ICCJ. Decizia nr. 3762/2008. Comercial. Constatare nulitate act. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3762/2008
Dosar nr. 2826/1285/2007
Şedinţa publică de la 12 decembrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 12 iulie 2007 reclamanta SC E.M.T. SRL Cluj Napoca a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta SC F. SA Dej să se constate nulitatea absolută a contractului de comision încheiat între părţi intitulat „contract de comerţ exterior, pe bază de comision” din 21 februarie 2006.
Tribunalul Comercial Cluj prin sentinţa comercială nr. 3655 din 8 octombrie 2007 a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei.
S-a reţinut în considerentele hotărârii că deşi contractul încheiat între părţi a fost intitulat contract de comision, acesta este un contract de vânzare-cumpărare.
Niciuna din clauzele invocate de reclamantă ca fiind nule absolut, nu sunt contrare legii, ordinii publice sau bunelor moravuri.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei instanţei de fond a fost respins prin Decizia civilă nr. 29 din 15 februarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Reclamanta SC E.M.T. SRL cu sediul în Cluj Napoca a declarat recurs împotriva acestei decizii în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea, modificarea în tot a acesteia în sensul admiterii apelului schimbarea sentinţei instanţei de fond, admiterea acţiunii şi constatarea nulităţii absolute a contractului de comerţ exterior pe bază de comision.
A susţinut recurenta că instanţa a calificat contractul încheiat între părţi ca fiind unul de vânzare-cumpărare, deşi în cuprinsul acestuia au fost menţionate la cap. III art. 3.1, 3.2 şi 4.4 obligaţiile comitentului şi la art. 2.6 ale comisionarului, termeni specifici contractului de comision.
S-a invocat faptul că recurenta avea calitatea de comisionar care urma să acţioneze în raporturile cu terţii în numele său, dar pe seama comitentului astfel cum rezultă din cuprinsul ambelor facturi emise de comitent unde s-a făcut menţiunea „export în comision”.
Recurenta precizează că deşi instanţa a reţinut că a achitat preţul către intimată aceasta este infirmată de sentinţa civilă nr. 534/2007 a Judecătoriei Dej prin care a fost obligată la 7.689.556 euro cu dobândă legală hotărâre ce a fost şi executată silit conform procesului verbal depus la dosar.
Instanţa a reţinut că recurenta a exportat în Germania mărfurile şi a încasat preţul aspect specific contractului de comision, fără însă a exista dovezi în acest sens.
Suma prevăzută în factura din 2006 a fost stabilită în euro, deşi pe teritoriul României plăţile care fac obiectul comerţului cu bunuri sau servicii se efectuează în moneda naţională, conform Regulamentului nr. 4/2005 al B.N.R. privind regimul valutar.
Prin întâmpinare, intimata SC F. SA Dej a solicitat respingerea recursului întrucât instanţa de apel în raport de clauzele prevăzute în contractul încheiat între părţi din 21 februarie 2006, l-a calificat ca fiind unul de vânzare-cumpărare şi nu de comision cum în mod greşit a fost intitulat.
Recursul reclamantei este nefondat pentru următoarele considerente:
La data de 21 februarie 2006 între părţi s-a încheiat contractul intitulat „contract de comerţ exterior pe bază de comision” prin care la pct. 4.1 aşa cum a fost modificat prin actul adiţional din 12 august 2006 s-a prevăzut că dreptul de proprietate şi riscul trec de la comitent la comisionar la data livrării, iar la pct. 4.2 că plata produselor se va efectua în euro la data livrării, clauze specifice contractului de vânzare-cumpărare.
Potrivit art. 977 C. civ. interpretarea contractelor se face după intenţia comună a părţilor contractante, iar nu după sensul literal al termenilor”.
În raport de aceste prevederi legale şi de clauzele contractuale menţionate, rezultă că voinţa reală a părţilor a fost să încheie un contract de vânzare-cumpărare şi nu unul de comision, aşa cum părţile l-au intitulat.
Susţinerea recurentei că acestui contract îi lipseşte un element esenţial, respectiv preţul nu are suport probator faţă de clauza stipulată de părţi la pct. 4.2, aşa încât convenţia încheiată între părţi îndeplineşte toate condiţiile de validitate prevăzute de art. 948 C. civ.
Afirmaţia recurentei că nu a achitat niciun preţ al produselor livrate aşa cum instanţa a reţinut este contrazisă de probele administrate în cauză, respectiv sentinţa civilă nr. 534 din 17 mai 2007 a Judecătoriei Dej (fila 14 fond) prin care a fost obligată către intimată la plata unor sume de bani reprezentând diferenţă de preţ pentru produsele livrate.
Critica recurentei privind nulitatea clauzei prin care s-a stabilit plata preţului în euro şi nu în moneda naţională nu poate fi reţinută pe de o parte, pentru că nu a fost invocată la instanţa de apel, iar pe de altă parte pentru că aceasta a acceptat să achite parţial unele facturi fără să invoce acest aspect, facturi pe care s-a menţionat şi în lei echivalentul mărfurilor livrate de intimată.
Faţă de cele reţinute contractul încheiat între părţi la data de 21 februarie 2006 astfel cum a fost modificat prin actul adiţional din 12 august 2006 este unul de vânzare - cumpărare care îndeplineşte condiţiile de validitate prevăzute de art. 948 C. civ.
Acest contract cuprinde toate menţiunile, prevăzute de Legea nr. 469/2002 privind întărirea disciplinei contractuale şi necesare pentru realizarea obiectului contractului aşa cum prevăd dispoziţiile art. 2 din acest act normativ.
Aşa fiind, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
Se va respinge cererea formulată de intimata-pârâtă privind acordarea cheltuielilor de judecată, întrucât nu s-au depus dovezi cu acte în original în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC E.M.T. SRL Cluj Napoca împotriva Deciziei civile nr. 29 din 15 februarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal.
Respinge cererea privind acordarea de cheltuieli de judecată formulată de intimata SC F. SA Dej.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3759/2008. Comercial. Acţiune în anulare a... | ICCJ. Decizia nr. 3765/2008. Comercial → |
|---|
