzei inserată în art. 5 din contract, este adevărat că părţile au stabilit că valoarea lucrărilor contractate este de 89.836 euro din care, 30 % reprezintă suma de 26.950,8 euro + T.V.A. - avans la data semnării, 30 % reprezintă suma de 26.950,8 euro + T.V.A. la finalizarea proiectului - faza P.A.C., 30 % reprezentând aceeaşi sumă la finalizarea proiectului - faza PT şi 10 % reprezintă suma de 8.983,6 euro + T.V.A., la întocmirea proiectelor - faza D.E., dar aceasta nu poate conduce la concluzia că instanţa de apel trebuia să aibă în vedere realizarea contractului în proporţie de 60 % doar prin adiţionarea procentelor pe faze de execuţie şi nu astfel cum a procedat, prin aprecierea probelor raportat la întregul obiect al contractului şi a lucrărilor efectiv executate şi recepţionate.
Prin urmare, nu se poate reţine încălcarea art. 5 din contract, respectiv a art. 969 C. civ., obligarea pârâtei doar la plata sumei reţinută de instanţa de apel neavând, pe de altă parte, legătură nici cu denunţarea contractului, căreia nu i s-a dat eficienţă, în sensul pretins de parte, ci este rezultatul aprecierii probelor care nu pot fi reevaluate în această fază procesuală faţă de caracterul nondevolutiv al recursului.
Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul reclamantei va fi respins, ca nefondat.
Privitor la recursul formulat de pârâtă se constată că, deşi, se invocă doar temeiul de drept prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aceasta aduce critici care se subsumează şi dispoziţiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ., limite în care va fi încadrată şi analizată cererea de recurs.
În legătură cu susţinerea potrivit căreia instanţa a interpretat greşit obligaţiile contractuale derivate din art. 5 şi 7 din contract se constată că, într-adevăr, aceste clauze fac referire la obligaţia reclamantei de a emite facturi pentru lucrările executate, dar aceasta nu presupune în interpretarea corectă, dată de instanţa de apel, că în lipsa emiterii acestora pârâta nu datorează preţul pentru lucrările executate, de vreme ce, au fost recepţionate.
Cât priveşte referirea recurentei - pârâte la dispoziţiile C. fisc., încălcarea acestuia este sancţionată, conform unor norme specifice, fără a avea influenţă asupra convenţiei părţilor care produce efectele juridice în limitele asumate, din care rezultă atât obligaţia de plată a unui avans cât şi plata pe faze de execuţie.
Prin urmare, motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat.
Prin celălalt motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pârâta aduce de fapt critici pe fond privind obligarea sa la plata unei sume mai mari decât cea datorată prin raportare la probele administrate, mai precis expertiza tehnică, care prin varianta I nereţinută de instanţă a propus o altă sumă ca datorată or, aşa cum s-a arătat deja, în această cale extraordinară nu se pot reaprecia probele, recursul putând viza în cadrul acestui motiv numai nelegalitatea hotărârii, nu şi netemeinicia acestora, sens în care trebuie apreciată şi excepţia de neexecutare ca mijloc de apărare.
Faţă de cele arătate, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. va fi respins şi recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de reclamanta SC D.S. SRL Braşov şi de pârâta SC L.U.C.S. SA Braşov, împotriva Deciziei Curţii de Apel Braşov nr. 26 din 29 februarie 2008 , ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3724/2008. Comercial. Acţiune în anulare a... | ICCJ. Decizia nr. 3733/2008. Comercial. Acţiune în anulare a... → |
|---|
