ICCJ. Decizia nr. 3759/2008. Comercial. Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3759/2008
Dosar nr. 10406/3/2007
Şedinţa publică de la 11 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul M.T. le-a chemat în judecată pe pârâtele SC B. SA şi A.R.B.L., pentru a se constata nulitatea absolută a hotărârii adunării generale extraordinare a primei pârâte şi pentru constatarea nulităţii absolute a contractului de ipotecă autentificat din 28 iunie 2001 de B.N.P. L.
Prin sentinţa comercială nr. 10808 din 1 octombrie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a respins ca nefondată acţiunea reclamantului M.T.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a constatat că excepţia prescripţiei extinctive invocate de pârâta A.R.B.L. este nefondată, reclamantul invocând motive de nulitate absolută a unei hotărâri, iar acţiunea în constatarea nulităţii absolute a hotărârii este imprescriptibilă conform art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
A reţinut că din analiza probatoriilor administrate în cauză reiese că hotărârea adunării generale extraordinare a acţionarilor SC B. SA din 25 mai 2001, în ce priveşte ipotecarea fabricii de la Însurăţei, a fost confirmată la 16 octombrie 2002 de către acţionarii SC B. SA întruniţi în şedinţă a adunării generale, astfel că au fost acoperite toate neregularităţile posibil a fi existat la data primei hotărâri şi, pe cale de consecinţă, este inutil a se mai analiza dacă neregularităţile invocate de reclamant în legătură cu prima hotărâre sunt reale (şi care ar fi efectele lor concrete).
A mai reţinut că ratificarea hotărârii din 25 mai 2001 confirmă valabilitatea contractului de ipotecă şi face inutilă analizarea motivelor de constatare a nulităţii invocate de reclamant.
Prin decizia comercială nr. 96 din 21 februarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei mai sus menţionate, ca nefondat, analizând argumentat toate motivele de apel şi concluzionând că, deşi se impune înlăturarea motivării primei instanţe, se va menţine rezultatul deliberării asupra acţiunii, pentru că soluţia corectă este aceea de respingere în tot a acţiunii, aşa cum a hotărât şi instanţa de fond.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca fiind nelegală, prin invocarea dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului aşa cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei atacate şi, pe fondul cauzei, admiterea acţiunii introductive în instanţă, astfel cum aceasta a fost formulată.
În motivarea recursului său, în ce priveşte primul capăt de cerere, reclamantul susţine, în esenţă, următoarele:
-în mod lipsit de temei legal, a considerat instanţa de apel că reclamantul nu justifică un interes în ceea ce priveşte constatarea nulităţii absolute a hotărârii A.G.E.A. din 25 mai 2001;
-greşit nu s-a avut în vedere că încălcarea dispoziţiilor art. 117 pct. 3 şi art. 117 pct. 7 din Legea nr. 31/1990 a condus la adoptarea unei hotărâri profund ilegale;
-au fost ignorate de către instanţa de apel prevederile art. 15 din Statutul SC B. SA;
-este total neîntemeiat considerentul reţinut de instanţa de apel ca motiv al respingerii cererii, în sensul că, ipotecarea Fabricii de Brânză Telemea Însurăţei figura la rubrica „diverse” şi că în acest sens nu erau incidente dispoziţiile art. 15 din Statut;
-în mod eronat s-a reţinut de către curtea de apel că au fost luate în discuţie în A.G.E.A. din 25 mai 2001 doar „propuneri” privind gajarea Fabricii de B.T. Însurăţei.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere, recurentul arată că greşit nu a fost admisă solicitarea sa de anulare a contractului de ipotecă, ca fiind încheiat în baza unui act juridic lovit de nulitate absolută (hotărârea A.G.E.A. din 25 mai 2001) şi, totodată, că soluţia de respingere a acestui capăt de cerere pe motiv că nu ar fi fost dovedită frauda la lege este, de asemena, total lipsită de temei legal, deoarece nu se putea încheia legal şi valabil contractul de ipotecă, fără a se depune de către garantul ipotecar documentele din care să rezulte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege.
Recursul este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, în raport de soluţiile pronunţate în cauză şi de dispoziţiile legale incidente, se constată următoarele:
Instanţa de apel a reţinut în mod eronat că reclamantul nu ar justifica un interes legitim, personal, născut şi actual în promovarea acţiunii privind constatarea nulităţii absolute a hotărârii A.G.E.A. din 25 mai 2005, pe considerentul că nu avea calitatea de acţionar la data de 25 mai 2001, deoarece nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes în promovarea unei astfel de acţiuni, imprescriptibile, potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990/R, aplicabile la acel moment, iar, pe de altă parte, reclamantul, din momentul în care a dobândit calitatea de acţionar, la 18 octombrie 2006, s-a substituit în toate drepturile decurgând din această calitate, având astfel tot interesul de a proteja patrimoniul societăţii în care deţine calitatea de acţionar şi în cadrul căreia este obligat să suporte conform cotei sale de participare şi datoriile societăţii.
Tot eronat s-a apreciat că nu au fost încălcate dispoziţiile imperative ale art. 117 pct. 3 şi pct. 7 din Legea nr. 31/1990 R privind convocarea A.G.E.A. din 25 mai 2001, care, fiind ignorate, au condus la adoptarea unei hotărâri lovite de nulitate.
Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 117 pct. 3 „convocarea va fi publicată în M. Of. al României, Partea a IV-a şi într-unul din ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societăţii sau din cea mai apropiată localitate”, or, în speţă, nu a fost publicată comunicarea, potrivit legii.
Nu au fost respectate nici prevederile art. 117 pct. 7 din aceeaşi lege, care impun obligaţia ca în conţinutul convocatorului să se facă menţionarea explicită a tuturor problemelor care fac obiectul dezbaterilor adunării, din examinarea conţinutului procesului-verbal de şedinţă rezultând că ipotecarea fabricii din Însurăţei a fost menţionată la rubrica „Diverse” (fila 61 - dosar fond), cu încălcarea prevederilor legale mai sus menţionate care atrag sancţiunea nulităţii absolute.
Au fost încălcate şi prevederile art. 15 din Statul Societăţii comerciale SC B. SA, care la art. 15 stipulează că „adunarea generală extraordinară este constituită valabil şi poate lua hotărâri, dacă la prima convocare, acţionarii prezenţi sau reprezentaţi deţin cel puţin ¾ din cpitalul social”, (fila 26 - dosar fond), deoarece, conform menţiunilor din procesul verbal de şedinţă, a fost prezent în şedinţă doar acţionarul SC P. SRL, reprezentând 69,186% din capitalul social - fapt de asemenea nereţinut corect de instanţa de apel.
Critica recurentului-reclamant privind greşita reţinere de către instanţa de apel, ca motiv al respingerii cererii, a considerentului conform căruia ipotecarea fabricii din Însurăţei figura la rubrica „Diverse” şi, din această perspectivă, nu erau incidente dispoziţiile art. 15 din Statut, este şi ea întemeiată, întrucât Statutul este rezultatul acordului de voinţă exprimat de acţionari şi atât timp cât el nu distinge în ce priveşte valabilitatea constituirii şi adoptării hotărârii între diferitele puncte de pe ordinea de zi, instanţa nu poate interveni să modifice voinţa acţionarilor, sub acest aspect.
Întemeiată este şi critica referitoare la considerentul eronat reţinut de către curtea de apel, potrivit căruia în A.G.E.A. din 25 mai 2001 au fost luate în discuţie doar „propuneri” privind gajarea fabricii din Însurăţei, deoarece din conţinutul procesului verbal de şedinţă aprobat în unanimitate rezultă că s-a hotărât gajarea acesteia, fapt demonstrat şi de încheierea ulterioară, respectiv la data de 28 iunie 2001 a contractului de ipotecă autentificat de B.N.P. L.
În fine, criticile formulate de recurentul-reclamant privind greşita soluţionare de către instanţe a capătului al doilea de cerere, vizând solicitarea de a se constata nulitatea absolută a contractului de ipotecă sunt şi acestea întemeiate, întrucât hotărârea A.G.E.A. din 25 mai 2001, fiind nulă absolut, ea nu putea fi confirmată la 16 octombrie 2002 de către acţionarii SC B. SA întruniţi în şedinţă (fila 55 dosar fond), - astfel cum eronat a reţinut instanţa de fond, singura consecinţă posibilă, ca urmare a aplicării principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, ca efect accesoriu, fiind constatarea nulităţi şi a actului subsecvent, respectiv a contractului de ipotecă autentificat din 28 iunie 2001 incheiat de B.N.P. L., având ca obiect Fabrica de B.T. Însurăţei (filele 10-13 dosar fond) - act care, de altfel, a fost încheiat fără ca garantul ipotecar să depună toate documentele din care să rezulte că erau îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.
În consecinţă, faţă de cele mai sus arătate, se va admite recursul declarat de reclamantul M.T. împotriva deciziei curţii de apel.
Se va modifica în tot decizia atacată, în sensul că va fi admis apelul formulat de reclamant împotriva sentinţei tribunalului, care va fi schimbată în parte.
Se va admite acţiunea reclamantului şi se va constata nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. SC B. SA din 25 mai 2001 şi nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat din 28 iunie 2001 la B.N.P. L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul M.T. împotriva Deciziei comerciale nr. 96 din 21 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Modifică în tot decizia atacată în sensul că admite apelul formulat de reclamant împotriva sentinţei comerciale nr. 10808 din 1 octombrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pe care o schimbă în parte.
Admite acţiunea reclamantului: constată nulitatea absolută a hotărârii A.G.E.A. a acţionarilor SC B. SA Bucureşti din 25 mai 2001 şi nulitatea absolută a contractului de ipotecă autentificat din 28 iunie 2001 la B.N.P. L.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 37/2008. Comercial. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 3762/2008. Comercial. Constatare nulitate act.... → |
|---|
